De ce Rusia nu are capacitatea să-și protejeze rafinăriile de atacurile ucrainene

Atacurile repetate ale Ucrainei asupra terminalului petrolier din Tuapse, situat pe coasta rusă a Mării Negre, scot în evidență dificultățile Rusiei de a-și proteja infrastructura energetică, în ciuda faptului că are una dintre cele mai extinse rețele de apărare antiaeriană din lume, se arată într-o analiză Kyiv Independent.

De la mijlocul lunii aprilie, Ucraina a lovit de patru ori terminalul din Tuapse, provocând incendii majore, oprirea temporară a activităților rafinăriei, poluarea unor porțiuni de coastă și intervenții de urgență prelungite. Atacurile au avut loc în pofida sistemelor active de apărare și a declarațiilor repetate ale autorităților ruse privind interceptarea dronelor.

Experții militari spun că amploarea infrastructurii petroliere ruse reprezintă o provocare majoră pentru apărarea antiaeriană a Moscovei. Rafinăriile, depozitele și terminalele petroliere sunt răspândite pe un teritoriu vast, ceea ce obligă Rusia să disperseze sistemele de apărare pe suprafețe de sute de mii de kilometri pătrați.

Justin Bronk, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite, apreciază că această dispersare reduce eficiența sistemului defensiv rus, proiectat pentru a funcționa prin suprapunerea mai multor straturi de apărare în aceeași zonă.

„Există atât de multe potențiale ținte  pe care Rusia trebuie să le apere”, a explicat el. Potrivit acestuia, în măsura în care Ucraina forțează Rusia să-și distribuie apărarea pe un teritoriu tot mai întins, eficiența rețelei scade considerabil.

În plus, infrastructura petrolieră este deosebit de vulnerabilă chiar și la atacuri cu drone de mică amploare. Rezervoarele și conductele nu sunt blindate sau întărite, iar produsele petroliere sunt extrem de inflamabile. Astfel, câteva drone care reușesc să treacă de apărare pot provoca incendii și explozii de amploare.

Bronk explică că sistemele Panțir cu rază scurtă de acțiune, folosite pentru a proteja situri critice împotriva loviturilor cu drone, sunt supuse unei presiuni tot mai mari, inclusiv din cauza unor probleme legate de stocurile de muniție. În aceste condiții, Rusia este nevoită să folosească tot mai des sisteme cu rază medie și lungă de acțiune sau elicoptere pentru interceptarea dronelor ucrainene.

„Acest fapt ar putea explica de ce Ucraina continuă să străpungă liniile de apărare din jurul unor instalații precum Tuapse”, punctează el.

Terminalul din Tuapse, aflat în regiunea Krasnodar, este unul dintre cele mai importante centre de export petrolier ale Rusiei, procesând aproximativ 12 milioane de tone de petrol anual. Potrivit lui Dmytro Zhmailo, directorul executiv al Centrului Ucrainean pentru Securitate și Cooperare, portul și zona Novorossiisk sunt esențiale și pentru activitatea flotei fantomă de petroliere care operează în Marea Neagră.

„De ce a fost lovit din nou? Pentru că nu a fost distrus complet”, spune Zhmailo.

Potrivit acestuia, Ucraina nu încearcă să distrugă complet aceste obiective într-un singur atac, ci urmărește degradarea treptată a infrastructurii energetice ruse prin lovituri repetate.

În ultimele luni, Ucraina a atacat rafinării, stații de pompare, depozite și alte tipuri de infrastructură conectate cu rețeaua de export a Rusiei. Zhmailo susține că aceste lovituri au afectat temporar aproximativ 10% din infrastructura rusă de export petrolier.

„Spunem adesea că punctul slab al Ucrainei în acest război este apărarea împotriva rachetelor balistice și aerobalistice rusești. În schimb, punctul slab al Rusiei este complexul său de rafinare a petrolului.”

Date citate de Bloomberg arată că atacurile asupra infrastructurii petroliere ruse au atins în aprilie cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni, cu cel puțin 21 de lovituri raportate asupra rafinăriilor, conductelor și activelor petroliere maritime. În consecință, capacitatea medie de rafinare a Rusiei a scăzut la 4,69 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din decembrie 2009.

Oficialii ucraineni recunosc că multe drone sunt interceptate înainte de a-și atinge țintele. Totuși, chiar și un număr redus de lovituri reușite poate totuși duce la oprirea rafinăriilor, costuri ridicate de reparații și perturbări logistice semnificative.

„Când vedem un atac cu drone ucrainean reușit, este posibil ca alte nouă drone din acea serie să fi fost doborâte de apărarea antiaeriană rusă”, spune el.

Potrivit lui Zhmailo, eficiența campaniei ucrainene de atacuri la distanță este și rezultatul operațiunilor desfășurate în ultimii ani împotriva sistemelor ruse de apărare antiaeriană, în special în Crimeea ocupată.

„Ne aflăm acum într-o poziție mult mai bună decât acum un an”, spune el.

Forțele ucrainene au vizat în mod sistematic sistemele radar, lansatoarele și alte mijloace de apărare aeriană aflate adânc în spatele liniei frontului, sporind probabilitatea ca atacurile la mare distanță să poată penetra apărarea rusă.

La rândul său, Bronk consideră că impactul economic și logistic al acestor atacuri devine tot mai important pe fondul dificultăților întâmpinate de Rusia pe front și al problemelor privind înlocuirea pierderilor de soldați.

„Pierderile suferite de Rusia pe plan economic și material ca urmare a campaniei de lovituri cu lungă acțiune ale Ucrainei sunt mai semnificative decât erau probabil anul trecut”, punctează Bronk, subliniind că, în prezent, acestea înrăutățesc „o situație pe câmpul de luptă care nu evoluează deloc în favoarea lor”.