Gambitul sângeros al Hamas pentru o stare de război „permanentă” cu Israelul

A fost necesar „să schimbăm întreaga ecuație și nu doar să avem o confruntare. Am reușit să punem din nou problema palestiniană pe masă, iar acum nimeni din regiune nu mai trăiește o stare de calm”, a declarat din Doha pentru The New York Times Khalil al-Hayya, membru al organismului de conducere de vârf al Hamas, din Doha. 

„Sper că starea de război cu Israelul va deveni permanentă la toate granițele și că lumea arabă va fi alături de noi”, a declarat la rândul său pentru ziarul american Taher Nounou, un consilier media al Hamas.

Potrivit interviurilor cu liderii Hamas, dar și cu oficiali arabi, israelieni și occidentali care monitorizează mișcarea islamistă palestiniană, atacul sângeros din 7 octombrie a fost planificat și executat de un cerc restrâns de comandanți din Fâșia Gaza; aceștia nu au împărtășit detaliile cu proprii reprezentanți politici de peste hotare și nici cu aliații lor regionali, precum Hezbollah. Cei din afara enclavei nu s-au așteptat la ferocitatea și proporțiile atacului, și nici planificatorii înșiși nu au anticipat că va avea o asemenea amploare, ținând cont că aveau de trecut de apărările cunoscute drept formidabile ale Israelului.

În asaltul lor asupra sudul Israelului, teroriștii Hamas au ucis și a capturat mai mulți soldați și civili decât se așteptau, au declarat oficialii.

Un asalt devastator care a servit unuia dintre principalele obiective ale liderilor Hamas din Gaza: a pus capăt unei stări de tensiune de lungă durată în cadrul Hamas cu privire la identitatea și scopul grupării. Era în principal un organism de guvernare - responsabil pentru gestionarea vieții de zi cu zi în enclava sub blocaj - sau era încă în mod fundamental o forță armată, angajată pe deplin să distrugă Israelul și să îl înlocuiască cu un stat palestinian islamist?

Executând atacul, liderii grupării din Gaza - inclusiv Yehia Sinwar, care a petrecut mai mult de 20 de ani în închisorile israeliene, și Mohammed Deif, un comandant militar din umbră pe care Israelul a încercat în mod repetat să îl asasineze - au oferit un răspuns la această întrebare.

La suprafață, lucrurile păreau relativ liniștite în Gaza. Hamas a stat pe margine în timpul confruntărilor recente dintre Israel și alți militanți, în timp ce liderii politici ai grupării se aflau la peste 1.500 de kilometri, în Qatar, negociind pentru a obține mai mult ajutor umanitar și locuri de muncă pentru locuitorii teritoriului.

Dar frustrarea era în creștere – până când liderilor Hamas din Gaza au simțit probabil că li s-a umplut paharul. În ultimele luni, violențele și raidurile israeliene în Cisiordania, precum și intervențiile poliției la moscheea Al-Aqsa din Ierusalim, o piatră de hotar pentru revendicările palestiniene asupra orașului sfânt - s-au înmulțit. În plus, perspectiva normalizării legăturilor Israelului cu Arabia Saudită, care a fost mult timp un susținător al cauzei palestiniene, părea mai aproape ca niciodată.

„Ceea ce putea schimba ecuația era un act măreț și, fără îndoială, se știa că reacția la acest act măreț va fi mare. Trebuia să le spunem oamenilor că cauza palestiniană nu va muri”, a declarat al-Hayya.

„Voi purta povara acestei greșeli tot restul vieții mele”, și-a exprimat regretul un oficial israelian.

Un nou lider în Gaza

Sinwar a venit la cârma Hamas în Gaza în 2017. Un bărbat dur, care nu zâmbește, provine din prima generație a Hamas, un grup armat fondat în timpul primei intifade sau revolte palestiniene de la sfârșitul anilor 1980 și declarat în cele din urmă organizație teroristă de către Statele Unite și multe alte națiuni.

Sinwar a contribuit la crearea Brigăzilor al-Qassam, aripa armată a Hamas, care a devenit faimoasă pentru trimiterea de atentatori sinucigași în orașele israeliene și pentru lansarea de rachete din Gaza asupra orașelor israeliene. Totodată, a supravegheat Hamas în căutarea de presupuși spioni recrutați de Israel, dezvoltându-și reputația unui asemenea nivel de brutalitate față de aceștia încât a căpătat porecla de „măcelarul din Khan Younis”, orașul din Gaza în care s-a născut.

În 1988, a fost reținut și ulterior urmărit penal pentru uciderea a patru palestinieni suspectați de colaborare cu Israelul, potrivit documentelor judiciare israeliene. A sfârșit prin petrece peste 20 de ani în închisoare în Israel.

