Analiză Ucraina capătă tot mai multă încredere în propriile forțe. O reziliență ca în Londra anilor ’40

În pofida limitărilor în ajutorul american și a unui nou scandal de corupție, Ucraina pare astăzi mai sigură pe sine decât în oricare alt moment al războiului. Sprijinul european crește, inovațiile autohtone în domeniul dronelor se accelerează, iar Rusia nu reușește decât avansuri minore, fără capacitatea de a impune o lovitură decisivă. Aceasta este concluzia analizei publicate de The Hill, semnată de William Courtney, analist la RAND și fost ambasador al SUA în Kazahstan și Georgia.

Courtney notează că discuțiile purtate recent la Kiev cu lideri politici și experți i-au amintit de moralul britanicilor în timpul Bătăliei pentru Anglia. Atacurile rusești nu au aceeași intensitate precum bombardamentele naziste din 1940–1941, iar Ucraina beneficiază astăzi de un sprijin internațional incomparabil mai mare. Unul dintre interlocutorii săi a descris situația fără echivoc: Rusia nu dispune de forța militară necesară pentru a învinge și nu are cum să forțeze capitularea Ucrainei.

Totodată, mulți ucraineni par încurajați de dinamica sprijinului european. Alegerea cancelarului german Friedrich Merz este privită ca un posibil moment de cotitură, deși persistă temeri legate de capacitatea Marii Britanii și Franței de a menține același ritm de ajutor, având în vedere tensiunile interne.

Europa de Nord, sprijin solid, dar și anxietăți strategice

Statele nordice sunt lăudate pentru consecvența lor, însă acolo se conturează un alt tip de temere: dacă frontul ucrainean se liniștește, Moscova ar putea muta presiunea către fluviul strategic Narva din Estonia sau către coridorul Suwałki, încercând să creeze o punte terestră spre Kaliningrad. Există riscul, avertizează anumiți oficiali, ca NATO să realizeze prea târziu pericolul.

Rolul esențial al Statelor Unite

În ochii ucrainenilor, SUA rămân cruciale. Un strateg militar citat de Courtney spune că informațiile americane au făcut posibile loviturile pe distanțe mari asupra rafinăriilor și infrastructurii ruse implicate în efortul de război. Sistemele Patriot, chiar imperfecte, rămân singura protecție practică împotriva rachetelor balistice cu rază medie.

Un analist militar este convins că, dacă ar exista finanțare occidentală suplimentară, industria de apărare ucraineană ar putea produce mare parte din armamentul necesar, ajutând în paralel Europa să se reînarmeze. În logica acestuia, dominația în tehnologia dronelor devine poate mai importantă decât arsenalul nuclear.

Riscurile unui eventual armistițiu

În discuțiile cu lideri politici și experți apare și o altă îngrijorare: tentația unui armistițiu. Moscova are un istoric amplu de încălcare a acordurilor, iar o pauză i-ar permite să se reînarmeze. Ucraina, la rândul său, ar putea avea dificultăți în a susține recrutarea în timp de pace sau în a finanța o armată de contractori, iar unele capitale occidentale ar putea interpreta greșit armistițiul drept o oportunitate de a muta atenția în altă parte.

În eventualitatea unei încetări a focului, mai mulți lideri de la Kiev consideră că aderarea la NATO și prezența trupelor occidentale pe teritoriul ucrainean ar reprezenta singurele garanții de securitate reale. Nu se așteaptă trupe americane, dar se tem că Europa ar putea trimite prea puțini militari, prea departe de linia frontului sau cu mandate mult prea restrictive.

Un strateg ucrainean propune însă o abordare diferită: fortificații suplimentare în spatele liniei frontului și o „zonă-tampon aeriană” dominată de drone, care ar reduce dependența de prezența militară străină.

Determinare fără concesii

„Ucrainenii par deciși să continue lupta și nu cer cu disperare un armistițiu”, rezumă Courtney. Parafrazându-l pe Winston Churchill, el spune că, dacă Occidentul le va oferi „instrumentele” — finanțare, tehnologie militară avansată și sprijin de informații —, ucrainenii „vor duce treaba până la capăt”. Dar, la fel ca britanicii în anii ’40, nu pot face acest lucru singuri.