Analiză Dezastru în Educație: Clasamentul THE 2026 confirmă prăbușirea universităților românești. „Sistem făcut să dea de lucru, nu să producă”
0A fost publicat clasamentul Times Higher Education pentru 2026, în funcție de domeniile de studiu. Doar în unul singur, România a reușit să se plaseze în prima jumătate a clasamentului. Surprinzător poate, în domeniul Informatică stăm rău. Dar și mai rău la Educație, iar la categoria Drept, universitățile din țara noastră lipsesc cu desăvârșire din peisajul academic internațional. De ce suntem în această situație? ,,Sistemul universitar românesc e ca economia comunistă: e făcut să dea de lucru la oameni, nu să producă ceva", este de părere expertul Marian Staș.
Unde se clasează universitățile din România în Times Higher Education Rankings by Subject 2026
În clasamentele internaționale, primele 100 de universități sunt ordonate exact. După aceste poziții, universitățile sunt grupate pe intervale (de exemplu 500–600), pentru că scorurile obținute sunt foarte apropiate, iar diferențele nu sunt relevante. Clasamentul este realizat în funcție de mai mulți indicatori de performanță, precum calitatea predării, mediul de cercetare, calitatea cercetării, parteneriatele cu industria și deschiderea internațională. Clasamentul Times complet poate fi consultat aici.
Universitățile din România se clasează astfel:
1. Domeniul Arte și Științe Umaniste (din 817 universități luate în calcul)
- 501-600 Universitatea din București
- 601-800 Universitatea Al. I. Cuza din Iași
- 601-800 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 601-800 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
- 601-800 Universitatea de Vest din Timișoara
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: Massachusetts Institute of Technology (MIT), Stanford University, University of Cambridge
2. Domeniul Afaceri și Economie (din 1067 de universități)
- 601-800 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 601-800 Universitatea de Vest din Timișoara
- 801-1000 ASE București
- 801-1000 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
- 801-1000 Universitatea din Craiova
- 1001+ Universitatea Al. I.. Cuza din Iași
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: Massachusetts Institute of Technology, Stanford University, Tsinghua University,
3. Informatică (din 1165 de universități)
- 801-1000 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 801-1000 Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava
- 801-1000 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
- 801-1000 Universitatea din București
- 1001+ Universitatea Al. I. Cuza din Iași
- 1001+ Universitatea Politehnica din Timișoara
- 1001+ Universitatea Transilvania din Brașov
- 1001+ Universitatea din Craiova
- 1001+ Universitatea din Oradea
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: Oxford University, University of Cambridge, ETH Zurich
4. Domeniul Educație (din 830 de universități) - cea mai slabă clasare, după Drept, unde nicio universitate din România nu a reușit să intre în top
- 601-800 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 601-800 Universitatea din București
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: Stanford University, University of California – Berkeley, University of Oxford,
5. Domeniul Inginerie (din 1488 de universități)
- 801-1000 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 1001-1250 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
- 1001-1250 Universitatea Politehnica din Timișoara
- 1001-1250 Universitatea Transilvania din Brașov
- 1251+ Universitatea Dunărea de Jos din Galați
- 1251+ Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași
- 1251+ Universitatea Politehnica București
- 1251+ Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava
- 1251+ Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
- 1251+ Universitatea din Craiova
- 1251+ Universitatea din Oradea
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: Harvard University, University of Oxford, Massachusetts Institute of Technology
6. Domeniul Științele Vieții (din 1211 universități)
- 601-800 Universitatea Transilvania din Brașov
- 601-800 USAMV Cluj-Napoca
- 801-1000 Universitatea Dunărea de Jos din Galați
- 801-1000 Universitatea din București
- 1001+ Universitatea Al. I. Cuza din Iași
- 1001+ Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 1001+ Universitatea din Oradea