„Au vrut ca închisoarea să fie un mormânt pentru noi. O moară pentru a ne măcina voința, determinarea și trupurile. Dar, mulțumită lui Dumnezeu, cu credința pe care am avut-o în cauza noastră, am transformat închisoarea în sanctuare de închinare și academii de studiu”, declara el în 2011.

O bună parte din această educație a constat în studierea dușmanului său. A învățat ebraica, ceea ce i-a oferit o înțelegere mai profundă a societății israeliene, și a început să fie dedicat sarcinii eliberării miilor de prizonieri palestinieni din Israel. Israelul i-a condamnat pe mulți dintre ei pentru crime violente; palestinienii consideră pe scară largă că sunt deținuți pe nedrept.

În 2011, Sinwar a fost eliberat în cadrul unui schimb de prizonieri pe care Hamas l-a luat ca pe o lecție emblematică: Israelul era dispus să plătească un preț ridicat pentru prizonierii săi. Hamas a dat la schimb un singur soldat israelian, Gilad Shalit, pentru mai mult de 1 000 de palestinieni, inclusiv Sinwar, un lider al închisorii care a fost implicat în negocieri. Eliberarea lui a fost un premiu mare pentru Hamas, iar acesta a promis că va elibera mai mulți deținuți.

„Pentru mine, este o obligație morală. Voi încerca peste poate să îi eliberez pe cei care sunt încă înăuntru”, a declarat el într-un interviu din 2018.

Când Sinwar s-a întors în Gaza, în 2011, mișcarea palestiniană era profund divizată.

Unele facțiuni semnaseră acorduri cu Israelul, care erau menite să deschidă calea pentru o soluție cu două state. Autoritatea Palestiniană, imaginată ca un guvern palestinian în așteptare, avea doar o autoritate limitată asupra unor părți din Cisiordania și a rămas oficial angajată să negocieze un sfârșit al conflictului.

Între timp, Hamas făcea practic eforturi să anuleze istoria, începând cu 1948, când peste 700.000 de palestinieni au fugit sau au fost expulzați din casele lor în ceea ce avea să devină Israel.

Pentru Hamas, această strămutare, împreună cu ocuparea de către Israel a Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza în timpul războiului din 1967 din Orientul Mijlociu, a fost o mare greșeală istorică care trebuia îndreptată prin forța armelor. Hamas a respins discuțiile de pace cu Israelul ca pe o trădare, considerându-le o capitulare în fața controlului Israelului asupra a ceea ce grupul considera pământ palestinian ocupat.

Ruptura politică palestiniană a devenit geografică în 2007, când Hamas a câștigat o bătălie între facțiuni în Gaza și a preluat conducerea teritoriului. Dintr-o dată, Hamas nu se lupta doar cu Israelul, ci și guverna Gaza. Israelul, în tandem cu Egiptul, a impus o blocadă asupra fâșiei, cu scopul de a slăbi Hamas, ceea ce i-a aruncat pe palestinienii din Gaza într-o izolare și sărăcie tot mai mari.

Ambivalență

În momentul în care Sinwar s-a întors în Gaza, Hamas era deja înrădăcinat ca guvern de facto și se stabilise în ceea ce Tareq Baconi, un expert Hamas, a numit un „echilibru violent” cu Israelul. O ostilitatea profundă izbucnea frecvent în schimburi mortale de rachete Hamas și lovituri aeriene israeliene. Dar majoritatea bunurilor comerciale și a energiei electrice din Gaza proveneau din Israel, iar Hamas a încercat adesea să slăbească blocada în timpul negocierilor de încetare a focului.

Liderii Hamas au fost ambivalenți în legătură cu noul rol de guvernare, unii considerând că trebuie să îmbunătățească viața palestinienilor din Gaza, iar alții considerând guvernarea o distragere a atenției de la misiunea lor inițială, cea militară, spun experții. Hamas a luat în derâdere Autoritatea Palestiniană din pricina cooperării sale cu Israelul, inclusiv utilizarea poliției palestiniene pentru a preveni atacurile asupra Israelului. Unii lideri Hamas se temeau că propriul grup, în negocierea problemelor vieții de zi cu zi cu Israelul, se afla, chiar dacă într-o mai mică măsură, pe aceeași cale.

În 2012, Sinwar a devenit reprezentantul aripii armate la conducerea politică a Hamas, ceea ce l-a legat mai strâns de liderii aripii militare, inclusiv de Deif, misteriosul șef al Brigăzilor Qassam. Cei doi bărbați au fost arhitecții cheie ai atacului din 7 octombrie, potrivit oficialilor arabi și israelieni.

