Ajutorul la energie, doar pe hârtie: două treimi dintre beneficiari, ratați de programul guvernamental

Programul de ajutor pentru plata facturilor la energie electrică înregistrează până în prezent un bilanț dezamăgitor. Deși Ministerul Muncii a calculat un necesar de sprijin pentru 2,1 milioane de beneficiari, realitatea arată că doar aproximativ 700.000 de persoane s-au înscris pe platforma ePIDS și au primit acceptul pentru ajutorul de 50 de lei lunar. Corina Murafă, expert în energie și membru al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE), explică pentru „Adevărul” pe larg cauzele structurale care au lăsat pe dinafară două treimi dintre cei mai săraci români.

Eșecul atingerii țintei de beneficiari are la bază o problemă fundamentală pe care statul o cunoaște, dar pe care arhitectura actuală a programului o ignoră. Lipsa actelor de proprietate. Cei mai vulnerabili cetățeni locuiesc adesea în spații care, din punct de vedere juridic, nu există sau nu le aparțin oficial, ceea ce îi descalifică automat din start.

Bariera lipsei actelor de proprietate

Corina Murafă detaliază această situație critică, subliniind că sărăcia extremă merge mână în mână cu lipsa formalităților legale, un aspect pe care autoritățile l-au tratat superficial atunci când au elaborat măsurile de sprijin.

„În marea lor majoritate, gospodăriile foarte vulnerabile, mă refer la foarte vulnerabile, nu au acte de proprietate asupra respectivelor imobile. Fie că respectivele imobile au fost ridicate fără autorizație de construcție, că n-au avut oamenii bani să ceară autorizația de construcție, fie că sunt așezări informale. Noi avem o lege privind așezările informale prin care unitățile administrativ-teritoriale pe raza cărora sunt așezări informale ar trebui să demareze un proces pentru intrarea în formalitate, în legalitate a acestor așezări informale, lege care însă se aplică foarte sporadic. Sau, de exemplu, sunt case unde, tot din lipsă de bani, actualii locatari nu au făcut succesiunea după bunicul, după străbunicul și așa mai departe. Astea sunt situații reale întâlnite în teritoriu la Observatorul Național pentru Sărăcie Energetică.”, arată Corina Murafă.

Expertul consideră că programul ar fi putut constitui o oportunitate imensă pentru intrarea în legalitate a acestor comunități, dacă fondurile ar fi acoperit și cheltuielile de cadastrare sau intabulare. Totuși, presiunea timpului a eliminat această variantă.

Iluzia digitalizării pentru cei mai săraci dintre români

O altă cauză majoră a ratei scăzute de înscriere este așteptarea nerealistă a statului ca persoanele vulnerabile, multe în vârstă sau fără educație, să navigheze singure sistemul birocratic. Corina Murafă descrie această abordare drept o gândire deziderativă, ruptă de realitatea din teren

„Noi, de la bun început, am susținut că nu există ca consumatorul vulnerabil să aibă capacitatea să se ducă, să bată singur la porțile statului și să-și ceară drepturile, să completeze cereri, formulare. (...) Gândiți-vă că, în primul rând, trebuie să ai acces la calculator, la internet sau să ai un telefon smartphone. Vorbim de pensionari de optzeci de ani. Nu e evident nici asta. (...) Să ne fi așteptat noi ca ei să aibă capacitatea asta singuri, să ceară dreptul ăsta, oricât de simplificată ar fi fost platforma, era de la bun început ceva «wishful thinking» (n.red. - wishful thinking desemnează o gândire bazată pe dorințe, nu pe realitate).”, subliniază

Lipsa implicării directe a instituțiilor: „Nu au făcut pasul în plus”

Deși legislația prevede mecanisme de sprijin, precum ghișeele unice de la nivelul Consiliilor Județene sau implicarea Poștei, în practică, aceste instituții nu au acționat proactiv. Funcționarii și poștașii nu au mers la ușa beneficiarului pentru a-l ajuta să completeze cererea, ci au așteptat ca acesta să se descurce singur.

„Instituțiile statului care au legătura concretă în teritoriu cu oamenii vulnerabili nu fac acest, cum să zic eu, «the extra mile», pasul în plus: să te duci la om, să-i bați la ușă, să-i zici «hai, uite, completăm împreună». (...) Poșta avea sarcina să distribuie ajutoarele. Nu avea sarcina să se ducă la fiecare căsuță să zică: «Haideți, completați aici formularul, vă ajut eu cu tableta». Adică genul acesta de susținere om cu om ar putea fi făcută la nivelul comunităților vulnerabile, ca ei să-și acceseze drepturile. Dar asta înseamnă cu totul altă capacitare a primăriilor prin direcțiile de asistență socială, a Poștei, a ghișeelor unice din cadrul CJ-urilor.”, arată Corina Murafă.

Soluția: integrarea automată a tuturor persoanelor în risc de sărăcie energetică

Situația actuală este comparată de expertul ORSE cu vechiul sistem al „cecurilor de energie”, unde distribuția se făcea automat. Deși acel sistem avea imperfecțiuni și trimitea uneori banii unor persoane care nu aveau neapărat nevoie, el acoperea marea masă a populației vulnerabile. Actualul sistem, prin filtrele sale rigide, a reușit „performanța” de a exclude majoritatea celor care aveau nevoie disperată de ajutor.

„Bazele acestea de date cuprind oricum niște erori, dar eu zic că mai bine e o eroare de incluziune, adică, nu știu, să se nimerească vreo zece-douăzeci la sută care să nu merite, decât, uite, o eroare de excluziune care înseamnă să excluzi de la beneficiu undeva la două treimi din oamenii care ar trebui să beneficieze. Din păcate, da, pentru că asta a fost și momentul și discuția când s-a făcut acest sistem. Domnule, fă-l foarte simplu, ca să ajungi la oamenii care au cu adevărat nevoie (...) tocmai ca să nu mai perpetuezi un sistem păgubos pentru bugetul public.”, arată Corina Murafă.

Contactați de „Adevărul”, ministrul energiei, Florin Manole, și directorul Poștei Române, Valentin Ștefan, nu au dorit să ofere explicații.