Mitul „strategului genial”, o altă armă de propagandă rusă
0Timp de un sfert de secol, presa rusă a cultivat cu grijă mitul unei conduceri inspirate, întruchipate de Vladimir Putin. Propaganda de stat nu lasă loc pentru vreo fisură în imaginea liderului. Când lucrurile merg prost, știrile oficiale ignoră problemele. Iar atunci când realitatea nu mai poate fi ascunsă, Putin este portretizat ca liderul înțelept care corectează greșelile subordonaților.
Percepția externă asupra lui Putin a fost, în mare parte, modelată de această imagine – amplificată online prin operațiuni de influență orchestrate de Kremlin și adoptată cu entuziasm de politicieni naționaliști din afara Rusiei, fascinați de stilul autoritar de conducere și de disprețul său față de statul de drept, scrie The Guardian.
Până de curând, Donald Trump a fost cel mai influent susținător al acestei perspective. Președintele american nu a fost niciodată un adept sincer al pluralismului democratic, dar în ultimele luni și-a nuanțat poziția față de Rusia și și-a temperat elogierea față de liderul de la Kremlin. A amenințat Moscova cu noi sancțiuni, dacă nu se va înregistra un progres concret în direcția unui armistițiu în Ucraina până la sfârșitul acestei săptămâni. Trimisul special al Casei Albe, Steve Witkoff, s-a întâlnit miercuri, 6 august, cu Vladimir Putin. Conținutul discuțiilor rămâne, însă, neclar.
Motivele schimbării de ton a lui Trump și măsura în care aceasta va dura sunt, la rândul lor, incerte. Summitul NATO din iunie pare să fi avut un rol esențial în apropierea președintelui american de Alianță și în sporirea scepticismului său față de bunele intenții declarate ale lui Putin.
Ego-ul prezidențial joacă, de asemenea, un rol. Trump și-a bazat campania electorală pe promisiunea de a pune capăt rapid războiului din Ucraina. Planul său inițial a fost să-l marginalizeze pe Volodimir Zelenski, președintele ucrainean, și să ofere concesii teritoriale semnificative Rusiei. Ar fi fost o trădare rușinoasă a unei democrații aflate sub asediu – și o recompensă pentru o agresiune militară neprovocată. Era un cadou oferit lui Putin. Dar liderul de la Kremlin nu s-a mulțumit cu atât, ci a intensificat atacurile.
Trump nu a dat niciodată semne că ar fi solidar cu suferința Ucrainei, dar este notoriu de sensibil la afronturi personale. Iar Putin l-a umilit, refuzând un acord rapid și spectaculos.
Motivațiile președintelui rus sunt, de asemenea, greu de descifrat. Este posibil ca el să mizeze pe dorința Washingtonului de a încheia un armistițiu „teren contra pace” și să încerce să câștige cât mai mult teritoriu înainte ca răbdarea americană să se epuizeze. Dar este, în același timp, prizonierul propriilor sale obiective maximaliste. A trimis sute de mii de tineri ruși la moarte, sub pretextul că națiunea duce o luptă existențială împotriva Occidentului. A prezentat Ucraina ca o provincie rebelă care trebuie reintegrată în „marele spațiu rus”. A orientat întreaga economie a țării spre un război permanent. Iar mitul său de lider militar invincibil s-ar putea prăbuși definitiv dacă Zelenski rămâne la conducerea unei Ucraine suverane și viabile în momentul în care armele vor tăcea.
În spatele deciziei lui Putin de a continua un război de uzură sângeros nu pare să existe o strategie genială. Ci, mai degrabă, o combinație periculoasă de inerție și paranoia. Se teme, probabil, să încheie conflictul în termeni care ar putea permite rușilor obișnuiți să înțeleagă absurditatea tragică a acestui măcel.
Istoria va consemna, fără îndoială, comportamentul lui Vladimir Putin în Ucraina ca acțiunea unui lider iluzoriu și criminal. Mitul „strategului genial” este doar o altă armă de propagandă – menită să proiecteze forță acolo unde domnește slăbiciunea și să inducă ideea unei victorii inevitabile, când realitatea de pe front este, de fapt, o înșiruire de eșecuri ale Kremlinului.