Pe ce se bazează tupeul lui Evgheni Prigojin?

Misterul criticilor de neimaginat la adresa liderilor militari ruși ale finanțatorului grupului de mercenari Wagner este decriptat de foști ofițeri ai serviciilor secrete ruse.

În ultimele luni, fondatorul cartelului paramilitar Wagner, Evgheni Prigojin, a făcut în mod repetat declarații pe care nimeni altcineva din Rusia nu le-ar putea face. După cum a remarcat recent publicația independentă iStories, Prigojin se referă frecvent la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina ca la un război, mai degrabă decât la termenul preferat de guvernul rus (și impus prin lege), „operațiune militară specială”, relatează Meduza.

El insultă în mod regulat în mod public liderii militari ai țării și a recunoscut în mod deschis că războiul împotriva Ucrainei a eșuat lamentabil în a aduce schimbările pe care le dorea Vladimir Putin. Mai mult, a vorbit pozitiv despre liderul încarcerat al opoziției, Aleksei Navalnîi, și despre capacitatea acestuia de a expune corupția din guvernul rus și a evocat perspectiva ca poporul rus să înfigă furcile în elitele țării.

Oricare dintre aceste comentarii ar fi fost suficient pentru ca oricine altcineva să ajungă în instanță, dacă nu chiar după gratii, dar Prigojin se află în prezent în turneu prin țară, susținând conferințe de presă. Pentru a înțelege mai bine de ce magnatului înflăcărat i se permite atât de multă libertate de acțiune, jurnaliștii de la iStories au vorbit cu foști ofițeri ai serviciilor secrete rusești, cu o persoană apropiată de Ministerul rus al Apărării și cu un proprietar de afaceri apropiat de cercul intim al lui Vladimir Putin.

„El ține în frâu elitele”

„Nu am nicio îndoială că toate activitățile lui Prigojin sunt coordonate cu omul de la vârf. Lucrurile pe care [Prigojin] își permite să le spună - toate aceste declarații îndreptate împotriva conducerii Ministerului Apărării și a elitelor rusești în general - indică nu faptul că joacă după propriile reguli, ci că, dimpotrivă, totul este coordonat. În țara noastră, acest tip de nebunii sunt tratate foarte repede dacă nu sunt aprobate de numărul unu“, spune un fost ofițer de informații rus.

„De ce are Putin nevoie de așa ceva? Teoria populară printre oficialii din domeniul securității este că Prigojin este sabia lui Damocles care atârnă deasupra elitelor: el le ține în frâu și menține o atmosferă de teamă. Putin este perfect conștient de starea de spirit din rândul elitelor; primește transcrieri ale conversațiilor lor telefonice. El știe că există o mulțime de personaje, inclusiv unele care au făcut parte cândva din cercul său intim, care au îndoieli legate de obiectivele operațiunii militare speciale și de cursul izolaționist pe care l-a ales pentru țară. Dar ar fi dificil să se ocupe de acești oameni folosind aceleași metode pe care le folosește pentru a se ocupa de opoziție, cum ar fi aplicarea legii.

În primul rând, forțele de ordine, spre deosebire de Prigojin, trebuie să acționeze în limitele legii. Armele lor sunt cauzele penale și instanțele, nu barosul. În al doilea rând, cazurile penale generalizate împotriva aliaților recenți i-ar face rău lui Putin însuși. Și, în al treilea rând, o mulțime de membri ai elitei au legături stabilite de mult timp, inclusiv corupte, cu oficiali ai securității. Putin este foarte conștient de acest lucru, deoarece el însuși provine dintr-un mediu de aplicare a legii și știe cum funcționează sistemul: cineva va putea întotdeauna să avertizeze [ținta unui caz penal], să îi dea timp să fugă, să rezolve problema.

Oamenii care încearcă să înțeleagă motivele lui Putin gândindu-se la el ca la un manager de stat comit o eroare logică. Dar totul devine clar dacă îi evaluezi deciziile ca pe cele ale unui șef al crimei organizate. El știe că o mulțime de oameni din bandă sunt nemulțumiți de el. Și cum îi poate ține la distanță dacă nu prin intermediul cuiva ca Prigojin?“, explică fostul ofițer.

„Nimeni nu crede că Prigojin acționează independent. Grupul Wagner este complet dependent de muniție, logistică, provizii medicale și de întreaga infrastructură militară. Fără toate acestea, armata lui Prigojin ar deveni total nepotrivită pentru luptă. Desigur, el irită o mulțime de oameni din Ministerul Apărării și din FSB, dar nimeni nu se poate atinge de el. Am întrebat personal ofițeri militari de rang foarte înalt de ce se întâmplă așa, iar ei doar ridică din umeri: „Cei de sus nu permit acest lucru”, spune o sursă apropiată ministerului rus al apărării.

„Cineva va trebui să îi controleze pe veterani”

„Cred că Prigojin este una dintre metodele pe care Putin le folosește pentru a se ocupa de conducerea armatei, pentru a-i ține în formă pe ministrul Apărării Serghei Șoigu și pe subordonații săi“, este de părere un alt ofițer de informații rus.

„Părerea mea este că Prigojin este pregătit să umple golul lăsat de moartea liderului LDPR [Partidul Liberal Democrat din Rusia], Vladimir Jirinovski. Atunci când veteranii vor începe să se întoarcă de pe front - un segment foarte complicat al societății și o forță foarte puternică - trebuie să existe cineva personal loial lui Putin care să-i poată conduce. Niciunul dintre politicienii actuali din establishment nu va fi la înălțimea acestei sarcini, deoarece pentru oamenii care au fost la război acești politicieni și deputați pur și simplu nu există. În timp ce Prigojin le este familiar tuturor. El ar putea controla potențial această forță. În cel mai rău caz, dacă devin necesare bătăi demonstrative, represiuni și execuții ale elitelor, Putin îl poate face pe Prigojin șef al oprichninei“, mai spune acesta.

A crede că Putin se gândește doar la manipulare este o mare simplificare. Există un cerc interior de oameni care îi sunt absolut loiali și care sunt deja legați de el prin sânge. Prigojin este unul dintre ei. Oamenii din acest cerc își pot permite mult mai multe decât toți ceilalți, inclusiv gânduri rătăcitoare. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că președintele nu are nicio îndoială cu privire la loialitatea lor personală și, în al doilea rând, pentru că nimeni nu se poate atinge de ei: au resursa semnificativă a accesului personal la președinte și, în cazul lui Prigojin, și la forța armată.