Exclusiv Actul european care riscă să afecteze România și Estul UE. Avertisment: „Companiile cu potențial pleacă în SUA”
0Economiștii avertizează că în spatele bunelor intenții ale noului Act al UE privind corectitudinea digitală (Digital Fairness Act) stau riscuri grave de supra-reglementare care pot afecta și mai mult competitivitatea și așa scăzută a Europei. Director de programe la Institutul Economic European, românca Diana Năsulea explică, pentru „Adevărul”, de unde vin, de fapt, problemele, dar și care ar fi soluțiile.
Adevărul: Noul Act al UE privind corectitudinea digitală stârnește controverse, iar nu puțini sunt economiștii care avertizează că acesta vine cu riscuri deloc neglijabile, începând cu supra-reglementările suplimentare pentru economiile unor state europene. Care sunt cele mai mari probleme pe care le poate aduce?
Diana Năsulea: Există într-adevăr riscuri de supra-reglementare în primul rând pentru că această nouă legislație are potențialul de a crea standarde paralele, obligații suplimentare și incertitudine juridică, impactul fiind, ca întotdeauna, mai semnificativ și mai costisitor pentru IMM-uri. Prima problemă ar fi încetinirea procesului de inovare: companiile ar trebui să treacă prin verificări suplimentare de conformitate înainte de a lansa orice produs digital. Într-un sector în care succesul depinde de rapiditatea cu care se aduce o soluție pe piață, întârzierile birocratice pot face diferența dintre o afacere viabilă și una care dispare. A doua problemă este creșterea costurilor de conformare, mai ales pentru firmele mici. Acestea ar fi nevoite să angajeze consultanți juridici, să modifice periodic interfețele platformelor și să documenteze fiecare decizie de design. În loc să investească în inovație, companiile ar fi nevoite să aloce fonduri pentru raportare și audit. În al treilea rând, există riscul unei fragmentări a pieței unice digitale. Dacă statele membre vor interpreta diferit noile reguli, firmele vor trebui să adapteze platformele pentru fiecare jurisdicție în parte, ceea ce ar submina chiar obiectivul de armonizare. Nu în ultimul rând, există o posibilă pierdere de competitivitate externă. Anume, investitorii și dezvoltatorii ar putea evita lansarea de produse sau servicii noi în Europa, preferând piețele mai previzibile din SUA sau Asia. Astfel, actul care își propune să protejeze consumatorul european ar putea duce, paradoxal, la reducerea opțiunilor disponibile și la creșterea prețurilor.
Cine profită, cine pierde
Și cine ar fi cei favorizați de noul act și cei cărora le-ar putea cauza probleme suplimentare? Se spune că firmele mici și medii ar avea de suferit...
Ca întotdeauna, când vorbim de legislație suplimentară, mai ales în zona digitală, companiile mari sunt avantajate pentru că ele pot să absoarbă mai ușor costurile de conformare și pot transforma aceste reguli în avantaj competitiv. Așa se nasc, de fapt, monopolurile. Companiile mari își consolidează poziția prin reguli suplimentare pe care companiile mici nu și le pot asuma. Se creează astfel bariere de intrare pe piață. De partea cealaltă, IMM-urile, start-up-urile, comercianții mici care depind de personalizare pentru promovare și care riscă povară administrativă suplimentară, costuri crescute, dar și posibila limitare a instrumentelor de marketing. Ca să includ un potențial beneficiu, consumatorii ar putea avea de câștigat prin transparență suplimentară, mai ales în ceea ce privește problema abonării la anumite servicii, dar numai dacă acest pachet legislativ se limitează la probleme demonstrate, cu obligații proporționale și cu o coordonare a aplicării acestora.
România și celelalte state europene, afectate
Există temeri că România și țările din Estul Europei ar putea fi dezavantajate într-o anumită măsură, în timp ce statele dezvoltate din Vest și din Nordul continentului ar fi marile beneficiare. Putem vorbi de un impact diferit al noului Act, din punct de vedere geografic?
În ceea ce privește impactul geografic, putem spune că actul ar putea avantaja indirect statele vestice și nordice ale Uniunii, unde firmele sunt mai mari, mai capitalizate și mai obișnuite cu reglementările complexe. Țările din est și sud, unde economia digitală este dominată de întreprinderi mici și mijlocii, s-ar confrunta cu o povară disproporționată. Această asimetrie ar putea adânci diferențele structurale existente între regiunile UE, consolidând avantajul competitiv al Vestului și limitând șansele de scalare pentru firmele din Est.
Există o discuție întreagă și critici în ce privește lipsa competitivității europene, iar economiști de top mondial ca Mario Draghi au lansat numeroase avertismente în ce privește lipsa competitivității și retardul Uniunii Europene față de SUA și China. De ce noul act poate crește și mai mult decalajul de competitivitate digitală al Europei, în loc să rezolve anumite probleme?
