Cum și-au împărțit SUA și Israelul sarcinile înainte de a ataca Iranul

Pe măsură ce liderii militari ai SUA și Israelului se întâlneau pentru a planifica operațiuni împotriva Iranului, aceștia au dezbătut cum să-și împartă responsabilitățile în ceea ce privește o gamă largă de ținte - baterii de rachete, baze militare și obiective nucleare. Totuși, încă de la început, o misiune întunecată a fost atribuită inevitabil Israelului: vânarea și eliminarea liderilor iranieni, relatează Washington Post.

Israelul a dus la îndeplinire această misiune cu o eficiență nemiloasă, ucigându-i, potrivit unei contabilizări a armatei israeliene, pe liderul suprem al Iranului în prima zi a a războiului, și, între timp, a peste 250 de „oficiali iranieni de rang înalt”. Ultimul atac a avut loc joi, când Israelul a anunțat uciderea comandantului naval al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice din Iran (IRGC).

Campania de decapitare se bazează pe o mașinărie dedicată asasinatelor pe care Israel a clădit-o timp de decenii și pe care a perfecționa-o în ultimii ani la niveluri de precizie letală fără precedent, au declarat oficiali de rang înalt din armata și serviciile de informații israeliene.

Oficialii au menționat proliferarea surselor de supraveghere din interiorul Iranului, inclusiv informatori recrutați de Israel, precum și atacuri cibernetice asupra camerelor stradale, platformelor de plată și punctelor de control ale internetului, create de regim pentru a impune blackout-uri informaționale. Aceste fluxuri de informații sunt analizate de o platformă de inteligență artificială clasificată, programată să extragă indicii despre mișcările și rutina liderilor.

Tacticile israeliene, inclusiv bombe plasate cu luni înainte, drone capabile să se strecoare pe ferestrele apartamentelor și rachete supersonice lansate de avioane stealth, au fost perfecționate în decenii de conflicte în Gaza, Liban și Iran.

Întrebat de ce Israelul a fost desemnat să vizeze liderii iranieni, un oficial israelian de securitate de rang înalt a explicat: „A apărut necesitatea de a-i ținti. Și noi puteam să o facem.”

Eficiență versus obiective strategice

Rămâne neclar dacă campania va atinge obiectivele mai largi ale Israelului: eradicarea amenințării reprezentate de rachetele și milițiile proxy ale Iranului, blocarea ambițiilor nucleare ale țării și slăbirea regimului până la punctul în care acesta ar putea fi răsturnat. Oficialii notează că cei uciși sunt adesea înlocuiți de subordonați mai militanti, iar protestele publice anticipate nu s-au materializat din cauza continuării bombardamentelor SUA-Israel și a temerilor de represalii din partea regimului.

Oficialii israelieni de rang înalt au descris Iranul drept zguduit, dar rezistent, stabil și simțindu-se triumfător după ce a rezistat unei campanii de o lună de bombardamente de către două dintre cele mai puternice armate ale lumii.

Experții avertizează că dependența de asasinate țintite ar putea crea o strategie de a le extinde continuu limitele. „Am mers prea departe în a face din asta o strategie, în loc să fie o necesitate operațională ocazională,” a comentat Ariel Levite, expert în politici nucleare și securitate israeliană la Carnegie Endowment for International Peace.

Levite a mai onservat că aranjamentul transmite că „Statele Unite s-au bazat pe Israel pentru a face treburile murdare în război,” Washingtonul adoptând o poziție de tipul „noi nu îi putem ucide, dar suntem mai mult decât bucuroși să o faceți voi.”

Un oficial american familiarizat cu operațiunile a confirmat că responsabilitatea Israelului pentru loviturile asupra liderilor reflectă o coordonare în care „lucrăm împreună, dar avem propriile obiective.” Oficialii americani au spus că împărțirea sarcinilor reflectă capacitățile fiecărei părți, și nu limitări legale. SUA au desfășurat anterior asasinate țintite, inclusiv uciderea comandantului Forței Quds, Qasem Soleimani, în 2020.

Președintele Donald Trump a descris loviturile ca un efort comun: „Le-am ucis toată conducerea, apoi s-au întâlnit să aleagă noi lideri și i-am ucis și pe ei,” a declarat el săptămâna trecută. Trump a susținut că obiectivul privind schimbarea regimului a fost atins pentru că „liderii sunt acum foarte diferiți față de cei de la început.”

