Analiză Ce se întâmplă dacă Republica Moldova intră în UE fără regiunea separatistă Transnistria: ,,Creează probleme”
0Republica Moldova ar trebui să adere la UE doar după reîntregirea cu regiunea transnistreană, unde Moscova menține trupe dislocate ilegal. În caz contrar, reîntregirea ar putea fi mai dificilă, iar Uniunea s-ar confrunta cu probleme suplimentare la graniță, susțin experții consultați de „Adevărul”.
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a afirmat în luna septembrie a acestui an că se iau în calcul două scenarii: primul prevede aderarea „într-un singur pas”, iar cel de-al doilea, care este unul de rezervă, vizează aderarea la UE fără regiunea separatistă Transnistria.
„Ne dorim să aderăm la UE într-un singur pas, cu țara reîntregită, dar, în situația în care nu vom avea această posibilitate - pentru că cunoașteți faptul că Federația Rusă își menține trupele ilegal pe teritoriul Republicii Moldova și asta este cea mai mare piedică pentru reîntregirea țării - pentru această situație există și al doilea scenariu, care înseamnă aderarea la UE în doi pași”, a detaliat lidera de la Chișinău Maia Sandu după scrutinul parlamentar câștigat de formațiunea proeuropeană PAS.
Declarațiile au venit în contextul în care Kremlinul menține ilegal, de peste trei decenii, trupe pe teritoriul regiunii separatiste, după conflictul militar din 1992. Regiunea separatistă, situată pe malul stâng al Nistrului, nu este recunoscută internațional, funcționând ca o entitate de facto independentă, cu sprijin militar și economic din partea Moscovei.
Punctul de vedere al experților
„Adevărul” a discutat cu Alexandru Flenchea, fost vicepremier pentru Reintegrare, și cu Ștefan Bejan, expert în cadrul Comunității Watchdog.md, despre ce ar însemna aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană fără regiunea separatistă Transnistria, precum și ce avantaje sau dezavantaje ar aduce acest scenariu țării vecine.
Alexandru Flenchea afirmă că reîntregirea țării vecine trebuie să aibă loc neapărat înainte de aderarea la Uniunea Europeană.
„Integrarea în UE este un test care trebuie susținut în fața cetățenilor Republicii Moldova, pentru binele oamenilor, nu pentru Comisia Europeană sau Consiliul European. Din această perspectivă, reîntregirea țării trebuie făcută nu de dragul aprobării UE, ci reprezintă o datorie a statului față de proprii cetățeni, inclusiv față de cei care trăiesc în stânga Nistrului, sub regimul oligarhic și polițienesc creat și menținut de Federația Rusă”, a adăugat fostul vicepremier pentru Reintegrare.
Ștefan Bejan subliniază că reintegrarea regiunii separatiste transnistrene, care este ,,destul de săracă și vulnerabilă din punct de vedere social” va fi un proces extrem de dificil, precum și costisitor.
,,Integrarea acestei regiuni ar putea crea deficiențe economice și sociale, deoarece din cei aproximativ 300.000 de locuitori ai regiunii, majoritatea sunt pensionari. Statul ar trebui să le asigure pensii și să le majoreze salariile în conformitate cu nivelul de pe malul drept al Nistrului. Știm că atât salariile, cât și pensiile din regiunea transnistreană sunt mult mai mici astăzi. Prin urmare, nu suntem pregătiți economic să integrăm regiunea și avem nevoie de sprijinul Uniunii Europene. Integrarea economică ar însemna mai puțini bani pentru malul drept, deoarece ar trebui să existe un mecanism de echitate”.
