Interviu Ce câștigă România după Summitul B9. Expert: „Avem o putere mai mare decât lasă unii să se înțeleagă”

Politologul Mihnea Stoica, de la UBB Cluj, remarcă, într-un interviu pentru „Adevărul”, câștigurile României, după summitul B 9 pe care l-a organizat. Cel mai important este, spune expertul, că dincolo de faptul că a intrat în atenția Europei din postura de organizator, România a demonstrat că este mai influentă în relațiile internaționale decât există percepția.

Reuniunea de la București, desfășurată pe parcursul unei singure zi, miercuri, 13 mai, a reunit lideri importanți din cadrul B9 și din țări nordice pentru a discuta securitatea transatlantică și a servit că pregătire pentru Summitul NATO de la Ankara din 7-8 iulie 2026. Cu această ocazie, a fost dată publicității și o declarație comună, a liderilor participanți la formul din capitala României. Cu ce rămânem după acest summit, dar mai ales care sunt câștigurile României, dincolo de declarații, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, politologul clujean Mihnea Stoica, de la Universitatea Babeș-Bolyai.

Adevărul: Summitul B9 a luat sfârșit, iar dincolo de declarația comună și de afirmațiile liderilor prezenți la București, marea întrebare ar fi cu ce s-a ales România după această reuniune și care ar fi câștigurile obținute de țara noastră?

Mihnea Stoica: În primul rând, cred că trebuie apreciat faptul că Summitul B9 pune din nou Bucureștiul pe marea hartă a securității europene și nu numai. E a patra oară când acest summit B9 are loc la București și asta spune ceva despre capacitatea României de a seta, într-o oarecare măsură, agenda europeană și agenda de securitate în general.

Iar cred că România a demonstrat cu ocazia aceasta și faptul că există o anumită putere de influență a Bucureștiului, în sensul în care e menționată direct și Republica Moldova; și nu doar că e menționată de România, dar e asumată de toate statele care au participat și care au semnat acea declarație comună a Summitului B9, care acum poate fi consultată deja. Deci aici, concret, demonstrează acest aspect: faptul că Bucureștiul are o putere mai mare decât lasă unii să se înțeleagă. De multe ori se discută despre faptul că suntem singuri, că nu avem niciun pic de influență, că suntem la periferia Uniunii Europene, și probabil ați văzut și declarația președintelui Poloniei care chiar așa și menționa: că nu suntem o periferie, nu suntem la periferie. În diplomație și în politică externă, declarațiile sunt de multe ori cel puțin la fel de puternice, dacă nu uneori mai puternice decât acțiuni concrete care să se întâmple.

Curiosul caz al Ungariei și Bulgariei

Vorbind despre declarații, aș aminti declarația oficială, dar și poziția interesantă și nuanțată a Ungariei, care nu a semnat-o. Cum ar trebui decriptată această „abținere constructivă” a Budapestei?

Aici aș menționa faptul că nota de subsol pe care o reprezintă, într-o anumită măsură, Ungaria, e mai mult decât interesantă. Mă refer, da, la această abținere constructivă, În sensul în care, ați văzut probabil, Ungaria a fost reprezentată la acest summit. Adică, într-un fel, am văzut că unii s-au apucat să acuze Ungaria. De fapt, nu e vorba de altceva decât de faptul că Ungaria are un guvern în tranziție în acest moment și era mai dificil ca fostul guvern să-și asume ceva ce noul guvern trebuie să filtreze, în primul rând. Deci e interesantă și această notă.

Și ce arată acest lucru?

Aș spune că asta arată că Bucureștiul are o influență, contrar narativelor și poveștilor pe care le-am văzut, influențate sau nu din anumite direcții, care spun că nu ne bagă nimeni în seamă, că suntem pierduți.

O altă țară vecină nouă, de pe sudul flancului estic, Bulgaria, a fost reprezentată doar de ambasadorul la București. Se poate vorbi de un dezinteres sau de o sfidare din partea țării unde alegerile au fost câștigate de un pro-rus?

