Cazul Segarcea lansează dezbaterea despre educaţia sexuală obligatorie la şcoală. Ce spun specialiştii

Peste 20 de ONG-uri cer ca educaţia sexuală să devină materie obligatorie în şcoli, după cazul tânărului din Segarcea care a infectat cu HIV mai multe persoane. Specialiştii susţin că, deocamdată, mai fezabilă pare îmbunătăţirea cursului opţional de Educaţie pentru sănătate.

Cazul tânărului care a murit infectat cu HIV în Segarcea şi care îmbolnăvise mai multe partenere, ultima sa iubită fiind în stare gravă, cu o greutate de doar 30 de kilograme, a generat reacţii dure în societatea civilă. 

Peste 20 de organizaţii nonguvernamentale au trimis ieri o scrisoare deschisă Ministrului educaţiei, Remus Pricopie, şi ministrului Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, cerându-le oficialilor să recunoscă necesitatea educaţiei sexuale în rândul tinerilor. „E nevoie ca întregul oraş Segarcea să intre în panică de teama unei epidemii de HIV, pentru ca în mass media să se vorbească măcar puţin despre educaţia sexuală”, susţin semnatarii scrisorii.

Aceştia arată că, în prezent, în ţara noastră nu există educaţie sexuală ca materie obligatorie în şcoli, ci doar se studiază o serie de noţiuni în cadrul opţionalului „Educaţie pentru Sănătate“. Opţionalul este disponibil din 2001, de la clasa I până la clasa a XII-a, însă este frecventat de mai puţin de un sfert din elevi, arată datele oficiale. 

Efectul, susţin ONG-urile, se vede în statisticile legate de mamele minore, de bolile cu transmiere sexuală, de avorturi sau de violuri şi agresiuni sexuale, care ne plasează în clasamentul negativ al Europei.

Suedia a spart gheaţa în 1955

Un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care propune introducerea educaţiei sexuale în toate statele, chiar de la grădiniţă, arată că România este în urma Europei de Nord cu 50 de ani şi a vecinilor cu 20-30 de ani. Mai exact, Suedia a introdus prima un astfel de curs obligatoriu pentru elevi, în 1955, apoi în 1970-1980 l-au preluat şi statele din Vest, ca Germania, Austria, Elveţia, Olanda, Franţa şi Marea Britanie.

Au urmat Portugalia, Spania şi Irlanda, unde cursul se ţine din 2003, de la şcoala primară la gimnaziu. Ultimele au fost câteva dintre statele fostului bloc comunist.

Vârsta la care începe acest tip de educaţie în şcoli variază între 5 ani (Portugalia) şi 14 ani (Spania, Italia şi Cipru). Însă, în cele mai multe state, informaţiile sunt livrate sub umbrela unor cursuri principale precum Biologie, Educaţie Civică, Educaţie pentru Sănătate, Abilităţi Sociale şi chiar Religie, mai arată analiza OMS.

De altfel, aceasta este şi propunerea cea mai des vehiculată şi de specialiştii români. În contextul actual din România, în care „societatea urmează modelul cultural rural, mai pudibond“, cea mai fezabilă variantă este mai degrabă existenţa unui curs obligatoriu mai amplu, de tipul „Pregătire pentru viaţa socială“, decât unul exclusiv axat pe sexualitate, este de părere sociologul Alfred Bulai.

„Eu susţin ideea ca acest tip de educaţie să rămână parte din cursul de Educaţie pentru Sănătate, care trebuie să devină obligatoriu, aşa cum am prevăzut în iniţiativa legislativă depusă anul trecut, adoptată de Camera Deputaţilor şi în dezbatere la Senat”, a spus şi deputatul Tudor Ciuhodaru. „E nevoie de un curs global care să-i înveţe mai multe deprinderi necesare, de la spălatul pe mâini până la bolile cu transmitere sexuală“, a adăugat parlamentarul.

Educaţie sexuală „cu linguriţa“

Aceste informaţii legate de sexualitate, prevenţie, viaţă de cuplu ar trebui „predate“ elevilor în funcţie de vârstă, adaptat, mai spun specialiştii.

„În statele europene, precum Germania sau Marea Britanie, educaţia sexuală se predă de la 6-7 ani, cu manuale adaptate vârstei şi în în grupe speciale de băieţi, respectiv de fete, tocmai pentru a evita momentele de ruşine. Un astfel de curs este o necesitate reală, având în vedere statisticile îngrijorătoare şi mediile diverse din care copiii îşi pot lua informaţia, de multe ori eronat“, susţine expertul în educaţie Tincuţa Apăteanu, blogger adevarul.ro.

În calitate de părinte, aceasta adaugă faptul că acest tip de educaţie nu poate fi lăsat în seama părinţilor, pentru că ei la rândul lor nu au fost educaţi acasă şi există o retincenţă în a vorbi deschis despre sexualitate cu cei mici. părinţii de multe ori. 

Şi psihopedagogul Aura Stănculescu salută iniţiativa ONG-urilor. „Ceea ce se face acum la opţionalul de Sănătate este insuficient. Copiii sunt curioşi de când sunt foarte mici, se poate începe aşadar chiar de la grădiniţă, materia putând fi adaptată vârstei. Decât să-şi ia aceste informaţii din mediul informal, mai bine îi educi corect, într-un mediu organizat“, explică Stănculescu.

Pe de altă parte, asociaţiile care militează pentru valorile familiei nu văd cu ochi buni iniţiativa. „Genul acesta de educaţie sexuală ar trebui făcută în familie, nu la şcoală. Ceea ce se studiază la şcoală, în alte ţări, pune foarte mare accent pe tehnici, pe prevenţie, pe corp, şi se pierd din vedere relaţia de cuplu, emoţiile, apropierea. Sexualitatea e ceva firesc, dar contează foarte mult felul în care se vorbeşte despre educaţie sexuală“, este de părere Roxana Puiu, reprezentanta Asociaţiei Pro-Vita.