Șanse mai mari
Întrebat dacă se va reuși reintegrarea regiunii transnistrene până în 2028, an în care Republica Moldova și-a propus să devină membră a UE cu acte în regulă, fostul vicepremier pentru Reintegrare a răspuns că: ,,avem șanse mai mari să ne reîntregim țara pe termen scurt decât dacă am lăsa această chestiune pentru următorii 10–20 de ani. În ultima perioadă am un sentiment de deja-vu atunci când jurnaliștii mă întreabă despre oportunitățile de reîntregire a țării noastre create de criza energetică din stânga Nistrului. Această senzație vine din faptul că exact ca acum 12 luni, la sfârșitul anului trecut, se contura o criză energetică similară în stânga Nistrului, criză care s-a manifestat în ianuarie 2025, și atunci, la fel, se vorbea despre oportunități de reintegrare. Mai mult, începutul războiului la scară largă din Ucraina, în februarie 2022, a deschis, într-un context mai amplu, pentru prima dată în istoria Republicii Moldova independente, o fereastră de oportunitate pentru reîntregirea țării și reintegrarea regiunii transnistrene de facto în componența sa. Această fereastră nu s-a închis până în prezent. Atât timp cât ne aflăm în aceste turbulențe geopolitice și de securitate din regiunea Europei de Est, avem toate oportunitățile de a rezolva conflictul și de a ne reîntregi țara. Totul depinde de noi: de modul în care abordăm acest proces și de cum îl inițiem. În momentul în care situația din Europa se va liniști, când războiul din Ucraina se va încheia și relațiile dintre Federația Rusă și celelalte state europene se vor stabiliza, lucru care, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla, dacă până atunci nu ne vom reîntregi țara, status quo-ul existent la acel moment va deveni parte a noii ordini de securitate din Europa, iar conflictul riscă să rămână înghețat pentru decenii”.
Pași pentru reintegrare
Fostul vicepremier pentru Reintegrare mai susține că Chișinăul, care a cerut în repetate rânduri retragerea trupelor din regiunea separatistă transnistreană, dar solicitările sale au fost ignorate de Moscova, trebuie să întreprindă alte acțiuni, printre care funcționarea regiunii separatiste transnistrene ca parte a Republicii Moldova, adică ,,legislația să fie aplicată și în stânga Nistrului. În prezent, contingentul militar rus aflat acolo ar putea împiedica acest lucru însă, așa cum nu a putut împiedica legalizarea importurilor și exporturilor din regiunea transnistreană, nu a putut nici bloca înregistrarea companiilor din stânga Nistrului la Chișinău, la ASP. Totodată, nu a putut împiedica Serviciul Vamal al Republicii Moldova să verifice și să declare toate exporturile și importurile regiunii, și nici aplicarea taxelor vamale la importul unor mărfuri în stânga Nistrului. Trebuie să mergem mai departe și să extindem regimul fiscal al Republicii Moldova asupra tuturor activităților economice din stânga Nistrului. Trebuie, neîntârziat, să legalizăm livrările de gaze naturale către această regiune, să le aducem în conformitate cu cadrul legal și să le integrăm în piața gazelor naturale din Republica Moldova. De asemenea, trebuie să facem mult mai multe în domeniul protecției sociale și al serviciilor publice. În acest fel, la un moment dat, singurul element care va mai rămâne specific regiunii transnistrene va fi prezența militară rusă, chestiune care, după cum a spus recent președintele Parlamentului, Igor Grosu, poate fi rezolvată cu o rută de avion charter.
Mai mult decât atât, în procesul de integrare efectivă a regiunii în componența Republicii Moldova trebuie să acționăm din timp, înaintea negocierilor de aderare. Mai devreme sau mai târziu, aceste negocieri vor fi deschise și, atunci când vom ajunge la capitole precum drepturile omului, funcționarea instituțiilor democratice sau justiția, vom întâmpina probleme. Situația va fi și mai dificilă atunci când se va deschide capitolul privind economia de piață și libera concurență, deoarece un număr important de companii din regiunea transnistreană funcționează în afara pieței libere, beneficiind de resurse energetice aproape gratuite. Acest lucru creează o concurență neloială, care contravine angajamentelor pe care Republica Moldova și le-a asumat deja în raport cu Uniunea Europeană. În aceste condiții, închiderea cu succes a negocierilor la acest capitol ar fi imposibilă. Aceasta este o problemă care trebuie soluționată înainte de a ajunge la etapa respectivă. Și, repet, acesta este doar un exemplu. astfel de dificultăți vor apărea la fiecare capitol de negociere”.
În opinia lui Ștefan Bejan, industria din regiunea separatistă Transnistria, majoritar veche și dependentă de gazul rusesc, ar putea fi un avantaj în procesul de aderare a țării reîntregite la UE.