Când Sinwar a devenit șeful general al Hamas în Gaza în 2017, el a arătat uneori un interes pentru o acomodare cu Israelul. În 2018, el a acordat un interviu rar unui jurnalist italian care lucra pentru un ziar israelian și a făcut apel la o încetare a focului pentru a ușura suferința din Gaza.

„Nu spun că nu voi mai lupta”, a spus el. „Spun că nu mai vreau război. Vreau să se pună capăt asediului. Mergeți pe plajă la apus și priviți toți acești adolescenți pe țărm, care stau de vorbă și se întreabă cum arată lumea de dincolo de mare. Cum arată viața. Îi vreau liberi”, a subliniat el.

Hamas a emis, de asemenea, un program politic în 2017 care permitea posibilitatea unei soluții cu două state, fără a recunoaște însă dreptul statului Israelul de a exista.

Israelul a acordat unele concesii, acceptând în 2018 să permită intrarea în Gaza a unui ajutor de 30 de milioane de dolari pe lună din Qatar și să crească numărul de permise pentru palestinienii din Gaza pentru a lucra în interiorul Israelului, ceea ce a adus banii atât de necesari în economia din Gaza.

Violențele au continuat însă să erupă. În 2021, Hamas a lansat un război pentru a protesta față de eforturile israeliene de a evacua palestinienii din casele lor din Ierusalimul de Est și față de raidurile poliției israeliene la Moscheea Al-Aqsa din Orașul Vechi al Ierusalimului.

Acesta a fost un punct de cotitură, a declarat pentru Times Osama Hamdan, un lider Hamas cu sediul în Beirut. În loc să lanseze rachete din cauza problemelor din Gaza, Hamas a început să lupte pentru probleme esențiale pentru toți palestinienii, inclusiv pentru cei din afara enclavei. Evenimentele i-au convins, de asemenea, pe mulți dintre membrii Hamas că Israelul a încercat să împingă conflictul într-un punct de neîntoarcere care face imposibil un stat palestinian.

„Israelienii erau preocupați doar de un singur lucru: cum să scap de cauza palestiniană?". a declarat Hamdan. „Ei se îndreptau în această direcție și nici măcar nu se gândeau la palestinieni. Iar dacă palestinienii nu rezistau, toate acestea ar fi putut avea loc”.

Crearea capacităților

Cu toate acestea, în 2021, serviciile de informații militare israeliene și Consiliul Național de Securitate au considerat că Hamas dorea să evite un alt război, potrivit unor persoane familiare cu evaluările.

Hamas, de asemenea, a întărit ideea că dădea prioritate guvernării în locul luptei. În două rânduri, gruparea s-a abținut să se alăture confruntărilor cu Israelul declanșate de Jihadul Islamic Palestinian, o miliție mai mică din Gaza. Liderii politici ai Hamas încercau, prin intermediul mediatorilor din Qatar, să mărească ajutorul care intră în Gaza și numărul de muncitori care pleacă la muncă în Israel, potrivit diplomaților implicați în discuții.

De asemenea, mulți din cadrul instituțiilor de securitate israeliene au ajuns să creadă că apărarea complexă a frontierei pentru doborârea rachetelor și prevenirea infiltrărilor din Gaza era suficientă pentru a ține Hamas în frâu.

Dar în interiorul Gaza, capacitățile Hamas au crescut.

Până la 7 octombrie, se estima că Hamas avea între 20.000 și 40.000 de luptători și aproximativ 15.000 de rachete, fabricate în principal în Gaza, cu componente cel mai probabil introduse prin contrabandă via Egipt, potrivit analiștilor americani și altor analiști occidentali. De asemenea, grupul avea mortiere, rachete antitanc și sisteme portabile de apărare aeriană, au mai spus aceștia.

Sinwar a restabilit, de asemenea, legăturile grupului cu susținătorul său de lungă durată, Iranul, care se rupseseră în 2012, când Hamas și-a închis biroul din Siria, un aliat apropiat al Iranului, pe fondul războiului civil din Siria.

Această refacere a legăturilor a adâncit relația dintre aripa militară a Hamas din Gaza și așa-numita axă a rezistenței, rețeaua de miliții regionale a Iranului, potrivit diplomaților și oficialilor de securitate din regiune. În ultimii ani, un flux de agenți ai Hamas a călătorit din Gaza în Iran și Liban pentru a fi instruiți de iranieni sau de Hezbollah, adăugând un nivel de sofisticare la capacitățile Hamas, au declarat oficialii.

Totuși, această pregătire nu a însemnat că Iranul sau ceilalți aliați regionali ai Hamas știau cum sau când ar putea fi folosite aceste capacități, au spus oficialii.

