Work and travel SUA 2026. Cât de tentant a rămas visul american pentru români: „Sunt experiențe o dată în viață”

Programul „Work and Travel” în Statele Unite ale Americii atrage anual mii de studenți români, dornici să muncească și să călătorească peste Ocean în timpul verii, însă tentația de a trăi „visul american” a ajuns subiect de controverse.

Statele Unite ale Americii deschid anual calea pentru mii de studenți români dornici să muncească și să călătorească aici, sezonier, prin programul „Work and Travel”.

Mii de studenți, invitați în SUA să lucreze pe timpul verii

Entuziasmul pentru acest program ajunsese la cote maxime în anii 2000, însă a mai scăzut pe măsură ce țările din vestul Europei au oferit tot mai multe oportunități tinerilor din România. Ofertele de lucru pentru studenții care vor să își petreacă vacanța în SUA sunt diverse, mai ales în domeniul serviciilor turistice, și îi pot aduce în orașe populare, stațiuni, parcuri de distracție și rezervații naturale.

Potrivit agențiilor de recrutare participante în program, în SUA, salariul mediu poate fi chiar și de până la șase ori mai mare decât în România, iar prețurile la cumpărături sunt mult mai mici comparativ cu veniturile.

„Salariul minim stabilit de guvern este de 7,25 dolari/oră. Nu poți fi angajat pentru mai puțin de această sumă, cu excepția pozițiilor unde se oferă tips (bacșiș), cum ar fi server sau bartender. Multe state din America au stabilit un salariu minim mai mare, care poate ajunge până la 16–17 dolari/oră. Acest lucru se explică, desigur, și prin costurile mai ridicate din zonele respective”, transmite platforma GTS (Go To SUA).

Cele mai multe locuri de muncă sunt oferite în perioada iunie–septembrie, iar multe au fost deja rezervate. Pentru altele, studenții români care aplică pentru programul Work and Travel sunt așteptați la interviuri online sau prin intermediul agențiilor, cu angajatorii, pentru obținerea lor. Acestea au loc, de obicei, până în luna mai.

Din iunie, studenții își pot face bagajele pentru experiența de vară în SUA, însă cheltuielile pe care vor trebui să le suporte sunt estimate, în general, la 3.500–5.000 de dolari. Ele includ taxele percepute de agenții și pentru suportul administrativ, de până la 2.000 de dolari, taxa pentru viză de 185 de dolari, biletele de avion dus–întors de 800–1.500 de dolari, asigurarea medicală de 200–400 de dolari, cazarea de 100–200 de dolari pe săptămână, în funcție de locul ales sau de oferta angajatorului, mâncarea și diverse alte cheltuieli de câteva sute de dolari.

Veniturile sunt și ele variabile, în funcție de oferta angajatorilor, dar și de disponibilitatea studenților de a lucra. Unii își iau două joburi, pentru a fi siguri că se întorc cu câteva mii de dolari acasă, în timp ce alții preferă un program mai relaxat, cu mai mult timp liber, dar venituri mai mici. În general, cheltuielile sunt acoperite de salariile primite.

Cât de tentantă a rămas munca în SUA pentru români

Unii români care susțin că au aplicat pentru „Work and Travel” 2026 privesc cu îndoială situația actuală din Statele Unite ale Americii, afirmând că se tem că ar putea ajunge în locuri care nu le oferă siguranța și stabilitatea dorite.

„Cred că riscul mai mare nu ține de conflictele cu alte țări, ci de politica anti-imigrație din Statele Unite ale Americii. Trebuie să fii pregătit pentru varianta ca, în orice moment, Donald Trump să anunțe ceva de genul: că cei de la Work and Travel «fură joburile americanilor», iar programul să fie oprit pe loc”, scrie un român pe platforma Reddit.

Altcineva întreabă, ironic, pe aceeași platformă, dacă merită să muncești două joburi toată vara pentru banii pe care îi poți câștiga la un job sezonier în vestul Europei. Pentru alții, veniturile sunt însă mai puțin importante.

„Este o ocazie să văd SUA, pentru că în vestul Europei ajung imediat, oricând doresc”, afirmă altcineva.

Un român care a petrecut mai mulți ani în Statele Unite susține însă că nu a rămas impresionat de atracțiile turistice ale Americii, pentru că, deși sunt spectaculoase, a petrecut ore în șir pe drumuri pentru a le vedea.

