Stratfor: În Turcia, partidul de guvernământ a câştigat alegerile într-un mod surprinzător
0Câştigarea alegerilor cu o majoritate de voturi a partidului de guvernământ din Turcia, cel al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), a reprezentat o surpriză pentru mulţi analişti, inclusiv pentru cei de la platforma de analiză Stratfor. Majoritatea câştigată înseamnă că AKP va putea forma un guvern de unul singur, fără a fi nevoie să se coalizeze.
Cele peste 49 de procente câştigate de AKP în urma alegerilor parlamentare anticipate permit partidului de guvernământ din Turcia să formeze un guvern, fără a fi nevoit să intre într-o coaliţie. Aceste procente sunt un câştig surpriză al AKP, comparativ cu cele 40,9 pe care le-a obţinut în cadrul alegerilor din iunie, notează Stratfor.
Principalul partid de opoziţie din Turcia, Partidul Republican al Poporului (CHP), a crescut puţin de la cei 25% obţinuţi la alegerile din iunie, la 25,71% acum, în timp ce Partidul Acţiunii Naţionaliste (MHP) a suferit o scădere, de la 16,3% la 12,71% în alegerile de duminică, 1 noiembrie. Partidul Democrat al Poporului (HDP), pro-kurd, abia a trecut pragul de 10% necesar pentru intrarea în Parlament.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan poate reprezenta o figură polarizantă pe scena politică turcă, dar rămâne un simbol al puterii pentru jumătate de ţară care se identifică cu un stil de viaţă mai pios şi care îi acordă încredere lui Erdogan pentru că le-a ridicat finanţele în ultimii 13 ani.
Ca urmare a alegerilor generale din iunie, exista posibilitatea ca votanţii turci ce se temeau de o instabilitate prelungită din cauza unui guvern de coaliţie slab să migreze înapoi la susţinerea AKP, doar pentru a pune capăt purgatoriului politic, continuă Stratfor.
Însă au existat mai mulţi factori care, la fel de logic, au indicat depărtarea votanţilor de partidul de guvernământ. Vor fi puse întrebări despre restricţiile de vot impuse şi despre câştigul AKP în sud-estul ţării, majoritar kurd, unde HDP ar fi trebuit să înregistreze un câştig fulminant.
AKP şi-a întărit considerabil poziţia privind kurzii de la alegerile din iunie încoace, rezultatele acestei acţiuni arătând că partidul şi-a pierdut o parte semnificativă din votanţii conservatori kurzi. Cel mai mare avânt al AKP pare să fie însă născut din fragmentarea internă a MHP. Date fiind reluarea ostilităţilor între stat şi militanţii Partidului Muncitoresc Kurdistan (PKK), împreună cu vina dată pe AKP pentru că a dat naştere la vulnerabilităţi de securitate în faţa Statului Islamic, votanţii naţionalişti ar fi trebuit să graviteze în jurul MHP.
Dar o epurare internă a rivalilor făcută de liderul MHP Devlet Bahceli, împreună cu dezacordurile privind abordarea discuţiilor pentru formarea unei coaliţii, evident că au fragmentat partidul îndeajuns pentru ca un număr de votanţi ai MHP să dezerteze pentru AKP.
Planuri de viitor
Acum că AKP are deajuns de multe locuri în Parlament pentru a evita discuţiile pentru formarea unei coaliţii, e posibil ca puţină normalitate să se întoarcă în Turcia, continuă Stratfor. Însă condiţiile economice stagnează, iar ţara rămâne extrem de vulnerabilă în faţa atacurilor militanţilor kurzi, ale jihadiştilor şi ale radicaliştilor de stânga.
Chiar dacă AKP ar putea face mişcări pentru a mări puterea executivă a preşedintelui Erdogan, aceste planuri duc lipsă de o supramajoritate de care este nevoie pentru a decide, unilateral, răsturnarea sistemului politic.
Rezultatul alegerilor va avea un impact mic asupra traiectoriei politicii externe a Turciei. Cu sau fără un guvern de coaliţie, ţara se îndreaptă către adâncirea implicării în nordul Siriei pentru a menţine sub control kurzii şi jihadiştii şi pentru a-şi ghida vecinul sudic înapoi la o conducere sunnită.
Erdogan se va folosi de criza migranţilor pentru a extrage foloase de la europeni, dar Ankara va face prea puţine pentru a împiedica imigranţii să se folosească de Turcia ca de o trambulină către Europa. Stratfor
Şi acum că Turcia va putea forma un guvern în scurt timp, Rusia va depune eforturi suplimentare înaintea unei întâlniri bilaterale între preşedintele rus Vladimir Putin şi Erdogan, din decembrie, pentru a atrage Ankara şi mai aproape de un acord privind reduceri la gazele naturale în schimbul unei implicări mai ferme privind proiectul gazoductului TurkStream.