Armata irakiană, destrămată din cauza lipsei de încredere

Soldaţii irakieni au vorbit despre situaţia în care se află armata ţării, copleşită de forţa rebelilor terorişti din gruparea SIIL, oferind dezvăluiri sensibile despre ruşinea pe care o resimt în urma înfrângerilor incontestabile.

Destrămându-se din interior, armata irakiană trece prin momente de haos. Soldaţii au povestit cum unii comandanţi dezertează, alţii dispar pur şi simplu, cererile de suplimentare a muniţiei rămân fără răspuns, iar trupele fug de la o bază la alta din cauză că sunt deja ocupate de rebeli.

„Văd (dezamăgirea) în ochii membrilor familiei mele, ai rudelor şi ai vecinilor mei” , a spus un colonel-locotenent care a reuşit să scape din bătaia puştilor rebelilor din oraşul Mosul. „Sunt la fel de vinovat şi de ruşinat precum o mireasă care nu mai este fecioară în noaptea nunţii”, a continuat irakianul, intervievat de jurnaliştii agenţiei Associated Press.

Colonel-locotenentul a relatat că fusese mobilizat la o aeriană din Mosul, când a primit ordin să se retragă şi să revină la sediul diviziei sale. Însă când a ajuns acolo, a descoperit că insurgenţii au cucerit deja clădirea şi că puseseră mâinile pe armamentul forţelor guvernamentale.

Aşa că s-au retras din nou şi au ajuns la un post din apropiere de Bagdad, unde au trecut prin procesul umilitor al chestionărilor, fiind judecaţi de alţi soldaţi.

„M-am luptat în Bagdad timp de cinci ani, niciodată nu am fugit. Unii dintre noi au fost răniţi, alţii ucişi, dar nu am fugit niciodată. Acum oamenii îmi spun că am fost laşi, îţi vine să crezi? Nu pot să dorm. Moarte este mult mai blândă”, a declarat intervievatul Associated Press.

De la mândrie naţională la ruşine internaţională

Forţa şi încrederea armatei irakiene a fost puternic zdruncinate de eşecul suferit în faţa luptătorilor gruparea teroristă Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL), ruptă din reţeaua internaţională al-Qaeda, care a cucerit în ultimele săptămâni unele dintre cele mai importante oraşe şi baze militare irakiene. Iar avântul SIIL este departe de final.

În timp ce armata fragilă depune eforturi pentru a se regrupa, golurile sunt umplute de luptători şiiţi şi civili neinstruiţi, care se oferă drept voluntari într-un război care nu este al lor, dar care le afectează fiecare aspect al vieţilor lor.

Cei mai importanţi comandanţi au fost concediaţi şi puşi sub investigaţie, iar criza irakiană este alimentată de numeroase teorii conspiraţioniste, vina fiind aruncată dintr-o parte în alta, mai ales asupra minorităţii kurde. Iar tensiunea este accentuată şi de ameninţările lansate de premierul irakian Nouri al-Maliki, care a jurat că va fi aspru cu liderii armatei şi că nu va ezita să ordone executarea dezertorilor.

Această turnură de situaţie este năucitoare pentru o ţară care obişnuia să se laude cu armata sa şi cu poveştile nesfârşite cu martiri şi sacrificii. Televiziunea locală a încercat să contribuie la reconstruirea încrederii în armată, difuzând mai puţine materiale cu militarii, iar cele transmise evitau punerea armatei într-o lumină proastă.

Goana după vinovaţi

Criticii acuză minoritatea kurdă pentru destabilizarea păcii din Irak, ajutând în mod pasiv rebelii islamişti să cucerească Mosulul. Aliaţii lui al-Maliki nu au putut oferi niciun fel de dovezi pentru a-şi susţine declaraţiile, în timp ce kurzii neagă acuzaţiile şi susţin că au părăsit oraşul după ce trupele guvernamentale s-au retras, pentru a nu fi ucişi în timpul campaniei de cucerire a rebelilor. Ba mai mult, kurzii acuză Bagdadul că evită să privească în faţă adevărul.

În fapt, actuala criză irakiană are mai multe cauze şi a luat naştere chiar dacă Statele Unite ale Americii au cheltuit miliarde de dolari pentru a instrui armata irakiană de un milion de soldaţi de-a lungul a aproximativ opt ani, din 20013 până în 2011, cât timp trupele americane au staţionat pe teritoriul ţării. În ciuda tuturor eforturilor, atât materiale cât şi logistice, armata şi poliţia irakiene au rămas dezbinate din cauza sectarianismului, a corupţiei şi a lipsei de pregătire.

Teritoriul ocupat de insurgenţi este populat mai ales de sunniţi, care nu simpatizează guvernul de la Bagdad dominat de şiiţi, pe care-l acuză că discriminează comunitatea sunnită. Soldaţii sunniţi ezită să lupte pentru al-Maliki, chiar dacă sunt înrolaţi în armată, iar soldaţii şiiţi se simt vulnerabili în teritoriile sunniţilor.