Analiză „Înregistrările Witkoff” pun sub semnul întrebării negocierile de pace. Greu de crezut că Trump va putea obține concesii de la Putin
0Așa cum se întâmplă adesea în jurul președintelui american Donald Trump, planul său „de pace” pentru Ucraina a fost conturat inițial de persoane cu acces direct la liderul de la Casa Albă, dar fără atribuții oficiale în domeniul politicii externe. Documentul este acum revizuit sub presiunea unei atenții publice tot mai intense.
În acest context apare întrebarea centrală: poate Trump să obțină concesii reale de la Vladimir Putin? Potrivit analizei publicate de The Wall Street Journal, este puțin probabil. Kremlinul ar putea accepta o înțelegere doar dacă aceasta i-ar oferi un control semnificativ asupra viitorului Ucrainei, însă orice acord care ar evidenția costurile și slăbiciunile Rusiei după război ar avea șanse minime de a fi aprobat de liderul rus.
Dacă Trump nu poate obține concesii de la Moscova, notează editorialistul Holman W. Jenkins Jr., atunci rămâne irelevant dacă poate obține concesii de la Kiev. Într-un anumit moment, totuși, Ucraina va încerca probabil să folosească ultima pârghie pe care o are — acceptarea unui armistițiu — chiar dacă acest gest ar tensiona relațiile cu unii dintre propriii săi aliați.
Temerile Occidentului
Statele Unite și NATO sunt, de fapt, îngrijorate de perspectiva încetării conflictului în condițiile actuale, notează analiza WSJ. Un armistițiu care ar lăsa Rusia cu suficiente capacități militare ar putea redeschide alte fronturi în regiune. De aceea, Occidentul mizează pe o Ucraină stabilă, bine înarmată și integrată într-un sistem european de securitate — obiectiv care implică investiții substanțiale pe termen lung, inclusiv în scenariul unui plan de pace promovat de administrația Trump.
Deși Trump continuă să se bucure de autoritatea funcției și de influență asupra electoratului republican, editorialistul subliniază vulnerabilitățile sale politice: presiunile legate de tarife, încetinirea în sectorul industrial, episoadele delicate precum dosarul Epstein, dar și înfrângerea recentă în dezbaterea privind locuințele accesibile în fața primarului New York-ului, Zohran Mamdani.
La acestea se adaugă și limitările constituționale ale unui președinte care nu poate candida pentru un nou mandat.
Un acord greu de ratificat
Chiar dacă administrația Trump ar ajunge la un acord privind Ucraina, documentul ar avea puține șanse să fie ratificat de Senat, susține Jenkins Jr. Impactul real ar fi acela de a lăsa viitorului președinte suficient spațiu pentru a renegocia termenii, în funcție de interesele SUA, ale Ucrainei și ale Europei.
Expresii precum „recunoaștere de facto” a teritoriilor ocupate de Rusia ridică alte semne de întrebare. Ridicarea sancțiunilor ar necesita acorduri complexe cu statele europene și cu numeroase grupuri economice, în timp ce ideea relansării investițiilor americane în Rusia pare nerealistă, având în vedere climatul de corupție și riscurile identificate deja chiar de investitorii ruși.
Percepția unei Rusii „victorioase” într-un asemenea scenariu este, de altfel, departe de realitate. Regimul de la Kremlin se confruntă cu dificultăți care ar putea deveni mai acute după război, inclusiv din cauza relației tot mai asimetrice cu China.
În același timp, editorialistul WSJ îi avertizează pe cei care cer o „înfrângere totală” a Rusiei că asemenea obiective, neînsoțite de strategii realiste și mijloace adecvate, rămân doar declarații politice.
Punctele forte și limitele lui Trump
Jenkins Jr. notează câteva dintre atuurile președintelui american: o evaluare pragmatică a situațiilor, disponibilitatea de a acționa rapid și capacitatea de a-și ajusta poziția atunci când consideră necesar. De asemenea, Trump a susținut o tranziție importantă în politica externă a SUA, încurajând aliații regionali să preia o parte mai mare din responsabilitatea pentru propria lor securitate — Ucraina fiind un exemplu evident.
Dar, adaugă editorialistul, liderului american îi lipsesc coerența și angajamentul necesar pentru obiectivele majore despre care vorbește frecvent, de la reindustrializarea SUA până la remodelarea arhitecturii globale de securitate.
„Trump preferă rezultatul spectaculos de astăzi în locul obiectivului strategic de mâine — mai ales dacă rezultatul spectaculos este unul care aduce beneficii imediate familiei sale”, conchide analiza din The Wall Street Journal.
