Chișinăul scapă din orbita Moscovei printr-o strangulare lentă a influenței ruse, scrie presa de la Kiev

La treizeci și trei de ani de la independență, Republica Moldova se eliberează în sfârșit de influența rusă, dar nu prin război, ci prin demontarea deliberată a fiecărei pârghii pe care Rusia a deținut-o vreodată, notează publicația „Euromaidan Press”.

Conform publicației citate, timp de trei decenii Rusia a tratat Republica Moldova ca pe un stat-tampon captiv, menținându-și influența prin gaz ieftin, conflicte înghețate și politicieni cumpărați.

În 2025, Chișinăul a demontat pârghiile Rusiei, în timp ce amenințările sale deveneau tot mai sonore, dar tot mai lipsite de substanță.

În octombrie 2025, Guvernul Republicii Moldova a aprobat strategia militară pentru perioada 2025–2035, desemnând în mod explicit Rusia drept principala amenințare la adresa securității naționale.

Vot sub influența Kremlinului

Interferența agresivă a Rusiei în alegerile parlamentare din 2025, prin finanțarea dezinformării, cumpărarea voturilor prin aplicații precum Taito și mobilizarea proxilor pro-Kremlin, a evidențiat disperarea Moscovei de a opri deriva pro-occidentală a Chișinăului.

„În ciuda acestor tactici, partidul pro-european al președintei Maia Sandu a obținut o victorie decisivă, cu peste 50 la sută din voturi, asigurând o majoritate parlamentară clară și trimițând forțele pro-ruse în plan secundar, două alte partide pro-Kremlin obținând 8 și, respectiv, 6 procente. Mai mult, nu toată opoziția este rusofilă: unul dintre partide devine o voce pro-reunire cu România, promovând integrarea drept scut împotriva amenințării ruse. În replică, presa de stat rusă a cerut în mod explicit denazificarea Chișinăului, prezentând guvernul pro-UE al Republicii Moldova drept un regim extremist care ar comite genocid împotriva vorbitorilor de rusă din regiunea transnistreană și Găgăuzia: ecou direct al pretextelor folosite pentru invazia Ucrainei în 2022”, scriu jurnaliștii Euromaidan Press.

Această retorică s-a intensificat odată cu reprimarea figurilor pro-ruse din țara vecină, cum ar fi condamnarea liderului Găgăuziei, Evghenia Guțul, la șapte ani de închisoare pentru presupuse fraude legate de finanțări din Kremlin, acțiune denunțată de Moscova drept represiune.

Vocile pro-Kremlin au amplificat apelurile la „denazificare” pentru „eliberarea” acestor regiuni, prezentând eforturile președintei Maia Sandu de decomunizare, precum ridicarea de monumente dedicate eliberatorilor români din Al Doilea Război Mondial, drept glorificare a colaboratorilor Germaniei naziste.

Prin invocarea tacticilor folosite în Ucraina, Rusia își construiește preventiv justificări morale pentru escaladări hibride sau chiar mai grave.

Gazprom a întrerupt brusc toate livrările de gaze către Moldova, invocând o datorie de 700 de milioane de dolari a Moldovagaz, aruncând țara într-o criză energetică severă, cu pene de curent și tarife în creștere.

„Această întrerupere, produsă în timpul apropierei Moldovei de UE, a devastat industria dependentă de electricitate a regiunii transnistrene și a obligat Chișinăul să se bazeze pe importuri din România, agravând un deficit bugetar de 4% din PIB și o rată a sărăciei de 33%. Documentul oficial al Executivului avertizează asupra expansiunii Rusiei spre vest și a posibilei creări a unui coridor terestru prin Ucraina până la granițele Moldovei. Pentru a contracara acest risc, strategia prevede integrarea în arhitectura de apărare a UE, reînarmare la standarde NATO și cooperare strânsă cu Alianța. Această schimbare semnalează un pivot militar și social complet către Occident, amplificat de rolul tot mai mare al României ca garant de securitate și coloană economică, în condițiile în care sprijinul pentru unirea cu România se situează între 31 și 44 de procente”, se arată în același articol.

Fără gaz rusesc

Moscova încearcă să transforme aceste lipsuri în armă, dând vina pe sancțiunile occidentale pentru a provoca nemulțumiri publice și a discredita reformele Sandu, în timp ce vocile unioniste din Moldova cer legături mai strânse ca soluție împotriva „înghețului” orchestrat.

Într-un act de sfidare îndrăzneață, Moldova a întrerupt toate importurile de gaz rusesc după tăierea bruscă impusă de Gazprom, diversificându-și sursele prin importuri din UE și Azerbaidjan, țară aflată la rândul ei în tensiuni cu Rusia pe tema acordurilor energetice.

„Chișinăul recuperează treptat bastioanele autonome din era sovietică. În Găgăuzia, o criză constituțională cauzată de mandate expirate și de încarcerarea liderului pro-rus Evghenia Guțul a permis instaurarea unui control central sporit. Economia regiunii separatiste Transnistria, lipsită de gazul subvenționat, se clatină spre colaps, facilitând discuții pentru reintegrare, modelate mai degrabă pe autonomia Găgăuziei decât pe independența de facto actuală. Noi măsuri includ extrădarea oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc, închiderea Centrului Cultural Rus și interzicerea partidelor pro-Kremlin prin anchete anticorupție”, se arată în același articol.

Influența Rusiei se prăbușește pe măsură ce aceste acțiuni expun izolarea regiunii separatiste transnistrene și fracturile Găgăuziei, lăsând proxii Moscovei singuri și vulnerabili, în timp ce drumul european al Chișinăului devine ireversibil.

Prăbușirea influenței ruse în Republica Moldova în 2025 marchează sfârșitul tăcut, dar ireversibil al imperiului postsovietic al Moscovei.

Prin arma energetică, manipularea electorală și enclavizarea separatistă, Kremlinul a jucat o mână tot mai slabă și a declanșat exact rezultatul pe care îl temea: un stat moldovean unificat, orientat decisiv spre România și Occident.

„Ceea ce mai rămâne din influența rusă este acum limitat la o enclavă transnistreană falimentară și câteva mii de soldați demoralizați, pe care Rusia nu îi mai poate susține, în timp ce sentimentul unionist, odinioară marginal, este astăzi cea mai dinamică forță politică din țară. La treizeci și trei de ani după independență, Moldova scapă în sfârșit din orbita Moscovei – nu prin război, ci prin strangularea lentă și deliberată a fiecărei pârghii pe care Rusia o mai deținea”, conchid jurnaliștii publicației.