Fostul dictator Chun Doo-hwan, supranumit „Călăul de la Gwangju”, a murit la vârsta de 90 de ani

Fostul dictator sud-coreean Chun Doo-whan, care a condus ţara cu o mână de fier şi care a pus căluş oricărei opoziţii politice, a murit marţi la vârsta de 90 de ani, relatează AFP.

Fostul general a murit acasă, la Seul, potrvit agenţiei sud-coreene de presă Yonhap.

El a rămas una dintre cele mai urâte personalităţi din Coreea de Sud, inclusiv după ce a plecat de la putere.

Chun Doo-hwan este supranumit ”Călăul de la Gwangju”, din cauză că a ordonat reprimarea în sânge a unei revolte faţă de regimul său în acest oraş din sud-vestul ţării în 1980.

Bilanţul oficial al reprimării este de 200 de morţi, însă sute de organizaţii afirmă că acest bilanţ ar putea fi de trei ori mai mare.

Regimul său militar a supervizat puternica creştere economică a Coreei de Sud şi a obţinut ca Seulul să organizeze Jocurile Olimpice (JO) din 1988.

El a fost condamnat la moarte, după ce a fost găsit vinovat de trădare în 1996, în reprimarea de la Gwangju, însă execuţia sa a fost comutată, în apel, şi a fost eliberat în urma unei graţieri prezidenţiale.

Chun Doo-hwan, născut în 1931, a intrat la Academia Militară şi a devenit ofiţer în toul Războiului din Coreea.

El a urcat în ierarhie sub ordinele lui Park Chung-hee, protectorul său, care a preluat puterea printr-o lovitură de stat în 1961.

La asasinarea lui Park Chung-hee, în 1979, Chun Doo-hwan preia controlul anchetei cu privire la acest asasinat şi dă, două luni mai târziu, propria lovitură de stat militară şi preia astfel controlul asupra Coreei de Sud.

Timp de câteva luni de zile, mii de locuitori şi de studenţi au ieşit în stradă la Gwangju împotriva puterii lui Chun Doo-hwan, care a declarat legea marţială şi a a reprimat manifestaţiile într-o baie de sânge.

Acest episod sumbru, devenit simbolul luptei pentru democraţie în Coreea de Sud, este denunţat de către Chun Doo-hwan şi reprezentanţi ai extremei drepte drept o ”revoltă” urzită de către simpatizanţi ai Coreei de Nord.

Regimul său - în perioada 1980-1988 - este marcat de o folosire generalizată a torturii împotriva disidenţilor şi reprimarea libertăţii de exprimare.

În cursul unei vizite în Myanmar, în 1983, agenţi nord-coreeni au încercat să-l asasineze, detonând o bombă în timpul unei ceremonii în memoria lui Aung San, un erou al independenţei birmane, asasinat, tatăl lui Aung San Suu Kyi.

Ministrul de Externe şi principalul consilier economic al lui Chun Doo-hwan au murit în această explozie, însă dictatorul a scăpat. Din cauza unei întârzieri în trafic, el nu era prezent la ceremonie.

În 1987, în urma unor manifestaţii uriaşe împotriva regimului său, el a fost nevoit să accepte restabilirea democraţiei.

El s-a retras anul următor, după ce vechiul său aliat Roh Tae-woo a obţinut o victorie în alegeri.

El a devenit atunci primul lider sud-coreean care a transmis puterea în mod paşnic.

În urma alegerii liderului opoziţiei Kim Young-sam în alegerile prezidenţiale din 1993, Chun Doo-hwan a fost acuzat de trădare şi corupţie.

În cursul procesului, el susţine că dosarul este ”motivat politic” şi îşi apără lovitura de stat şi mandatul.

Chun Doo-hwan a negat orice implicare în reprimarea revoltei de la Gwangju.