Donald Trump a revenit la Casa Albă pozând din nou în „maestrul înțelegerilor”, convins că instinctele formate în lumea imobiliară din New York cântăresc mai greu decât o carieră în diplomația internațională. Iar numirile făcute de președintele SUA în domeniul politicii externe par să urmeze același tipar, scrie The Telegraph.
Prietenul miliardar al lui Trump, Steve Witkoff, alături de ginerele președintelui, Jared Kushner, au reușit anul trecut să livreze un armistițiu fragil în Gaza — un succes discutabil, care nu a oprit complet focul și nici nu a apropiat vreun orizont de pace durabilă.
Dar lipsa de experiență a lui Witkoff în negocieri cu actori statali a devenit brusc vizibilă după ce în presă au apărut, pe neașteptate, înregistrări ale unor discuții cu oficiali de rang înalt ai Kremlinului. Marți, 25 noiembrie, Bloomberg a publicat stenograma unei convorbiri telefonice dintre Witkoff și Yuri Ușakov, consilierul lui Vladimir Putin pe probleme de politică externă. Emisarul Casei Albe le explica rușilor, pas cu pas, cum să „ambaleze” un plan de pace pentru Ucraina astfel încât să-l facă acceptabil pentru Trump.
În paralel, o altă discuție telefonică — între Ușakov și Kirill Dmitriev, un alt apropiat al Kremlinului — sugera că Moscova ar fi încercat să transmită Washingtonului un plan propriu, pe care americanii să-l prezinte ulterior ca inițiativă proprie.
Cine a scurs aceste convorbiri și de ce va deveni probabil clar mai târziu.
Diplomația și umbra indiscreției
Experții atrag atenția că diplomația se face, de regulă, departe de camerele de filmat. Uneori, atentarea la orgolii sau momentele stânjenitoare ale discuțiilor sunt prețul progresului.
Doar că, în cazul „povețelor” pe care Witkoff i le oferă lui Ușakov, lucrurile ies din zona convențională. Emisarul lui Trump îi sugerează direct consilierului lui Putin cum să abordeze viitoarea conversație cu președintele SUA — fără să se zgârcească la complimente — și îi recomandă să împingă înainte o ofertă pentru Ucraina modelată după armistițiul din Gaza.
„I-am spus președintelui (Trump – n.red.) că voi — că Federația Rusă — ați căutat întotdeauna o soluție pașnică. Asta cred eu. I-am spus președintelui că eu cred asta”, spune Witkoff în înregistrarea publicată de Bloomberg.
Fie că a fost o tentativă de lingușire diplomatică, fie că Witkoff chiar crede în buna-credință a Moscovei, mesajul rămâne același: emisarul Casei Albe a legitimat public o narațiune promovată de statul care a invadat ilegal Ucraina.
Interferențe periculoase și efecte imediate
Partea cea mai problematică este alta: Witkoff pare să-l fi încurajat pe Putin să vorbească direct cu Trump înainte ca acesta să-l primească la Casa Albă pe președintele Volodimir Zelenski.
În acel moment, poziția oficială a lui Trump față de liderul de la Kremlin era una dură. Dar, după convorbirea telefonică din 16 octombrie, lucrurile au luat o turnură neașteptată: președintele american a anunțat brusc că va merge să se întâlnească cu Putin la Budapesta — întâlnire care, în final, nu a mai avut loc. Tot atunci, Trump s-a răzgândit și în privința livrării de rachete Tomahawk Ucrainei.
O altă discuție, tot publicată de Bloomberg, arată limpede cum vede Kremlinul oportunitatea: Rusia își împinge propriile poziții către Washington fără să ofere absolut nimic în schimb.
Rămâne o întrebare esențială: a fost Witkoff la fel de amabil și cu oficialii ucraineni? Le-a oferit și lor „instrucțiuni” despre cum să-l cucerească pe Trump? Sau sfaturile au curs într-o singură direcție?
Criza de credibilitate și un mediator fără busolă
Apariția acestor înregistrări pune sub semnul întrebării nu doar progresul negocierilor de pace, ci și judecata politică a lui Witkoff. În ochii analiștilor, discuțiile sugerează o apropiere riscantă de Kremlin și o înțelegere superficială a naturii regimului condus de Vladimir Putin.
Faptul că sursa scurgerii ar putea fi practic oricine — ruși, ucraineni, europeni sau chiar rivali ai lui Witkoff din administrația americană — demonstrează cât de vulnerabil este stilul de negoț promovat de emisarul lui Trump, un stil care sfidează regulile obișnuite ale diplomației.
Iar întrebarea care plutește în aer este cât se poate de simplă: poate continua procesul de pace cu un mediator care pare să nu înțeleagă jocul? Sau „poveștile cu prieteniile” din lumea imobiliarelor, pe care Trump mizează în negocierile internaționale, tocmai îi explodează în față?