Țintirea conducerii iraniene

Schimbarea rapidă a conducerii iraniene de către Israel a început cu atacul din 28 februarie care l-a ucis pe Ayatollahul Ali Khamenei, punând capăt celor 27 de ani de conducere, ca și pe șeful consiliului de apărare, comandantul IRGC, liderul forțelor armate, ministrul apărării și cel puțin o duzină de adjuncți de rang înalt.

Lovitura a fost posibilă datorită unei monitorizări intense a întrunirilor „Grupului de Cinci,” adică Khamenei și cei mai apropiați consilieri ai săi, desfășurate pe parcursul anului trecut. „Aproape în fiecare săptămână se adunau,” a spus un oficial israelian de securitate. „Uneori în locații diferite. Uneori în condiții mai sigure. Uneori mai puțin sigure.”

Khamenei a fost ucis la reședința sa pe când nu se afla într-un buncăr. Fiul său, Mojtaba, desemnat succesor, a fost grav rănit, dar a supraviețuit pentru că se afla într-o grădină adiacentă. „Ia decizii din când în când,” a spus un oficial israelian de securitate de rang înalt; tânărul Khamenei rămâne izolat pentru a fi protejat.

Loviturile au făcut parte dintr-un plan de război SUA-Israel prestabilit, ajustat în ultimul moment când serviciile israeliene au aflat că o întâlnire programată inițial pentru seara zilei de 28 februarie a fost mutată dimineața. Avioanele de luptă israeliene au lansat o rafală de rachete asupra complexului de la Teheran.

Colectare de informații

Succesul Israelului se datorează în mare parte serviciilor de informații Mossad, responsabil pentru recrutarea de surse umane, și Unității 8200, ramura de operațiuni cibernetice a IDF. Aceste agenții au colaborat cu omologii americani, inclusiv CIA și NSA, la operațiuni secrete împotriva Iranului, încă din 2010, odată cu sabotarea programului nuclear iranian prin programul „Stuxnet.”

Noile capabilități au apărut după un schimb cibernetic cu Iranul în urmă cu cinci ani.

După presupuse atacuri iraniene asupra utilităților din Israel, acesta a ripostat perturbând semafoarele, stațiile de combustibil și sistemele financiare din Teheran. „Tot ce poate fi spart, am încercat să spargem. De la apeluri telefonice și camere de supraveghere a traficului până la sisteme de securitate interioare,” a spus un oficial superior IDF.

Hub-urile de internet centralizate ale regimului, concepute pentru blocaje informaționale au devenit și ele vulnerabile. „O intruziune secretă ar oferi un punct de vedere ascuns foarte puternic” pentru operațiunile israeliene, a declarat un fost oficial occidental de informații.

Aceste date sunt analizate printr-o platformă AI descrisă ca „una dintre cele mai însemnate progrese în spionaj din ultimul deceniu.” Raz Zimmt, director al cercetării Iranului la Institute for National Security Studies, a spus că AI „a oferit Israelului o modalitate de a valorifica date care au fost întotdeauna disponibile, dar imposibil de procesat anterior.”

Informațiile deținute de Israel cu privire la anumiți comandanți au fost atât de precise, încât rachetele au fost redirecționate în timpul zborului în funcție de mișcările țintelor, au declarat oficialii. Un atac din 13 iunie, care l-a ucis pe Amir Ali Hajizadeh, comandantul forțelor aerospațiale ale Gardienilor Revoluției (IRGC), a fost ajustat pe măsură ce acesta se deplasa de la un birou la un apartament din apropiere, potrivit unui fost ofițer militar israelian de rang înalt care a fost informat cu privire la operațiune.

La începutul lunii martie, Israel a bombardat sediul Adunării Experților din Qom, în timp ce membrii desfășurau ședința online, scăpând nevătămați. Un oficial israelian a spus că lovitura viza prevenirea reuniunii, nu uciderea membrilor.

Oficialii israelieni s-au arătat uimiți de îndrăzneala sau poate nesăbuința liderilor iranieni. „Orice om de pe planetă ar fi văzut furtuna perfectă venind,” a spus un oficial israelian de securitate superior, descriind decizia lui Khamenei și a adjuncților săi de a se aduna în centrul Teheranului, chiar și după prăbușirea negocierilor și a mobilizării masive a SUA.