Susținute de miliardari din Silicon Valley, dronele germane Virtus, cu Inteligență Artificială, au picat testele

Promiteau să fie „ochii și brațul” armatei moderne, cu inteligență artificială și performanțe inspirate de războiul din Ucraina. În realitate, s-au transformat într-un exercițiu de PR pierdut. Drona Virtus, produsă de startupul german Stark Defence, a ratat toate țintele în timpul a două serii de teste militare desfășurate în octombrie — una în Kenya, alături de armata britanică, și alta lângă orașul german Münster.

Informația a fost publicată de Financial Times, care citează surse din industrie și oficiali militari europeni. Rezultatul: un fiasco pe toată linia. În Germania, unul dintre aparate a pierdut controlul și a aterizat forțat într-o zonă împădurită, iar în Kenya, o baterie a luat foc în timpul exercițiului.

„A fost o catastrofă pentru Stark. Au supraevaluat ce pot face — și acum plătesc prețul aroganței lor”, a spus, sub protecția anonimatului, o sursă apropiată proiectului.

„Ne-am prăbușit de sute de ori. Așa învățăm”

Fondatorii Stark încearcă, totuși, să transforme dezastrul într-o lecție. Într-un răspuns pentru presă, compania a susținut că astfel de eșecuri „sunt parte din procesul de testare și inovație”. „Ne-am prăbușit nu o dată, ci de sute de ori. Așa testăm, așa dezvoltăm și tot așa continuăm să furnizăm tehnologie de apărare, inclusiv drona Virtus, pe frontul din Ucraina”, au transmis reprezentanții startupului.

Și în rândul armatei germane există o doză de înțelegere. Un ofițer al Bundeswehr-ului, citat de FT, a explicat că soldații preferă colaborarea cu startupurile — „mai flexibile și mai receptive” decât marile conglomerate de apărare, blocate adesea în birocrație.

De la idolii din Silicon Valley, direct în hățișul birocrației europene

Stark Defence a fost fondată în urmă cu doar 15 luni, dar a reușit să atragă investitori de calibru: miliardarul Peter Thiel, fondul Sequoia Capital și chiar NATO Innovation Fund. Creșterea fulminantă a companiei a fost însoțită de promisiunea unui contract uriaș — 300 de milioane de euro pentru livrarea de drone armatei germane.

Sursele Financial Times notează însă că acordul final depinde de rezultatele testelor și de aprobarea parlamentară, care ar putea fi amânată după incidentul din octombrie.

Drona Virtus — între ambiție și realitate

Descrisă drept o dronă kamikaze cu decolare și aterizare verticală, Virtus folosește propulsie electrică și o suită de algoritmi AI capabili, teoretic, să identifice și să lovească ținte precise la o distanță de până la 100 de kilometri, chiar și fără semnal GPS.

Aparatul are o viteză de croazieră de 120 km/h, poate atinge 250 km/h în picaj și transportă până la 5 kilograme de încărcătură. Autonomia sa declarată este de 60 de minute. Toate aceste cifre arată bine pe hârtie — mai greu însă în poligon.

Proiectanții spun că Virtus a fost concepută pe baza experienței ucrainenilor în războiul cu Rusia, iar prototipurile au fost testate inclusiv pe frontul din Zaporijjea, alături de drona de recunoaștere Vector, produsă de compania germană Quantum.

Lecția din spatele eșecului

Pentru industria europeană de apărare, incidentul Stark e o reamintire brutală: entuziasmul și banii investitorilor din Silicon Valley nu pot înlocui anii de testare riguroasă și experiența pe câmpul de luptă.

Cât despre Virtus, drona „cu inteligență artificială” care trebuia să dovedească superioritatea tehnologiei occidentale, deocamdată rămâne doar o poveste despre cum inovația se poate prăbuși spectaculos — chiar înainte de a decola cu adevărat.