În pofida pregătirilor secrete ale Hamas, gruparea însăși a făcut publicitate unora dintre cele mai eficiente arme pe care le-a desfășurat la 7 octombrie. După ce a început atacul, grupul a publicat imagini de la antrenamente cu luptătorii săi care făceau parapantă în Gaza cu mult înainte de atac, o activitate ușor de observat de Israel, dar și cu simularea luării de ostatici într-un oraș israelian în miniatură.

În mai 2021, Hamas a publicat trei declarații despre noile sale drone. Una dintre ele includea un videoclip cu luptători mascați care lansau drone kamikaze ghidate. O alta includea imagini de supraveghere aeriană a turnurilor de comunicații din interiorul Israelului și a tancurilor israeliene.

Un articol publicat pe site-ul arab al aripei militare se lăuda: „Avioanele inamicului nu mai monopolizează cerul Palestinei”.

La 7 octombrie, Hamas a folosit parapante pentru a zbura deasupra gardului de frontieră și drone explozive pentru a dezactiva arhitectura de securitate a frontierei israeliene. Atacatorii care au luat apoi cu asalt bazele și comunitățile israeliene aveau asupra lor hărți, cel mai probabil desenate în parte de muncitori palestinieni pe care Hamas i-a recrutat ca spioni, a declarat un oficial de securitate regional.

Oficialii arabi și israelieni spun că una dintre marile greșeli pe care le-a făcut Israelul a fost că nu a reușit să înțeleagă modul în care Hamas ar fi combinat instrumente relativ simple într-un atac sofisticat, pe mai multe fronturi, care a depășit o armată mult mai mare și mai puternică.

Motivația de a ataca

În timp ce construirea capacităților pentru asalt a durat ani de zile, decizia de a-l lansa la 7 octombrie a fost un secret păstrat îndeaproape de un număr mic de lideri Hamas din Gaza, care nu i-au informat pe executanți decât în ultimul moment pentru a preveni interceptarea de către serviciile regionale de informații, potrivit oficialilor Hamas și regionali.

Un obiectiv cheie a fost acela de a lua în captivitate cât mai mulți soldați israelieni pentru a fi folosiți într-un schimb de prizonieri, potrivit a doi oficiali arabi ale căror guverne vorbesc cu Hamas.

Un oficial regional din domeniul securității a declarat că Hamas se aștepta ca, odată cu începerea atacului, palestinienii din alte părți să se ridice împotriva Israelului, alte populații arabe să explodeze împotriva guvernelor lor, iar aliații regionali ai grupului, inclusiv Hezbollah, să se alăture luptei.

Dar cel puțin patru servicii de informații - două arabe și două europene - au apreciat că Hezbollah nu a avut cunoștință în avans de atac, potrivit unor oficiali cu acces la rapoartele serviciilor de informații.

Liderii politici ai Hamas din afara Gaza au fost, de asemenea, surprinși de atac, potrivit mai multor oficiali arabi și occidentali care le urmăresc mișcările.

Acum, unii dintre acești lideri se străduiesc să explice cum ar putea fi justificată uciderea în masă a civililor în scopuri politice.

În interviuri, oficialii Hamas au încercat să distanțeze mișcarea de atrocitățile comise la 7 octombrie, negând în mod repetat faptul că luptătorii lor au vizat în mod deliberat civili, în ciuda dovezilor numeroase care arată că asta au făcut.

În schimb, oficialii Hamas au susținut că unii civili ar fi putut fi uciși în focuri încrucișate în timpul luptelor cu forțele de securitate israeliene și că, odată ce bariera gardului care înconjoară Gaza a fost străpunsă, palestinienii furioși din Gaza și membri ai altor grupuri armate au intrat în Israel din proprie inițiativă, ucigând și răpind civili israelieni.

Numeroase mărturii ale martorilor și dovezi documentare - inclusiv înregistrări video de la camerele de securitate israeliene și de la camerele de bord, precum și de la camerele de pe căștile celor care au murit înarmați de Hamas - arată că atacatorii purtând însemnele Hamas se deplasează prin comunitățile israeliene încă de la primele ore ale atacului, împușcând civili.

Cu toate acestea, liderii Hamas au salutat atacul, spunând că a fost necesar pentru a revigora lupta armată împotriva Israelului.

„Scopul Hamas nu este de a conduce Gaza și de a-i aduce apă și electricitate și altele asemenea. hamas, Qassam și rezistența au trezit lumea din somnul său profund și au arătat că această problemă trebuie să rămână pe masă”, a declarat al-Hayya, membru al politburo. 

„Această bătălie nu a avut loc pentru că am vrut combustibil sau muncitori. Nu a urmărit să îmbunătățească situația din Gaza. Această bătălie este pentru a răsturna complet situația”, a adăugat el.