Armistițiul cu Iranul îi oferă o victorie politică parțială lui Trump, dar care sunt costurile? - Analiză BBC

SUA și Iranul au convenit asupra unui armistițiu de ultim moment, oferindu-i lui Donald Trump o cale de ieșire și o victorie politică parțială, dar costurile s-ar putea dovedi totuși ridicate pentru președintele american, relatează BBC.

În cele din urmă, calmul a părut să prevaleze asupra escaladării, cel puțin pentru moment, comentează BBC.

La ora 18:32, ora Washingtonului, președintele Donald Trump a anunțat pe platforma sa de socializare că Statele Unite și Iranul sunt foarte aproape de a ajunge la ceea ce el a numit un acord de pace „definitiv”. El a adăugat că a acceptat o încetare a focului de două săptămâni pentru a permite continuarea negocierilor. Momentul a fost unul semnificativ: nu chiar în ultimul ceas, dar periculos de aproape de termenul-limită impus de Trump, ora 20:00 EDT, după care avertizase că vor urma lovituri masive asupra infrastructurii energetice și de transport a Iranului.

Acordul depinde de suspendarea ostilităților de către Iran și de redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz pentru traficul maritim comercial. Teheranul a indicat că va respecta aceste condiții, deși continuă să afirme că își menține  dominația asupra acestei căi navigabile vitale. În ce-l privește pe Trump, înțelegerea oferă o cale de ieșire dintr-o alegere tot mai dificilă - fie escaladarea conflictului, în conformitate cu avertismentul său că „o întreagă civilizație va muri în această noapte”, fie retragerea, cu riscul de a-și submina credibilitatea. Deocamdată, el a obținut mai degrabă un răgaz temporar decât o soluție definitivă.

Următoarele două săptămâni de negocieri vor determina dacă această pauză poate evolua într-un acord durabil, dar parcursul se arata dificil. Primele reacții ale piețelor indică optimism: prețul petrolului a scăzut sub pragul de 100 de dolari pe baril în tranzacțiile de după închiderea pieței, iar contractele futures americane au crescut după mai multe zile de scădere. Cu toate acestea, cu doar câteva ore înainte de anunțul încetării focului, un astfel de progres părea improbabil. Retorica lui Trump, chiar în dimineața zilei de marți, când amenința cu distrugerea civilizației iraniene, a evidențiat cât de volatilă devenise situația.

Nu e clar dacă un astfel de limbaj extraordinar a determinat Iranul să accepte acordul. Cert este însă că aceste declarații au fost fără precedent pentru un președinte american modern. Chiar dacă diplomația va avea succes în cele din urmă, conflictul și cuvintele lui Trump ar putea lăsa o amprentă de durată asupra modului în care Statele Unite sunt percepute la nivel global.

Reacții polarizate

Democrații au condamnat declarațiile președintelui, unii punând la îndoială capacitatea sa de a conduce. Liderul majorității din Senat, Chuck Schumer, a avertizat că republicanii care nu se opun războiului vor purta responsabilitatea pentru consecințele acestuia. Totuși, criticile nu au venit doar din partea opoziției. Mai mulți republicani s-au distanțat public, calificând retorica drept contraproductivă sau avertizând împotriva escaladării.

„Comentariile președintelui sunt contraproductive și nu sunt de acord cu ele”, a declarat Scott pentru BBC. Senatorul Ron Johnson din Wisconsin, un susținător fidel al lui Trump, a declarat că ar fi o „greșeală uriașă” dacă Trump și-ar continua campania de bombardamente.  Congresmanul Nathaniel Moran din Texas a scris pe rețelele sociale că nu susține „distrugerea unei «întregi civilizații»”.

Alții, precum senatoarea Lisa Murkowski, au respins ideea că astfel de amenințări pot fi justificate ca tactici de negociere.

Se anunță două săptămâni dificile

Casa Albă va susține probabil că această abordare a dat rezultate. În contextul scăderii popularității, al tensiunilor interne din partid și al presiunilor economice generate în parte de creșterea prețurilor la energie, orice cale de evitare a conflictului reprezintă o ușurare politică. Trump a afirmat că Statele Unite „și-au îndeplinit și depășit” toate obiectivele militare, subliniind daunele semnificative provocate conducerii și infrastructurii militare iraniene.

Cu toate acestea, multe dintre obiectivele mai largi ale Washingtonului rămân nerezolvate. Statutul stocului de uraniu îmbogățit al Iranului este incert, iar influența Iranului asupra grupărilor proxy din regiune persistă. În același timp, și dacă Iranul va permite tranzitul fără a-l condiționa de plata unor de taxe, capacitatea Iranului de a controla Strâmtoarea Ormuz pare mai evidentă ca niciodată.

Într-un comunicat emis după anunțul de încetare a focului transmis de Trump, ministrul iranian de Externe, Seyed Aragchi, a declarat că Iranul va înceta „operațiunile defensive” și va permite trecerea în siguranță prin Ormuz „în coordonare cu forțele armate iraniene”. El a adăugat că SUA au acceptat „cadrul general” al planului iranian în 10 puncte

Teheranul și-a prezentat propriile condiții pentru un acord pe termen lung, inclusiv retragerea militară americană din regiune, ridicarea sancțiunilor, plata de despăgubiri și menținerea controlului asupra Strâmtorii Ormuz. Este puțin probabil ca aceste cerințe să fie acceptate integral, ceea ce sugerează că drumul înainte va fi dificil.

Pentru moment, încetarea focului reprezintă o victorie politică limitată pentru Trump, în care strategia de presiune a produs o pauză în ostilități. Dar deocamdată rămâne doar atât: o pauză.

Armistițiul este „o victorie politică parțială pentru Trump. El a lansat o amenințare dramatică și a obținut rezultatul dorit. Însă încetarea focului este doar o amânare, nu o soluționare permanentă”, scrie BBC.

Caracterul durabil al eforturilor de pace și consecințele mai largi ale conflictului și ale retoricii președintelui american, inclusiv în plan intern, se vor decanta în perioada următoare.