Într-o oarecare măsură și Bulgaria se află într-o situație similară cu cea a Ungariei. De ce? Pentru că știm foarte bine, Bulgaria a avut alegeri chiar mai târziu decât Ungaria, deci mai aproape de acest moment. Motiv pentru care și acolo se mai schimbă direcții, nu ideologii, că asta ar fi un pic cam prea mult deocamdată cel puțin. Dar lucrurile se mai așază și la Sofia. Atunci, probabil nedorind să aibă chiar o absență de la un nivel mai înalt, există o reprezentare care se înscrie în normele diplomatice. Chiar dacă unele state au fost reprezentate de președinți, Bulgaria se înscrie totuși în uzanțele diplomatice trimițându-și reprezentantul permanent la NATO.

Ar fi trebuit aduse și Turcia și Grecia la Summit

Am văzut că Polonia a mutat excelent și a adus Finlanda și statele nordice la acest summit. România, în schimb, nu a reușit să aducă Grecia sau Turcia, sau poate nici nu și-a propus să o facă. N-ar fi fost bine să fie mai consistent reprezentat și sudul flancului estic al NATO și să-i dăm noi înșine mai multă greutate la acest Summit?

Sigur, poate că era bine să avem și aceste țări. Acum, în principiu, România și-a manifestat interesul de a avea un rol, fie el și limitat, în ceea ce privește reconstrucția după conflictul din Orientul Mijlociu. Știm foarte bine că Nicușor Dan a participat la acea întrunire a Consiliului de Pace de la Washington D.C., sub coordonarea președintelui Trump. Dar, apropo de țări nordice și participarea lor, cred că aici un aspect important este participarea unor țări — nu știu dacă pentru prima dată, înclin să spun că pentru prima dată în acest format — din Europa de Nord. Danemarca, de exemplu, a fost reprezentată de prim-ministru; Norvegia a fost printre statele reprezentate, deși aceste state nu fac parte, de fapt, din formatul B9. Și tot important, deși trecem dincolo de povestea cu Europa de Nord, a fost și participarea, ca observator, a Statelor Unite ale Americii. Și aici au fost multe povești, că sigur e reprezentată doar de subsecretari de stat, dar, din nou, ca reprezentare diplomatică e un semnal foarte puternic.

Cât de mult i-a interesat Summitul pe americani

Inițial s-a vorbit de venirea lui Donald Trump, dar el e la Beijing, așa că evident nu avea cum să ajungă la București. Apoi s-a vorbit de Marco Rubio, dar a venit până la urmă doar un subsecretar de stat. Nu e totuși prea puțin?

Au fost discuții în presă că s-ar putea să fie prezent chiar Donald Trump, dar acum știm foarte bine că Donald Trump e în China, în Republica Populară Chineză, are o altă agendă. Dar faptul că există un reprezentant al guvernului de la Washington spune ceva. Mesajul transmis este acela că Statele Unite sunt interesate de ceea ce se întâmplă în această zonă și că iau în serios inițiative de acest fel care, sigur, nu au aceeași putere formală precum alte variante de colaborare, dar e un semnal puternic.

M-aș referi aici la situația privind dronele. A existat o declarație interesantă a președintelui Zelenski, care spune că se discută, chiar mai mult decât atât, se fac pași concreți în direcția unui acord în privința dronelor. Și e și România luată în considerare. E un punct important al discuțiilor de astăzi de la București pentru că, așa cum bine știm, există tot mai des în ultima perioadă situații din partea Rusiei, care accidental ajung și pe teritoriul României — diferite părți ale dronelor și așa mai departe. Cred că această decizie de astăzi poate să fie un prim pas foarte important în direcția descurajării acestor gesturi din partea Federației Ruse. Mai mult decât să descurajeze, poate să reprezinte un pas în direcția apărării României, pentru că pot pune în pericol vieți omenești astfel de situații. Ca norocul, nu am ajuns acolo până în acest moment, dar se pare că nici nu vrea cineva să riște.

Au fost mari discuții în spațiul public din România cu privire la acest aspect și iată că se fac pași importanți. Desigur, sunt aspecte care urmează să se concretizeze; e dificil să ne imaginăm că se pot întâmpla lucruri de pe azi pe mâine. Dar industria apărării, la care și România poate să contribuie și de la care poate să beneficieze, e o temă foarte importantă care va produce efecte în perioada următoare. Urmează să vedem ce se întâmplă până la următoarea întâlnire din Turcia, Summitul NATO de la Ankara, care va fi în această vară.