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: Harvard University, University of Cambridge, Massachusetts Institute of Technology
7. Domeniul Medicină și Sănătate (din 1230 de universități)
- 601-800 UMF Carol Davila din București
- 801-1000 UMF Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca
- 801-1000 UMF Craiova
- 1001+ Universitatea Dunărea de Jos din Galați
- 1001+ UMFST George Emil Palade din Târgu Mureș
- 1001+ UMF Grigore T. Popa din Iași
- 1001+ Universitatea Ovidius din Constanța
- 1001+ Universitatea Transilvania din Brașov
- 1001+ Universitatea din Oradea
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: University of Oxford, University of Cambridge, Harvard University
8. Domeniul Științele Fizicii (din 1497 universități) - cea mai bună clasare a României
- 501-600 Universitatea Transilvania din Brașov
- 801-1000 Universitatea Dunărea de Jos din Galați
- 1001-1250 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 1001-1250 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
- 1001-1250 Universitatea din București
- 1001-1250 Universitatea de Vest din Timișoara
- 1251+ Universitatea Al. I. Cuza din Iași
- 1251+ Universitatea Ovidius din Constanța
- 1251+ Universitatea din Craiova
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: California Institute of Technology, Harvard University, Stanford University
9. Domeniul Psihologie (din 694 universități)
- 401-500 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 401-500 Universitatea de Vest din Timișoara
- 501-600 Universitatea Al. I. Cuza din Iași
- 601+ Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
- 601+ Universitatea din București
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: University of Cambridge, Stanford University, University of California – Berkeley
10. Domeniul Științe Sociale (din 1202 universități)
- 601-800 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- 601-800 ASE București
- 601-800 Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
- 601-800 Universitatea de Vest din Timișoara
- 801-1000 Universitatea Al. I. Cuza din Iași
- 801-1000 Universitatea din București
- 1001+ Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava
- 1001+ Universitatea din Craiova
- 1001+ Universitatea din Oradea
Pe primele trei locuri la nivel global sunt: Massachusetts Institute of Technology, University of Oxford
De ce universitățile din România nu ajung în prima jumătate a topurilor?
În niciun alt domeniu în afară de Științele Fizicii, universitățile din România nu au reușit să se claseze în prima jumătate a clasamentului. I-am întrebat de ce cred că se întâmplă acest lucru pe profesorul Mihai Maci, lector în cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Oradea, și pe expertul în politici educaționale Marian Staș, cadru didactic asociat la Harvard Kennedy School (programul de vară MPA-MC).
Mihai Maci: "Sistemul universitar românesc e făcut să dea de lucru la oameni"
Mihai Maci spune: ,,Sigur că absența României din clasamentele internaționale e o problemă. Și aceasta în primul rând din cauza faptului că e universală cunoașterea, nu locală sau națională și - atunci când vorbim de știință (pe care o dezvoltă mediul universitar și cel de cercetare) - nu suntem izolați, ci prinși într-o mișcare domenială globală. Pe de altă parte însă, noi am dezvoltat un soi de complex al ranking-urilor, care seamănă foarte mult cu cel al elevului care tocește fără să-nțeleagă, lingușește profesorii, ba mai și copiază doar ca s-ajungă premiant. La noi scopul e ca presa să scrie că ești în clasament, să se-mpartă medalii și indemnizații, să facem fotografii și comunicate de presă etc. Noi nu înțelegem că lucrurile stau exact invers: primești un premiu fiindcă ai făcut ceva".
Acesta continuă criticile și indică cutume:
,,Sistemul universitar românesc trăiește în sistemul anilor 90: e mare, funcționează ca un mediu de asistență socială (pentru tinerii care n-au unde se angaja și ies - un timp - din statistica șomajului), e subfinanțat, a transformat cercetarea în butaforie, eliberează diplome oricui, pentru că nu are nici o responsabilitate pentru ele și se dezvoltă doar creând noi și noi ”comisii centrale”, care presupun alte și alte indemnizații pentru cei fac parte din ele. Ce performanță putem cere de la o asemenea înjghebătură. Pe scurt, sistemul universitar românesc e ca economia comunistă: e făcut să dea de lucru la oameni, nu să producă ceva".
