Pacea dintre SUA şi Iran nu garantează ieftinirea carburanţilor. Lumea petrolului rămâne în haos

Preşedintele american Donald Trump a declarat că pacea cu Iranul este „la îndemână” şi că Strâmtoarea Ormuz urmează să fie redeschisă traficului maritim. Rămâne însă de văzut dacă acest lucru se va întâmpla cu adevărat.

După luni întregi de declaraţii optimiste şi negocieri eşuate, pieţele internaţionale au devenit tot mai prudente în reacţiile la anunţurile venite de la Washington. Investitorii aşteaptă acum dovezi concrete că un acord cu Iranul este posibil şi că traficul prin una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii poate reveni la normal.

În timpul conflictului, Iranul a folosit Strâmtoarea Ormuz drept principal instrument de presiune strategică. Cu ajutorul ambarcaţiunilor rapide, minelor marine şi dronelor, Teheranul a reuşit să perturbe transportul petrolier prin zona prin care tranzitează aproximativ o cincime din producţia mondială de petrol.

Chiar dacă războiul s-ar încheia acum, efectele economice şi logistice ar putea continua luni sau chiar ani.

Prima provocare este deblocarea traficului maritim

Potrivit companiei de analiză Kpler, aproximativ 166 de petroliere sunt în prezent blocate în Golful Persic, transportând în total circa 170 de milioane de barili de petrol. Aceste nave vor trebui să iasă primele din zonă înainte ca alte petroliere goale să poată intra pentru încărcare.

Specialiştii estimează că revenirea la capacitatea normală de tranzit ar putea dura până la trei luni.

A doua etapă presupune reducerea stocurilor acumulate în timpul conflictului. În ultimele luni, producătorii au continuat să extragă petrol într-un ritm limitat, iar cantităţi importante au fost depozitate deoarece exporturile erau blocate.

Rafinăriile nu şi-au umplut complet depozitele, ceea ce ar putea accelera parţial reluarea activităţii, însă nivelurile ridicate ale stocurilor vor continua să încetinească revenirea producţiei la capacitate maximă.

Repornirea efectivă a extracţiei reprezintă o altă provocare majoră

Experţii avertizează că sondele petroliere din Orientul Mijlociu nu pot fi repornite instantaneu. Procesul implică operaţiuni complexe de inginerie şi poate dura săptămâni întregi.

Producţia trebuie reluată treptat pentru a evita deteriorarea zăcămintelor. În multe cazuri, presiunea din sonde trebuie recalibrată cu atenţie prin injectarea controlată de apă şi gaze.

În plus, coordonarea între companiile petroliere şi statele din regiune va fi esenţială, deoarece multe câmpuri petroliere sunt interconectate.

O altă problemă este infrastructura afectată de conflict

Mai multe rafinării, instalaţii de gaze naturale şi facilităţi petroliere au fost avariate în timpul războiului. Unele reparaţii ar putea dura ani de zile, potrivit companiilor energetice.

Datele Kpler arată că în Orientul Mijlociu au fost întrerupte aproximativ 12 milioane de barili pe zi de producţie de ţiţei şi alte trei milioane de barili de produse petroliere rafinate, în special în Arabia Saudită şi Irak.

Totuşi, toate aceste scenarii depind de o singură condiţie: ca pacea să reziste.

În ultimele luni au existat mai multe tentative eşuate de armistiţiu. Pe 18 aprilie, Iranul acceptase temporar redeschiderea strâmtorii, însă la doar câteva ore distanţă a acuzat Statele Unite şi Israelul că au încălcat înţelegerea şi a reluat atacurile asupra navelor comerciale.

Traderii urmăresc acum dacă Iranul este dispus cu adevărat să renunţe la controlul strict asupra traficului prin Ormuz.

Rămân numeroase întrebări fără răspuns: va permite Teheranul libera circulaţie a navelor sau va continua să impună restricţii şi taxe de tranzit? Va relaxa Washingtonul sancţiunile asupra exporturilor petroliere iraniene? Şi, mai ales, vor accepta companiile maritime să îşi trimită navele în zonă?

Costurile de asigurare pentru transportul maritim au crescut dramatic în timpul conflictului, iar multe companii se tem că situaţia rămâne prea instabilă pentru reluarea normală a traficului.

Iranul a ameninţat anterior că va mina Strâmtoarea Hormuz şi a impus anumite rute obligatorii pentru navele comerciale care doreau să tranziteze zona.

În ceea ce priveşte preţurile petrolului şi gazelor, analiştii spun că o revenire rapidă la nivelurile de dinaintea războiului este puţin probabilă.

Preţul petrolului Brent s-a menţinut peste pragul de 94 de dolari pe baril din luna martie, iar vineri a închis la puţin peste 100 de dolari.

Analiştii JPMorgan estimează că petrolul ar putea avea un preţ mediu de aproximativ 97 de dolari pe baril pentru restul anului, chiar dacă Strâmtoarea Hormuz va fi redeschisă în iunie.

Potrivit strategului financiar Michael Green, preţul petrolului ar trebui să coboare spre 60 de dolari pe baril pentru ca benzina în Statele Unite să revină la aproximativ 3 dolari pe galon. Pieţele futures nu anticipează însă un asemenea scenariu înainte de 2032.

Cu cât perioada de stabilitate va fi mai lungă şi cu cât producţia petrolieră va reveni mai rapid, cu atât preţurile ar putea începe să scadă. Dar, deocamdată, există încă multe semne de întrebare.

Iranul a pus deja sub semnul întrebării declaraţiile lui Donald Trump privind „libera circulaţie” prin Strâmtoarea Ormuz.

Agenţia de presă de stat Fars a transmis că revenirea la nivelurile anterioare de trafic „nu înseamnă în niciun caz liberă trecere aşa cum exista înainte de război”.

Pentru moment, pieţele şi guvernele lumii aşteaptă să vadă dacă promisiunea păcii se va transforma într-o realitate durabilă.