Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții

Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse.

Rata de lovire a rachetelor iraniene a crescut de la 3% la 27% în doar câteva săptămâni. Transferul de date a fost real, însă fără intervenția forțelor speciale ruse, care să lege recunoașterea de executarea focului, o asemenea evoluție rapidă nu ar fi fost posibilă.

Precizia atacurilor cu rachete ale Teheranului împotriva unor ținte americane și israeliene a crescut de nouă ori în câteva săptămâni de la declanșarea conflictului dintre SUA, Israel și Iran — nu ca urmare a unor arme mai performante, ci datorită transferului de doctrină militară din partea Rusiei, susține comunitatea de informații voluntare InformNapalm. Analiza acesteia corelează transferuri confirmate de informații, date de pe câmpul de luptă și doctrina forțelor pentru operațiuni speciale ruse pentru a explica o creștere a eficienței loviturilor iraniene pe care simpla partajare de imagini satelitare nu o poate justifica.

Cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a intensificat constant de la începutul invaziei ruse în Ucraina, în 2022. De atunci, colaborarea s-a extins pe multiple planuri: Moscova ar fi furnizat Iranului informații despre pozițiile navelor și bazelor americane și ar fi livrat drone modernizate de tip Shahed — cunoscute sub numele Geran-2 — în martie 2026. În paralel, Iranul continuă să sprijine Rusia cu tehnologie de drone testată în luptă în Ucraina, inclusiv împotriva sistemelor occidentale de apărare aeriană.

Partajarea de informații nu explică singură saltul de precizie

InformNapalm notează că sateliți ruși au monitorizat cel puțin 46 de locații din 11 țări din Orientul Mijlociu între 21 și 31 martie, inclusiv baze militare americane și infrastructură critică. În același timp, alte relatări indică faptul că Rusia ar fi furnizat Iranului date privind pozițiile și deplasările trupelor, navelor și aeronavelor americane, precum și o listă de 55 de obiective energetice israeliene considerate critice.

Cu toate acestea, imaginile reprezintă doar materie primă. Potrivit InformNapalm, rata de succes a rachetelor balistice iraniene a crescut de la aproximativ 3% în primele săptămâni ale conflictului la circa 27% până la jumătatea lunii martie. Alte analize arată că intensificarea loviturilor coincide exact cu această perioadă. Deși munițiile de tip cluster pot mări aria de impact, acestea nu explică selecția țintelor, sincronizarea atacurilor sau capacitatea de a depăși apărarea antiaeriană — elemente care necesită un sistem complex de comandă și control.

Forțele speciale, veriga lipsă

Potrivit analizei, doctrina militară rusă se bazează pe două sisteme interconectate: complexul de recunoaștere-lovire, destinat armelor de mare precizie cu rază lungă, și complexul de recunoaștere-foc, care integrează informațiile tactice cu artileria și sprijinul aerian apropiat. Ambele funcționează ca un ciclu continuu care include identificarea țintei, transmiterea coordonatelor, luarea deciziilor și executarea loviturii.

În centrul acestor sisteme se află forțele pentru operațiuni speciale ale Rusiei. Rolul lor este de a confirma țintele, actualiza coordonatele, transmite datele către sistemele de comandă, ajusta loviturile și evalua rezultatele. Fără această verigă, susține InformNapalm, chiar și cele mai precise informații nu pot produce rezultatele dorite.

Analiza menționează și o ofertă atribuită Moscovei în timpul unor negocieri de încetare a focului: Rusia ar fi propus oprirea transferului de informații către Iran în schimbul limitării sprijinului de intelligence oferit Ucrainei de către Statele Unite — un indiciu că astfel de transferuri există.

Modelul ucrainean, exportat

Rusia a testat această abordare în Siria, începând cu 2015, unde forțele speciale au coordonat lovituri aeriene și cu rachete. Ulterior, doctrina a fost aplicată pe scară largă în Ucraina, inclusiv în atacuri repetate asupra infrastructurii energetice.

Lista presupusă de 55 de obiective energetice israeliene urmează aceeași logică: loviturile asupra infrastructurii electrice pot genera efecte în lanț la nivel de stat, în timp ce atacurile paralele asupra sistemelor de apărare aeriană reduc capacitatea de protecție și cresc eficiența loviturilor ulterioare.

„Asistăm la o integrare reciprocă, în timp real, a capacităților de luptă ale regimurilor autoritare”, concluzionează InformNapalm. „Nu este vorba doar despre schimb de date, ci despre transferul unei logici complete de război.”

Modelul de război pe care Rusia îl împărtășește acum cu Iranul a fost construit pe parcursul a patru ani de conflict în Ucraina. În același timp, experiența Kievului în contracararea acestuia — de la drone interceptoare la sisteme stratificate de apărare aeriană — a transformat Ucraina într-un partener tot mai căutat de state interesate de tehnologii moderne de apărare.