Libia: Cum poate o ţară cu doar 14 psihiatri să-şi revină după război?

Dacă o mare parte a occidentalilor este total străină de război, singurele contacte cu actele de violenţă fiind facilitate de ecranul televizorului, populaţiile Orientului Mijlociu sunt chiar prea familiarizate cu războiul. Acesta este şi cazul Libiei, ţară a cărei reconstrucţie este puternic îngreunată de sănătatea mintală precară a unui popor traumatizat de război.

La mai bine de un an de la înlăturarea de la putere a dictatorului Muammar Gaddafi, televiziunile din Libia transmit în continuare cele mai cutremurătoare imagini cu actele de violenţă din timpul revoluţiei.

Găuri de gloanţe, ferestre sparte şi părţi prăbuşite din ziduri - astfel arată etajele superioare ale clădirilor din localităţile libiene, chiar şi cele din marile centre urbane, precum capitala Tripoli şi oraşul Misrata, în timp ce nivelele de la sol găzduiesc, ici-colo, magazine şi fast-food-uri.

Urmele revoluţiei de anul trecut sunt încă vizibile oriunde-ţi întorci privirea, posturile de televiziune exploatând cât pot de mult filmările celor mai cutremurătoare momente din timpul violenţelor. Războiul a devenit prea familiar populaţiei.

„Imaginaţi-vă că un copil de doar 10 ani poate să indice diferenţele dintre muniţia unei mitraliere AK-47, dintre cea utilizată la un tank şi cea folosită de un lunetist”, a atras atenţia Ali Shenaba, fondatorul unui muzeu din Misrata, care încearcă să ateste prin documente violenţele din Libia.

În aceste condiţii, „cum îşi poate reveni poporul libian?” se întreabă publicaţia „Foreign Policy”.

Mai mult de atât, cei peste şase milioane de cetăţeni ai Libiei au la dispoziţie doar 14 psihiatri pe întregul teritoriu al ţării, potrivit raportului înaintat Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de către ministrul adjunct al Sănătăţii, Adel Mohamed Abushoffa.

Misrata este una dintre cele mai afectate localităţi de atacurile armate care au dus la înlăturarea lui Gaddafi iar, în prezent, 21.000 de oameni din cei 250.000 de locuitori ai oraşului suferă de sindrom de stres posttraumatic, potrivit OMS.

Şi oraşele din regiunea muntoasă Nafusa, aflată la sud de Tripoli, a fost puternic zguduită de confruntările violente desfăşurate anul trecut. Însă există un singur specialist în probleme de sănătate mintală care ar trebui să consilieze şi să trateze medicamentos cei 600.000 de oameni care trăiesc în regiune.

Mustafa Al Shagmani, psiholog care a studiat la Universitatea din Rennes (Franţa), conduce o echipă formată din 24 de specialişti în probleme de sănătate mintală, care a tratat în ultimele trei luni aproximativ 700 de pacienţi din Misrata, cu vârste cuprinse între 2 şi 80 de ani.

„Copiii sunt cei mai traumatizaţi. Se confruntă cu nervozitate, anxietate, suferă de comportament obsesiv-compulsiv, dar manifestă şi simptome fizice cauzate de stres, precum diareea”, a declarat psihologul Mustafa Al Shagmani.

Problema sănătăţii mintale a populaţiei este cu atât mai critică în Libia, cu cât există resurse foarte limitate. „Nu s-a investit mai deloc în sistemul sanitar privind sănătate psihică în timpul regimului Gaddafi, iar resursele au devenit şi mai puţine şi mai greu accesibile după revoluţie”, a declarat Inka Weissbecker, consilier pe probleme de sănătate mintală globală din cadrul organizaţiei „International Medical Cops”, care a lucrat anul trecut în Libia.

Există numeroase situaţii în care familiile celor bolnavi mintal au fost nevoiţi să-i închidă în camere lor pentru a le stăpâni ieşirile.

Pe de altă parte, doctorul Omar Reda, un psihiatru de origine libiană care lucrează în  Portland (Oregon, SUA), a atras atenţia că „cei care suferă de tulburări psihice sunt stigmatizaţi social”, fapt ce îngreunează recuperarea lor.

Este aproape imposibil să prezici cum vor afecta problemele de sănătate mintală redresarea Libiei post-Gaddafi şi tranziţia ţării către democraţie.

Potrivit profesorului de psihiatrie Daryn Reicherter de la Universitatea Stanford, este dificil să estimezi ce influenţă va avea trauma colectivă a populaţiei asupra unei societăţi ca întreg.

Exemplară este situaţia lui Majdi Al Shadeed, un fost luptător rebel care s-a implicat în conflictul de anul trecut pentru a îndepărta dominaţia lui Gaddafi asupra Libiei. La doar 27 de ani, el încă nu a reuşit să-şi revină psihic: suferă de insomnii, are coşmaruri în puţinele ore pe care reuşeşte să le doarmă şi îi revin mereu în minte chipurile celor doi bărbaţi pe care i-a ucis în timpul confruntărilor armate. Totodată, suferă de deficit de atenţie, iar memoria pe termen scurt i-a fost alterată. În ultimele luni, şi-a pierdut trei telefoane mobile şi şi-a rătăcit laptopul de două ori. Astfel de incidente aparent minore l-au făcut pe Majdi Al Shadeed să-şi piardă locul de muncă pe care îl avea în cadrul unei multinaţionale. În prezent, lucrează ca bodyguard.

Cazul tânărului în vârstă de 27 de ani nu este singular. De eforturile cetăţenilor cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani depinde redresarea Libiei. În aceste condiţii, este posibilă reconstrucţia societăţii libiene?