Actul poate mări decalajul de competitivitate digitală europeană tocmai pentru că, în loc să simplifice mediul de reglementare, adaugă noi constrângeri. Într-un context în care Europa este deja în urmă față de SUA și China în privința inovației tehnologice, fiecare cerință suplimentară de conformare întârzie apariția și lansarea produselor noi. Vedem deja ce s-a întâmplat pe partea de inteligență artificială, unde nici măcar marile companii nu au reușit sau nu au dorit să se adapteze la reglementările europene, iar cetățenii europeni nu au acces la anumite instrumente AI care sunt disponibile în SUA (spre exemplu Apple Intelligence, Google Veo 3). Când inovația trebuie trecută prin mai multe filtre legale, costurile cresc, iar ritmul adaptării scade. În loc să stimuleze creativitatea, se creează un climat de prudență excesivă, în care firmele preferă să nu riște.
Europa e corigentă la inovare și competitivitate economică
Uniunea Europeană este corigentă la capitolul inovare, mai cu seamă în fața SUA și a Chinei, dar și în fața altor state, în special din Asia. Ce e de făcut și cum poate ajuta acest nou act?
Pentru a recupera decalajul de inovare, Uniunea Europeană are nevoie de reguli clare, proporționale și predictibile, nu de un cadru normativ tot mai dens. Noul act ar putea fi util doar dacă este calibrat strict pentru a preveni abuzurile evidente, precum manipularea intenționată a consumatorilor, fără să interzică tehnicile de personalizare legitime. Să nu uităm însă că avem alte reglementări deja existente care ar trebui să rezolve chiar și aceste probleme. Totodată, ar trebui introdusă o revizuire periodică (de exemplu, la 5 ani) care să permită eliminarea articolelor inutile odată ce tehnologia evoluează. Este interesant că pe de-o parte, UE vrea să introducă noi reglementări în zona digitală, dar în același timp discută și de un pachet de simplificare a legislației digitale cu scopul reducerii poverii administrative cu minim 25% pentru toate companiile, respectiv minim 35% pentru companii mici și medii (acel Digital Omnibus, care este, la rândul lui, în perioada de consultare).
Revenind la lipsa de competitivitate a marilor companii europene, Germania și Franța, cele mai mari economii ale UE, sunt și cele mai bune exemple de țări aflate în criză economică. Cum s-a ajuns aici și ce ar fi de făcut, mai ales că problemele acestor țări se răsfrâng și asupra palidei economii românești?
Problemele de competitivitate ale marilor economii europene, Germania și Franța în special, provin din costuri ridicate, reglementări stufoase și un ritm lent al adaptării. Soluția nu este crearea de norme suplimentare, ci simplificarea și armonizarea celor existente, astfel încât companiile să aibă un cadru unitar, previzibil și ușor de respectat. Actul de corectitudine digitală ar putea ajuta doar dacă devine un instrument de clarificare, nu de multiplicare a obligațiilor. O reglementare clară, automatizabilă și ușor de aplicat ar reduce costurile și ar stimula investițiile.
Prea mici în raport cu coloșii din SUA și China
Uniunea Europeană duce lipsa unor fonduri de investiții și bănci mari așa cum sunt cele americane. Ce soluții ați identifica aici și ce ne lipsește în acest moment?
În ceea ce privește lipsa fondurilor mari de investiții și a băncilor comparabile cu cele americane, soluțiile trebuie căutate în direcția integrării piețelor de capital și a creării unui cadru de reglementare mai favorabil finanțării private. Ne trebuie un NASDAQ European pentru că mai toate companiile cu potențial pleacă din Europa pentru a se lista pe bursele americane. Europa are nevoie de mai multă stabilitate legislativă și de o reducere a poverii administrative pentru companiile care caută finanțare. Consolidarea piețelor financiare europene, dezvoltarea de fonduri paneuropene de risc și eliminarea obstacolelor transfrontaliere ar putea oferi ecosistemului digital resursele de capital necesare pentru a concura global. În esență, mai puține reglementări contradictorii și mai multă coerență pot face mai mult pentru protejarea consumatorilor și susținerea inovației decât un nou set de reguli generale.
Cine este Diana Năsulea
Diana Năsulea este director de programe la Institutul European pentru Studii Economice și este unul dintre experții români membri ai European Policy Information Center (EPICENTER), o rețea de think tank-uri europene care analizează politicile publice ale Uniunii Europene. De asemenea, predă diplomație și relații internaționale la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București şi la Complexul Educațional Laude Reut. Interesele sale de cercetare includ diplomația digitală, economia colaborativă, politicile publice și noile tehnologii.