Fără ştampilă de invalid, dar şi fără perspective
0Oamenii cu dizabilităţi vor avea mai multe drepturi la angajare, după ce Guvernul a adoptat o hotărâre ce desfiinţează gradele de invaliditate. Reforma promisă de Executiv nu are însă un mecanism de implementare
Lipsa unor legi care să-i apere şi tendinţa de stigmatizare i-au transformat pe majoritatea persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova în neputincioşi, cărora nu le mai rămâne nimic altceva decât să-şi aştepte lunar indemnizaţia mizeră de invalid oferită de stat. Acum, Guvernul a venit cu rectificări importante, însă oamenii cu probleme sunt siguri că viaţa lor nu se va schimba, pentru că legile şi realităţile din Republica Moldova sunt „ca cerul şi pământul“.
„Nu au loc pentru căruciorul meu“
Mariana Moraru (26 de ani) din Chişinău este invalid de gradul I. A absolvit Universitatea Tehnică, a urmat cursuri de contabilitate şi secretariat, însă e şomeră. „Mi-am depus CV-ul pentru un post de secretară, însă când spuneam că merg în scaun rulant, nu mai primeam niciun răspuns“, se plânge tânăra. „Am mai încercat la o firmă de taxi, ca dispecer. Patronul m-a lăsat să văd cum se lucrează. M-am descurcat, dar mi-a spus că îmi va fi greu să merg pentru că toate dispecerele sunt aduse de-acasă cu un taxi, unde nu e loc pentru căruciorul meu“, enumeră Mariana şirul refuzurilor la angajare.
„Pentru mine postul era ocupat“
Dumitru Focşa (26 de ani), student la Contabilitate, s-a confruntat cu aceleaşi probleme la angajare. „Recent, am aplicat pentru un job, dar nu am specificat că nu pot merge. Am primit un telefon de la angajator care mi-a spus că trebuia într-o oră să mă prezint la interviu. Când m-au văzut mi-au spus că postul a fost deja ocupat. Ulterior am inclus în CV faptul că mă deplasez în scaun cu rotile, dar nimeni nu m-a mai sunat“, spune băiatul.
Natalia Gaidău (20 de ani) din Anenii Noi suferă de paralizie cerebrală infantilă. Ea a lucrat câteva luni la o companie care vinde softuri de contabilitate. „Trebuia să merg pe la primăriile din raionul Râşcani şi să ofer asistenţă pentru acest program. Chiar dacă făceam faţă cerinţelor, şeful mi-a spus că acest post nu e pentru mine, fiindcă implică deplasări. Mi-am pierdut încrederea că mai pot găsi un loc de muncă pentru mine“, afirmă dezamăgită fata.
Legea e una, realitatea e alta
Chiar dacă Natalia, Dumitru şi Mariana au probleme locomotorii, nimic nu-i împiedică să-şi facă treaba pe un post care cere un aport intelectual. Angajatorii însă fug de ei, pentru că implică adaptări speciale. Acum însă nu doar oamenii cu nevoi speciale o cer, ci şi noua hotărâre de Guvern cu privire la determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
„Noutatea constă în faptul că va fi implementat modelul medico-social. Aceasta înseamnă că experţii Consiliului Naţional pentru determinarea invalidităţii şi a capacităţii de muncă se vor axa nu doar pe problema medicală, ci şi pe posibilităţile de reangajare a oamenilor. Se va stabili, prin intermediul unor chestionare speciale, capacitatea persoanei de a se descurca în anumite situaţii. Vom scăpa în sfârşit de calificarea invalid“, spune cu încredere Vasile Cuşca, şef de direcţie la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Totodată, funcţionarul afirmă că autorităţile sunt obligate să le asigure acestor persoane o serie de facilităţi – locuinţe protejate, foi de reabilitare în sanatorii, plasament familial, echipe mobile etc.
Lipseşte mecanismul
Documentul face parte dintr-un program al bunelor practici europene, însă raportat la realităţile moldoveneşti pare mai mult o speranţă, sunt de părere experţii în probleme sociale. „Gradul de dizabilitate o declara din start pe persoană inaptă de muncă. Acum ei nu mai trebuie să demonstreze cu forţele proprii că sunt apţi de muncă, în ciuda problemelor de dizabilitate“, este de părere Viorica Antonov, expert în politici sociale la IDIS Viitorul.
Specialista spune însă că lipseşte mecanismul de implementare, ceea ce complică lucrurile. „Din păcate, nu toţi angajatorii sunt gata să ofere un serviciu part-time. Or, este clar că aceste persoane au nevoie de un program special“, mai susţine Antonov. Experta este de părere că, mai întâi de toate, ar trebui implementate servicii ce i-ar ajuta pe oamenii cu probleme să se integreze în societate, să existe anumite traininguri pentru angajatori, să-i facă pe aceştia să fie deschişi şi să-i accepte pe eventualii salariaţi care au dizabilităţi.
„Angajatorii nu ştiu exact ce au de făcut pentru a-şi amenaja birourile, astfel încât acestea să permită accesul oamenilor cu scaun rulant. Este nevoie de rampe la intrarea în clădire, de toalete speciale. Acum, la noi, nu există evaluatori care să certifice aceste dotări suplimentare“, spune ferm Igor Meriacre, directorul executiv al Asociaţiei Motivaţie.
Program de incluziune
Persoanele cu dizabilităţi nu vor mai figura în documente oficiale drept invalizi şi nu vor mai avea grad de invaliditate, iar un grup de experţi vor evalua nu doar starea lor medicală , ci şi capacitatea de muncă. În funcţie de necesităţi, angajaţilor li se va oferi un program personalizat de reabilitare. Acest lucru le va permite în sfârşit să-şi găsească un serviciu.