Viktor Orbán a pierdut puterea în Ungaria, dar extrema dreaptă europeană nu este în declin

Înfrângerea categorică suferită de Viktor Orbán la alegerile din Ungaria a alimentat, în ultimele săptămâni, un val de optimism în rândul susținătorilor democrației liberale. Pentru mulți observatori occidentali, rezultatul scrutinului pare să indice începutul declinului extremei drepte europene.

În același timp, tot mai multe voci susțin că Donald Trump, considerat ani la rând o sursă de inspirație pentru mișcările populiste, a devenit acum o povară electorală pentru aliații săi ideologici. Cu toate acestea, o analiză mai atentă arată că situația este mai complexă, scrie The Guardian.

Căderea lui Orbán are, fără îndoială, o puternică încărcătură simbolică și poate influența semnificativ echilibrul politic din Uniunea Europeană. Însă experții avertizează că rezultatul alegerilor din Ungaria nu trebuie interpretat drept dovada unui recul general al dreptei radicale în Europa.

Viktor Orbán s-a aflat la conducerea Ungariei timp de 16 ani — o perioadă excepțional de lungă pentru politica europeană contemporană. În acest interval, liderul ungar nu a remodelat doar scena politică, ci și instituțiile, economia și o parte a societății. Potrivit analiștilor, alegătorii nu au respins neapărat agenda sa anti-imigrație sau discursul conservator, care continuă să fie populare în Ungaria. Mai degrabă, votul a reflectat nemulțumirea față de dificultățile economice și acuzațiile persistente de corupție la nivelul administrației Orbán.

Metodele clasice de campanie care continuă să dea rezultate

Victoria noului premier, Péter Magyar, pare să fi fost determinată în mare măsură de o campanie intensă desfășurată în afara marilor centre urbane și a bastioanelor tradiționale ale opoziției. Strategia sa — bazată pe mobilizare locală și contact direct cu alegătorii — amintește de metodele clasice de campanie care continuă să dea rezultate în anumite sisteme electorale majoritare.

În același timp, dispariția lui Orbán din prim-planul politic european nu înseamnă că extrema dreaptă traversează un declin structural. Partide radicale sau naționaliste rămân la guvernare în mai multe state membre ale Uniunii Europene, inclusiv în Italia și Cehia, iar în alte țări, precum Franța sau Austria, conduc în sondaje.

Mai important, ideile promovate odinioară la marginea spectrului politic au devenit treptat parte a discursului mainstream. Italia condusă de Giorgia Meloni este adesea prezentată drept un model pentru liderii europeni care doresc politici mai dure privind imigrația. Inclusiv lideri moderați sau reprezentanți ai instituțiilor europene au adoptat, în ultimii ani, poziții mai ferme pe teme precum controlul frontierelor sau limitarea migrației.

Această apropiere nu se limitează însă la problema imigrației. Înaintea alegerilor europene din 2024, Partidul Popular European — principala familie politică de centru-dreapta din UE — a început să preia unele dintre criticile formulate de dreapta radicală privind politicile climatice și măsurile de protecție a mediului, într-un efort de a recupera electoratul nemulțumit.

Influența lui Donald Trump asupra extremei drepte europene rămâne ambiguă

În ceea ce îl privește pe Donald Trump, influența sa asupra extremei drepte europene rămâne ambiguă. În prezent, pozițiile sale privind NATO, tarifele comerciale sau amenințările la adresa aliaților occidentali sunt considerate incomode pentru multe partide europene. Însă atunci când discursul său se concentrează pe teme anti-establishment, imigrație sau lupta împotriva așa-numitei „culturi woke”, Trump continuă să fie privit de o parte a dreptei radicale ca un reper politic.

Analiștii observă că simplul fapt că Donald Trump ocupă funcția de președinte al Statelor Unite contribuie la legitimarea unor idei considerate anterior marginale. Declarațiile sale domină agenda publică internațională și influențează indirect dezbaterea politică din Europa.

Totodată, stilul său agresiv și imprevizibil are un efect secundar important: lideri precum Giorgia Meloni ajung să fie percepuți drept „moderați” prin comparație. În acest context, diferențele dintre diversele forme ale dreptei radicale tind să fie estompate în ochii unei părți a opiniei publice.

Înfrângerea lui Viktor Orbán reprezintă, fără îndoială, un moment important pentru opoziția democratică din Ungaria și pentru o parte a Europei. Însă concluzia că extrema dreaptă europeană se află într-un declin ireversibil pare, cel puțin deocamdată, prematură. conchide The Guardian.