Analiză Paradox strategic: politicile lui Trump menite să apere SUA par să consolideze poziția Chinei

În timp ce administrația americană își concentrează atenția asupra Groenlandei, Canalului Panama și a securității în emisfera vestică, China pare să fie principalul beneficiar al schimbării de direcție a politicii externe a Statelor Unite, notează Financial Times.

Analiștii avertizează că abordarea imprevizibilă a președintelui Donald Trump, combinată cu o retorică dură față de aliați tradiționali, creează oportunități strategice pentru Beijing, atât în Asia-Pacific, cât și la nivel global.

Decizii cu efecte neașteptate

Măsuri și declarații recente ale Casei Albe — de la presiuni asupra Venezuelei până la sugestii privind anexarea Groenlandei sau tensiuni diplomatice cu Canada — au generat consecințe care depășesc obiectivele declarate ale Washingtonului.

Chiar și atunci când inițiativele nu sunt duse până la capăt, spun experții, ele declanșează procese pe termen lung. În contextul slăbirii ordinii internaționale postbelice, China începe să fie percepută de unele state drept o putere mai previzibilă și mai stabilă decât Statele Unite.

O strategie chineză bazată pe răbdare

În timp ce SUA își redistribuie resursele militare spre Caraibe și Orientul Mijlociu, China își consolidează constant poziția în vestul Oceanului Pacific, o zonă considerată vitală pentru interesele sale naționale.

Această schimbare a echilibrului permite Beijingului să adopte o tactică de așteptare: acumularea de resurse, evitarea confruntărilor directe și extinderea treptată a influenței, în special în jurul Taiwanului. Pentru conducerea chineză, timpul este un aliat.

Câștiguri fără confruntare militară

China nu încearcă să conteste direct dominația militară americană în emisfera vestică. În schimb, își joacă cele mai puternice atuuri pe plan economic.

Companii chineze de stat au investit masiv în America Latină, asigurând acces la resurse strategice precum petrolul, gazele, litiul și cuprul. Aceste materii prime alimentează avansul Chinei în industrii-cheie, inclusiv producția de baterii și vehicule electrice.

Chiar și o eventuală relansare a industriei petroliere venezuelene nu ar diminua semnificativ avantajele economice deja obținute de Beijing în regiune.

Groenlanda și limitele geografiei

Interesul manifestat de președintele Trump față de Groenlanda este văzut de unii analiști ca o supraestimare a amenințării chineze în Arctica. Accesul Chinei la Oceanul Arctic este limitat de realități geografice și depinde în mare măsură de cooperarea cu Rusia.

Pentru Beijing, miza principală o reprezintă rutele comerciale emergente, deschise de topirea gheții polare, în special traseul de-a lungul coastelor arctice ale Rusiei. Acesta oferă un acces mai rapid la resurse și la piețele din Europa de Nord.

Aliați neliniștiți

Un efect secundar al politicii americane este neliniștea crescută în rândul aliaților. Canada, de exemplu, s-a confruntat în ultimii ani cu relații tensionate cu Beijingul, dar amenințările venite dinspre Washington au determinat Ottawa să își diversifice opțiunile strategice.

Pentru unele state medii, China începe să fie percepută ca o alternativă de siguranță, o evoluție care oferă Beijingului pârghii de influență ce păreau de neconceput cu doar câțiva ani în urmă.

Costul real al noii strategii americane

Deși Atlanticul și Caraibele rămân, în mare măsură, zone de influență americană, experții avertizează că prețul acestei orientări este ridicat. În timp ce Washingtonul se concentrează pe puncte strategice precum Canalul Panama sau coridorul GIUK (Groenlanda–Islanda–Marea Britanie), China își consolidează pozițiile acolo unde se joacă competiția strategică a secolului XXI.

Preocupările privind securitatea acestor zone sunt legitime, spun analiștii. Însă măsurile impulsive — de la tarife comerciale la amenințări politice — riscă să întărească exact adversarul pe care încearcă să îl descurajeze.

O schimbare deja în curs

Potrivit Financial Times, transformările actuale ale echilibrului global de putere nu sunt temporare. Chiar dacă politica americană s-ar schimba, efectele deciziilor luate acum vor continua să se facă simțite.

În timp ce atenția publică este atrasă de declarații spectaculoase și dispute punctuale, adevărata competiție strategică se desfășoară în Asia-Pacific, America Latină și în relațiile tot mai fluide dintre aliații tradiționali ai SUA.

Întrebarea-cheie rămâne dacă Washingtonul evaluează corect costurile pe termen lung ale noii sale strategii — și dacă Occidentul, în ansamblu, mai are timp să își ajusteze cursul înainte ca aceste schimbări să devină ireversibile.