Marian Staș: ,,Universitatea Harvard, ca să fie așa sus, are în portofoliu peste 40 de laureați Nobel"
La rândul său, Marian Staș enumeră trei mari motive care țin de istorie, de actualitate și de calitate.
,,M-am uitat la universitățile prestigioase din clasament și au sute de ani de portofoliu în educație, cercetare și finanțare serioasă. Dacă ne gândim că la noi primele universități au apărut în 1865, încă mai avem de muncit pe ogorul ăsta academic până la performanța de top. Pentru că acumulările sunt extrem de mici și au nevoie de timp mult. Și am să dau un exemplu: Universitatea Harvard, ca să fie așa sus, are în portofoliu peste 40 de laureați Nobel. Ori asta înseamnă o cu totul altă paradigmă.
Din punct de vedere al actualității, atunci când vine vorba de cercetare serioasă, de finanțare serioasă, de profesori foarte buni, de internaționalizare, la noi foarte multe sunt forme fără fond sau forme cu fond foarte subțire. Avem zeci de universități, dintre care trei sferturi dintre ele sunt ,,de cartier". Sigur, e important să existe școală superioară, dar multe dintre ele nu au niciun fel de treabă cu ceea ce înseamnă calibru internațional. (...) Al treilea motiv important este calitatea foarte slabă a învățământului preuniversitar"
,,Este un procent înfiorător de plagiat și de lipsă de onestitate"
Plagiatele sunt o mare altă problemă a sistemului, spune specialistul în politici educaționale:
,,La noi încă există adânc, intravenos, în ADN-ul procesului cultura plagiatului. În universități adevărate, există toleranță zero la plagiat. Poți să generezi cunoaștere în stare pură doar dacă nu copiezi. Pentru că asta înseamnă două lucruri: odată onestitate și rigurozitate academică și, în al doilea rând, capacitatea de a genera. (...) E un exercițiu în sistemul circulator al integrității și onestității academice din lume, sancționat ca atare și recompensat ca atare. Statistic vorbind, la noi, în raport cu celelalte universități, este un procent înfiorător de plagiat și de lipsă de onestitate. Și atunci cum vrei să te clasezi în primele 100 din lume? Nu ai cum, oricum ai da-o".
Ce ne ține pe loc?
I-am întrebat pe cei doi profesori la ce indicator de performanță ( calitatea predării, mediul de cercetare, calitatea cercetării, parteneriatele cu industria și deschiderea internațională) consideră că ne situăm cel mai rău.
Marian Staș crede: ,,La toate. Fără excepție. Și aici mă refer statistic, ca să fie foarte limpede. Există, fără doar și poate, și elemente de cercetare la vârf, și componente de internaționalizare, dar nu la cantitatea și calitatea care să definească trecerea de pe un nivel pe celălalt. Vorbim aici de o schimbare de paradigmă, nu de o chestie cosmetizată în care mai aduc încă 100, 200 sau 1000 de studenți și de profesori internaționalizați și o să fie bine; e vorba de ceea ce înseamnă un comportament sistemic, încă puternic blocat într-o paradigmă care cu siguranță nu are cum să performeze la standardele despre care vorbim.
Dacă ar fi să mă refer la cercetare și finanțare, acestea ar trebui să fie dintr-un film cel puțin comparabile cu laserul de la Măgurele. Laserul ar trebui să fie norma, nu excepția, dacă vrem să fim acolo unde zice clasamentul ăsta că se clasează primele 100".
