Programul nuclear iranian, sabotat de un spion olandez

Ani de zile, un mister profund a înconjurat atacul cu virusul Stuxnet care a vizat programul nuclear al Iranului: cum au reuşit SUA şi Israelul să-şi introducă malware-ul în sistemele computerelor de la o uzină nucleară de maximă securitate?

Primul virus de acest tip, creat pentru a sabota programul nuclear al Iranului, a lansat era războiului cibernetic şi a fost folosit cândva în anul 2007, după ce Iranul începuse să-şi instaleze prima serie de centrifuge la o uzină nucleară din apropiere de satul Natanz. 

Curierul din spatele intruziunii, ale cărui existenţă şi rol nu erau cunoscute anterior, a fost un spion infiltrat, recrutat de agenţi olandezi de informaţii la solicitarea CIA şi a Mossadului, potrivit unor surse citate de Yahoo News.

Un inginer iranian recrutat de către agenţia olandeză de informaţii AIVD a furnizat informaţii deosebit de importante care i-au ajutat pe specialiştii americani să folosească codul lor în sistemele de la Natanz, potrivit datelor oferite de trei surse din serviciile secrete. Acea cârtiţă a oferit ulterior şi accesul la computere, atunci când a trebuit ca Stuxnet să fie introdus în acele sisteme, folosind un drive USB.

În 2004, olandezilor li s-a cerut să ajute CIA-ul şi Mossadul să acceseze uzina, însă abia trei ani mai târziu informatorul, care s-a dat drept mecanic care lucra pentru o companie ce colabora cu Natanz, a reuşit să introducă arma digitală în sisteme. „Cârtiţa olandeză a reprezentat cea mai importantă cale de a introduce virusul în Natanz”, a declarat una dintre surse.

Operaţiunea cunoscută ca „Jocurile Olimpice” nu a avut scopul de a distruge programul nuclear al Iranului cu totul, ci de a-l încetini o vreme, pentru a câştiga timp pentru ca sancţiunile şi acţiunile diplomatice să-şi facă efectul. Strategia a fost de succes în sensul că a ajutat la aducerea Iranului la masa negocierilor şi a rezultat, în cele din urmă, la semnarea acordului nuclear din 2015.

Operaţiunea „Jocurile Olimpice” a fost în principal o misiune comună a SUA şi Israelului, care implica NSA, CIA, Mossadul, Ministerul israelian al Apărării şi Unitatea Naţională SIGNIT a Israelului, echivalentul NSA-ului american. Însă Israelul şi SUA au avut ajutor din partea a alte trei state, potrivit surselor. Doi dintre cei trei jucători au fost Olanda şi Germania. Se crede că al treilea a fost Franţa, deşi serviciile secrete britanice au avut şi ele un rol.

Germania a contribuit cu specificaţii tehnice şi cunoştinţe legate de sistemele industriale de control fabricate de firma germană Siemens, care au fost folosite în centrala iraniană pentru a controla centrifugele, potrivit surselor. Se crede că Franţa a furnizat informaţii asemănătoare.

Însă olandezii se aflau în poziţia unică de a avea un alt rol – furnizarea de informaţii-cheie legate de activităţile Iranului de a face rost de echipament din Europa pentru programul său nuclear ilicit, precum şi informaţii legate de centrifuge. Pentru că centrifugele de la Natanz au fost bazate pe modele furate de la o companie olandeză în anii 1970 de către omul pakistanez de ştiinţă Abdul Qadeer Khan. Khan a furat schiţele pentru a contrui programul nuclear al Pakistanului şi apoi le-a vândut altor ţări, inclusiv Iranului şi Libiei.