Ați punctat mai devreme că România nu este deloc singură, dar ați amintit și prezența unor state nordice precum Danemarca și Norvegia. România are relații bune cu aceste țări, însă, pe de altă parte, nu neapărat foarte strânse, așa că ar putea această întâlnire, acest Summit, să reprezinte un imbold și exact semnalul de care era nevoie pentru ca aceste relații să crească, să se dezvolte mai mult și să capete o dimensiune și în plan economic și comercial?

Da, cu certitudine. Adesea se discută despre efectul de spillover — efectul colaborărilor care debutează într-un domeniu și se extind asupra altora ca urmare a rezultatelor bune. Cred că în faza aceasta se poate construi o relație mai strânsă între România și statele nord-europene, mai ales ca urmare a faptului că Finlanda și Suedia au aderat la NATO relativ recent, după declanșarea războiului din Ucraina. Și cred că aceste state sunt interesate și am putea să le oferim asistență din perspectiva experienței noastre ca stat membru NATO pe flancul estic, apropiat de Federația Rusă sau de conflictul din Ucraina.

În rest, în această fază discutăm despre relații la nivel cultural sau academic, probabil mai puțin comerciale, dar există toate premisele ca această colaborare să se extindă. Dacă pe plan militar va fi o colaborare bună, și nu văd de ce nu ar fi, ea se va extinde. Declarația de astăzi arată că există un front comun care se va consolida pe viitor. Și aici aș mai menționa că acest summit B9 de la București a arătat o coerență și o congruență a discursului tuturor celor prezenți, chiar dacă liderii fac parte din familii politice europene diferite. Asta e un mare câștig: țelul acestor țări trece dincolo de ideologii, dincolo de stânga, dreapta, progresism sau conservatorism. Această declarație menționează clar faptul că toate statele condamnă acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei, dar și împotriva aliaților. Se referă și la atacurile cibernetice, la războiul hibrid. Și aici, din nou, România ar putea să aibă un rol mai important, având în vedere industria IT dezvoltată din țara noastră.

Ce înseamnă NATO3.0

Să nu uităm nici de acest „NATO 3.0”, despre care s-a vorbit în premieră la București. Cum ați defini acest concept?

Sigur că se încearcă o definire. Aș spune că nu e neapărat un concept oficial, dar probabil se referă la noua etapă în care a ajuns Alianța. În sensul în care știm presiunile legitime din partea Statelor Unite privind creșterea cheltuielilor militare. Da, deci NATO 3.0 se referă într-o oarecare măsură și la acest aspect. Se mai poate referi și la un rol mai puternic pe care să îl aibă Uniunea Europeană în privința apărării — statele europene să investească mai mult în această infrastructură. NATO 3.0 poate însemna și acea concentrare a apărării colective împotriva Federației Ruse, care să fie descurajată, inclusiv prin aspectul menționat anterior privind dronele. Putem înțelege această etapă ca fiind una în care Europa are un rol mai important decât în variantele anterioare de funcționare ale Alianței Nord-Atlantice.

Ați spus că România a arătat că e mai influentă decât cred sau lasă unii să se înțeleagă, dar care ar trebui să fie următorii pași ai diplomației noastre pentru a consolida acest succes?

Așa e, Summitul B9 reconfirmă importanța strategică a României în raport cu conflictul din Ucraina și relevanța ei în arhitectura de securitate europeană. Un astfel de eveniment trebuie privit din perspectiva efectelor pe termen lung. Dacă Bucureștiul va avea maturitatea să continue această colaborare și să întrețină proiectul — căci noi în România începem multe proiecte, dar cu menținerea lor avem o problemă — România va avea de câștigat. Există o doză de maturitate: acest format B9 a fost inițiat de președinții României și Poloniei, Klaus Iohannis și Andrzej Duda. Există o colaborare dincolo de ideologii atât la nivelul participanților, cât și la nivel național.