Mihai Maci consideră:
,,Probabil că noi punctăm la fiecare indicator. Dar în stilul nostru: ce facultate, oricare-ar fi ea din țara asta, nu are <<revistă indexată în bazele de date internaționale>>? ”Indexarea” asta constă în faptul că cineva introduce niște coordonate în bazele astea și, eventual, universitatea plătește o taxă. Cam atât. Drept care oricine poate publica orice. Și se publică în neștire, munți de maculatură, care nu duc decât la avansări și la prime de publicare. Ați putea face un sondaj rapid, întrebând câțiva universitari din România care e ultimul text academic al unui coleg de-al lor din țară pe care l-au citit. Bănuiesc că intuiți rezultatul. Și aici, se publică pentru a se publica. Nu a pentru a face cunoscută o ipoteză sau pentru a intra în dialog cu alții (ceea ce e esența publicațiilor științifice). Și, la fel, peste tot. La nivelul predării ne putem da seama de eficiența învățământului superior după calitatea civilității din orașele noastre, după responsabilitatea civică (inclusiv la vot) a tinerilor, după corectitudinea și literaritatea limbii vorbite, după calitatea serviciilor de tot felul... Judecați și dumneavoastră."
Ce s-ar putea face
Întrebat ce ar putea face România în așa fel încât calitatea învățământului superior să crească, profesorul Mihai Maci e pesimist.
,,Îngăduiți-mi s-o spun sincer (după 20 de ani în care am încercat să privesc aceste lucruri): nu știu. Putem propune, oricare dintre noi, ”soluții” însă - mă tem - ele nu sunt decât dorințe pioase a căror singur merit e acela că nu se realizează. Mai înainte de toate, noi avem o masă de universitari care sunt așa cum sunt. Ce facem cu ei? Îi dăm afară - o să spuneți. Bine. Pe care-i dăm afară? Luăm ”cercetarea” - adică ne uităm la butaforiile de care-am scris mai sus. Și, atunci, îi păstrăm exact pe șmecheri și pe grafomani. Sau cum facem?! Tinerii ce vin azi în universități au - în cel mai bun caz - cunoștințele unor elevi de 12 - 13 ani și - aproape fără nici o excepție - nici o disciplină a muncii. Ce facem cu ei? Îi trimitem la muncă - o să spuneți? Ce muncă?! Îi împingem în exil (pe fondul unei prăbușiri demografice ce ne grevează viitorul) (...)? Ce cercetare își permite România? Cu ce dotări? Cu ce bugete?"
Marian Staș crede că soluția nu se află la nivel de politici de stat, ci stă în puterea universităților, dacă li se va oferi autonomie.
,,Pledoaria mea este pentru o descentralizare totală și pentru autonomie totală. (...) Este esențială autonomia autentică a universităților, cu parteneriate de finanțare și încurajarea unui comportament integru, care să extirpe plagiatul. Dacă noi vorbim de plagiat la ministrul Justiției... Așa ceva este inadmisibil. Asta este otrava pentru performanța academică, comportamentul incorect. Pledoaria mea este și pentru o integrare mai organică între zonele profesionale - că e Medicină, că e Inginerie, că e orice - și mediul universitar", spune acesta.
Expertul crede că o abordare împrumutată din Statele Unite ar putea fi, de asemenea, utilă:
,,Zona de internaționalizare și de creștere a suprafeței de contact între studenți și zona de pregătire academică. Este ceea ce aș numi transferabilitatea autentică a creditelor academice, care în engleză poartă numele de cross-registration. Este vorba despre parteneriate strategice între universități, prin care studenții au dreptul și posibilitatea ca până la 20%-25% din credite să le ia la univeristate. Eu am avut treaba asta la Harvard (n.r are un masterat în Administrație Publică, la Harvard Kennedy School), am putut să fac două cursuri la alte școli și am avut alte note în foaia matricolă, dar am avut echivalarea cu credit academic. Și asta are un rol în ceea ce înseamnă creșterea performanței academice, permițând această calitate comparată, prin studenți care migrează de la un program la altul, într-o proporție rezonabilă".