O tânără le recomandă românilor să caute țări care le-ar putea oferi mai multă securitate socială și educație gratuită.

„Riscurile sunt mari, condițiile de viață sunt precare pentru clasa de mijloc, iar costurile medicale pot deveni rapid copleșitoare. Dacă ajungi să te atașezi de cineva și vrei să rămâi în Statele Unite ale Americii, apar alte obstacole serioase: costuri uriașe pentru educație, lipsa unei plase reale de siguranță socială, tensiuni rasiale persistente și un climat politic tot mai polarizat”, crede aceasta.

Un român spune că studenții care își aleg eficient destinațiile se pot întoarce acasă cu sume consistente, dar cu condiția să aibă mai multe locuri de muncă.

„Eu am fost vara asta în California și m-am întors acasă cu 12.000 de dolari din două joburi. Munceam la primul job de la 7 la 3, iar la al doilea de la 4 până la 8, 9 sau 10, în funcție de cât mă ținea. Nu am călătorit, nu mi-am cumpărat lucruri și nu îmi comandam mâncare online”, adaugă acesta.

Alt român spune că a fost, în urmă cu mai mulți ani, în Statele Unite ale Americii prin acest program și a reușit să strângă 6.500 de dolari, având un singur loc de muncă. Mai important, adaugă acesta, a fost faptul că a legat prietenii trainice cu foștii colegi de muncă. „Sunt experiențe o dată în viață, care m-au ajutat în carieră”, spune el.

Românii, atrași de munca în SUA de peste un secol

De aproape un secol și jumătate, Statele Unite ale Americii au fost o destinație care a trezit fascinația românilor.

Mii de familii din regiunile istorice ale Transilvaniei și Banatului au plecat să muncească în America încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar până la începerea Primului Război Mondial populația românească stabilită pe continentul american ajunsese la aproape 150.000 de oameni.

Ziarele din primii ani ai secolului XX anunțau că migrația dusese la golirea unor sate cu populație majoritar românească. Plecarea la muncă în America presupunea atunci mai puține formalități, însă călătoria era mult mai dificilă și dura mai multe săptămâni.

Cei mai mulți dintre emigranții români porneau spre Budapesta și Viena, unde puteau găsi firme care se ocupau de recrutarea muncitorilor necesari în Statele Unite ale Americii. Din cele două orașe ale Imperiul Austro-Ungar, își continuau drumul spre porturile germane Bremen și Hamburg ori spre portul Fiume (în prezent Rijeka).

În porturile supraaglomerate, oamenii așteptau zile în șir pentru a prinde loc pe vapoarele care, cu peste 1.200 de pasageri la bord, îi transportau spre New York. Călătoria din portul Fiume până la New York dura aproximativ 21 de zile, iar din porturile germane peste ocean însemna mai puțin de două săptămâni. Cei ajunși în America erau din nou verificați, iar dacă nu erau considerați apți de muncă erau obligați să se întoarcă.

Mulți români erau agricultori (plugari), însă odată ajunși în SUA trebuiau să învețe rapid meserii mult mai istovitoare. Uzinele metalurgice erau cel mai adesea locurile unde erau angajați, însă mulți făceau cu greu față condițiilor dificile din oțelării.

Alții își căutau de lucru în fabrici de ciment și cariere de piatră, în minele de cărbune, în abatoare, în fabrici de conserve ori la construcția căilor ferate. Femeile se puteau angaja în fabrici de tutun, mătase, postav și hârtie, iar unele munceau cot la cot cu bărbații în fabricile de tinichea și fier sau în abatoare, informa presa anilor 1900.

Numeroși emigranți trăiau atunci în condiții mizere, în clădiri numite „borturi”, unde 20–30 de oameni împărțeau câteva camere. America rămânea însă un „tărâm al făgăduinței”, în care mulți români își puteau asigura viitorul.

După Primul Război Mondial, populația românească a continuat să crească, ajungând la sfârșitul anilor ’20 la 200.000–250.000 de migranți, arătau statisticile vremii. În ultimii ani, peste 360.000 de locuitori din SUA și-au declarat originea românească.

Potrivit Ambasada României în Statele Unite ale Americii, numărul românilor care trăiesc în SUA este mult mai mare, estimat la aproximativ un milion de persoane, ținând cont de faptul că declararea originii la recensământ nu este obligatorie, fluxul de imigrație din România continuă, iar mulți dintre cei stabiliți în SUA nu au dobândit încă cetățenia americană.