Expert militar: „Transnistria ar putea deveni cap de pod al Rusiei pentru atacarea Ucrainei“
0Viorel Cibotaru, director de programe la Institutul de Politici Publice şi ex-director al Centrului de Informare şi Documentare privind NATO de la Chişinău, susţine că Republica Moldova se află în pericol, în contextul situaţiei din Ucraina, deoarece are trupe ruseşti pe teritoriul său.
„Adevărul“: Domnule Cibotaru, vedeţi asemănări între ceea ce se întâmplă în Crimeea şi războiul din Transnistria, din 1992?
Exact aceeaşi formulă a fost aplicată de către serviciile speciale şi clasa politică de la Moscova în Ţările Baltice, în Armenia şi Azerbaidjan, în unele ţări din Asia Mijlocie (Tadjikistan, Kirghizia), în Georgia şi în Moldova. În unele cazuri, acest proces a avut un succes sută la sută - în Transnistria şi în Osetia. În alte cazuri, a mers pe alt făgaş: Asia Mijlocie, unde configuraţia şi datele problemei erau altele, de aceea şi scenariul a fost ajustat. Nu a mers în Ţările Baltice. Sunt unele deosebiri între ceea ce s-a întâmplat în Osetia, Abhazia şi Transnistria, dar în mare parte planurile au fost elaborate de aceiaşi oameni, care continuă să se afle la putere în Rusia, într-o formă sau alta. În plus, găsim similitudini cu operaţiunea de cotropire a Cehoslovaciei, cu intrarea în Afganistan. Mai mult sau mai puţin, şcoala se recunoaşte în ceea face acum Federaţia Rusă în Ucraina. De aceea eu folosesc termenul de„ transnistrizare“. Asta înseamnă organizarea unor pseudo-reforme într-o parte a teritoriului a unui stat dependent, limitrof, pe care Federaţia Rusă îl consideră a fi zona sa de influenţă şi unde există rusofoni. E suficient ca zece oameni sau 1% din populaţie să fie etnici ruşi sau cu paşapoarte ruseşti ca Federaţia Rusă să declară că ei sunt într-o primejdie culturală, lingvistică, economică, socială sau fizică şi, sub pretextul apărării cetăţenilor săi, fie să-şi introducă forţele armate, fie să organizeze nişte structuri paramilitare susţinute de Federaţia Rusă. Această zonă devine un teritoriu care se opune centrului, dar, totodată, este administrat din umbră de structurile din Federaţia Rusă. În cazul Republicii Moldova, acest plan de creare a unei enclave care să fie independentă de centru, dar cu un statut incert, a lucrat perfect. Republica Moldova a fost ţinută în frâu toţi aceşti ani, nu şi-a putut elabora un propriu plan de dezvoltare fără ca Federaţia Rusă să fie consultată şi să aibă dreptul de decizie în ultimă instanţă. Este nivelul minim ce s-ar putea întâmpla în Crimeea. Nivelul maxim ar fi asimilarea, anexarea acestui teritoriu sau crearea unui grup de state pe teritoriul Ucrainei.
Este Republica Moldova în pericol şi ce ar trebui să facă autorităţile de la Chişinău?
Noi suntem într-un risc nemaipomenit, în primul rând, pentru că forţele militare ale Federaţiei Ruse se află pe teritoriul nostru. În momentul în care vor începe luptele , acţiunile militare nu se vor limita la Crimeea şi se vor extinde şi în alte regiuni ale Ucrainei. Capacităţile armatei Ucrainei sunt suficient de înalte ca să ne aşteptăm la un război sângeros, cu foarte multe jertfe. În această situaţie, unităţile militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova ar putea să se înmulţească şi să devină un cap de pod pentru atacarea Ucrainei şi să expună, astfel, ţara noastră la un contraatac din partea Ucrainei. Republica Moldova ar trebui, în mod urgent, să-şi declare poziţia fermă de neutralitate, să ceară asistenţă specială de la UE, NATO şi OSCE, să-şi îngheţe prezenţa în CSI, să limiteze la minimum relaţiile cu Federaţia Rusă şi Ucraina pentru a demonstra că doreşte să menţină statutul de neutralitate şi să reprime orice declaraţii în sprijinul uneia sau alteia dintre părţi.
Faptul că am rămas fără un ministru al Apărării poate fi o problemă, în acest context?
Trebuie să fie numit de urgenţă un ministru al Apărării. Sigur, ar fi ideal să numim o femeie, dar nu suntem acum în situaţia să facem experimente. Noul ministru trebuie să intre imediat în esenţa problemei, să fie un intermediar între clasa politică şi armată, trebuie să insufle încredere în militari şi să consolideze capacitatea lor de a reacţiona, să fie credibil pentru toţi partenerii externi şi să stabilească imediat contacte şi cu Pentagonul, şi cu ministerele Apărării ale Federaţiei Ruse şi a Ucrainei. Şi, totodată, clasa politică trebuie să ştie foarte clar ce are de făcut Republica Moldova pentru a-şi apăra hotarele de o eventuală agresiune militară.