„Nu cunoaștem cât de funcțională ar fi această industrie și cât de competitivă ar fi pe piața europeană dacă gazul utilizat va fi achiziționat la preț de piață. Până acum, gazul folosit în industria transnistreană venea gratuit din Federația Rusă, ceea ce reducea semnificativ costurile de producție. Chiar și așa, regiunea transnistreană făcea dumping pe piața UE, putând vinde, de exemplu, metal la preț mai mic decât cel produs la Combinatul Siderurgic de la Galați, tocmai datorită gazului gratuit. În cazul în care industria ar trebui să funcționeze cu gaz cumpărat la preț de bursă, mai rămâne rentabilă? Aceasta este o întrebare la care nu am văzut, până acum, un răspuns clar. Situația este similară și în cazul Centralei de la Cuciurgan. Știm că, pe bursă, prețul curentului electric era de aproximativ 100 de euro, în timp ce Centrala de la Cuciurgan îl vindea cu 65 de dolari, datorită faptului că folosea gaz gratuit. Dacă gazul ar trebui cumpărat cu 400 de euro de pe bursă, iar apoi folosit pentru producerea curentului electric, ar putea Centrala de la Cuciurgan să vândă energia la prețul pieței? Aceasta este, din nou, o întrebare deschisă”, a adăugat expertul Ștefan Bejan.
Pericole pentru UE
Ștefan Bejan subliniază că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ar trebui realizată ca stat integru pentru că separarea regiunii transnistrene ar crea probleme de securitate și dificultăți la granița Uniunii. Totodată, integrarea rapidă este necesară pentru că generațiile din stânga Nistrului au fost educate în spiritul urii față de Republica Moldova, ceea ce va complica și mai mult procesul în timp.
„Ideal ar fi ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană ca stat integru. Totuși, în ultima perioadă se discută tot mai mult despre scenariul în care doar malul drept al Nistrului ar adera separat, iar ulterior vom decide ce facem cu regiunea transnistreană. Aderarea fără regiunea transnistreană creează probleme la graniță, deoarece frontiera Uniunii Europene s-ar muta efectiv pe Nistru. Va fi necesar să îmbunătățim mecanismele de securitate, mai ales că în regiunea transnistreană se află depozitul de la Cobasna, iar cantitatea de muniții existente nu este cunoscută. Ne putem întreba dacă nu cumva locuitorii regiunii vor încerca să vândă arme în capitale europene. În același timp, unii locuitori din regiunea transnistreană sunt folosiți de Federația Rusă pentru acte teroriste sau alte provocări în Europa. De exemplu, unii au desenat stelele lui David pe clădiri din Paris, iar alții au fost implicați în provocări similare. Astfel, regiunea reprezintă o problemă și din punct de vedere al securității, pentru că autoritățile moldovenești nu pot interveni acolo și nu pot contracara eventuale grupări criminale. De aceea, plasarea unor puncte de trecere a frontierei ar putea fi interpretată ca o recunoaștere de facto a independenței regiunii, ceea ce complică situația. Există mai multe motive pentru care ar fi ideal să aderăm împreună. Cu cât trece timpul, cu atât va fi mai greu să integrăm regiunea transnistreană, inclusiv din punct de vedere psihologic. Generații educate în stânga Nistrului au fost crescuți în spiritul urii față de Republica Moldova, iar în școli li s-a spus că în anii ’90 „fasciștii moldoveni” au vrut să-i omoare. Din acest motiv, integrarea ar trebui realizată cât mai rapid”, a detaliat expertul Ștefan Bejan.
Oamenii din UE, cei mai afectați
Fostul vicepremier pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea, a subliniat că toți cetățenii Republicii Moldova, inclusiv cei care locuiesc în stânga Nistrului, trebuie să aibă aceleași drepturi și să beneficieze de avantajele viitoarei aderări la Uniunea Europeană.
„În primul rând, dezavantajați ar fi cetățenii noștri, a căror singură vină este că au avut nenorocul să se nască în stânga Nistrului și să trăiască acolo în continuare. Au ei, oare, mai puține drepturi de a beneficia de avantajele viitoarei calități de stat membru al Uniunii Europene decât cineva care s-a născut și trăiește la Ungheni, Chișinău, Bălți sau Basarabeasca? Nu cred. Oricine crede că putem uita de Transnistria pe parcursul nostru european ar trebui, mai întâi, să meargă la școlile cu predare în limba română din regiunea transnistreană, să vorbească cu profesorii, cu elevii și cu părinții lor și să le explice de ce ar trebui să-i lăsăm deoparte. Sunt sigur că nu s-ar găsi cineva care să poată face asta, pentru că toți înțelegem că țara noastră este una singură: avem o singură țară, un singur popor și toți cetățenii au drepturi egale”, a conchis Alexandru Flenchea.