Sub stele, pe covorul roşu – Los Angeles se confruntă cu o criză acută a persoanelor fără adăpost

Los Angeles se confruntă cu o problemă gravă: oraşul este împânzit de zeci de mii de oameni fără adăpost. Autorităţile au declarat, acum două săptămâni, stare de urgenţă în această privinţă, pentru deblocarea unor fonduri suplimentare; însă persoanele fără adăpost deja şi-au făcut deja o tabără în centrul oraşului, relatează BBC.

La câteva minute distanţă de Hollywood şi în mijlocul vieţii de lux trăite de elitele economice ale oraşului, mii de persoane fără adăpost au populat străzile şi zonele dintre zgârie-nori. Cu puţinele posesiuni personale lăsate în soare, oamenii străzii se adăpostesc oriunde găsesc umbră, fugind de temperaturile încă caniculare din metropola americană. 

Pentru o parte dintre ei, acesta este stilul de viaţă pe care îl practică de mai bine de un deceniu, iar aceleaşi poveşti de viaţă se repetă într-un număr periculos de mare de cazuri: probleme emoţionale sau psihologice din cauza unei situaţii financiare precare, consum sau trafic de droguri, timp petrecut în penitenciare şi dobândirea libertăţii aproape fără posesiuni personale. 

Numărul cazurilor creşte în mod alarmant – „oraşul îngerilor” a înregistrat o creştere cu 12% a numărului persoanelor fără adăpost, şi cu 85% a bordeielor improvizate sau a vehiculelor în care aceştia dorm, în ultimii 2 ani. Conform Los Angeles Homeless Services Authority (LAHSA), instituţia ce încearcă, fără succes deocamdată, să gestioneze criza, numărul acestora se situează la 44,000 în zona jurisidicţională a oraşului, dintre 25,686 în oraş. Spre comparaţie, în întreaga Grecie, ţară cunoscută pentru peripeţiile economice din ultimii ani, sunt aproximativ 20,000 de persoane fără adăpost, conform unui studiu Klimaka din 2014.

Nu este însă vorba de o criză asemănătoare cu cea a imigranţilor din Europa; o mare parte a oamenilor străzii din Los Angeles au fost, cândva, rezidenţi ai oraşului. Herb Smith, preşedintele organizaţiei „Los Angeles Mission” - un ONG ce încearcă să găsească soluţii pentru oamenii străzii din centrul LA-ului – a afirmat că problema stă în costurile imobiliare uriaşe din zonă. El a precizat că, din datele organizaţiei, închirierea unui apartament cu două camere în oraş, considerat standard, costă în medie 2.600 de dolari pe lună; asta în condiţiile în care media naţională pentru închirierea unui apartament cu trei camere este de 1.751 de dolari pe lună.

Iar într-un efect ciudat, dar logic, al revenirii după ultima criză financiară, problema s-a agravat din 2009 încoace, de când preţurile din zona imobiliară au început să se redreseze. „Dacă o persoană lucrează pentru salariul minim pe economie, ajunge să plătească până la trei sferturi din veniturile lunare pe cheltuieli de locuire”, a precizat Smith. 

Problema are şi efecte asupra sistemului medical: ambulanţele se aud aproape constant în centrul oraşului, deoarece persoanele fără adăpost se prăbuşesc pe capete din cauza expunerii prelungite la temperaturile caniculare.

Consiliul Oraşului a luat act de situaţia dramatică pe 22 septembrie, atunci când a fost declarată starea de urgenţă – în acest caz, doar o manevră pentru eliberarea unor fonduri suplimentare. Consilierul Mike Bonin, unul dintre cei mai aprigi susţinători ai măsurii, a adoptat o poziţie fermă în acest sens: 

„Am devenit un oraş al bordeielor. Sute de oameni trăiesc în corturi. Este inacceptabil şi deplorabil ca într-o ţară atât de bogată şi un oraş atât de bogat să existe o astfel de problemă; este în mod cert la fel de serioasă ca urmările unui cutremur” a declarat Bonin, referindu-se la faptul că ultima stare de urgenţă declarată în oraş a fost în urma cutremurului din 1994, ce a provocat daune de până la 30 de miliarde de dolari.

Oraşul discută posibilele măsuri pentru încetinirea ritmului în care oamenii rămân fără adăpost: creşterea salariului minim, asigurarea unor locuinţe ma ieftine sau programe de ajutoare pentru chirie. Însă acestea nu vor avea, cel mai probabil, vreun efect direct pentru persoanele aflate în acest moment fără adăpost – iar cele 100 de milioane de dolari ce pot fi alocate prin starea de urgenţă sunt prea puţine pentru asigurarea unor măsuri eficiente, fie ele pe termen scurt ori lung.