Parlamentul European, pregătit să înceapă negocierile privind dreptul de azil, propunând „un mecanism permanent şi automat“ de repartizare

Parlamentul European este pregătit să înceapă negocierile cu guvernele UE privind revizuirea sistemului Dublin pentru a realiza o repartizare corectă a azilanţilor în statele membre. Potrivit eurodeputaţilor, ţara de acces nu mai este automat responsabilă de procesarea cererilor de azil, toate statele UE trebuie să accepte să îşi asume o parte din responsabilitate pentru a primi azilanţi, iar cei care refuză pot pierde fonduri UE.

O majoritate vastă a deputaţilor a aprobat mandatul Comisiei pentru libertăţi civile prin votul de joi (390 de voturi la 175 cu 44 de abţineri). Parlamentul poate acum începe negocierile cu Consiliul de îndată ce statele membre îşi vor fi agreat poziţia de negociere.

Modificările propuse la regulamentul Dublin au ca scop remedierea slăbiciunilor sistemului actual şi asigurarea faptului că statele membre vor accepta partea lor de responsabilitate în primirea azilanţilor în UE.

Eurodeputaţii au modificat substanţial reforma propusă în urmă cu un an şi jumătate în urmă de Comisia Europeană ca răspuns la criza din 2015, când mai mult de un milion de migranţi şi refugiaţi au sosit pe coastele Greciei şi Italiei.

Pentru a reduce povara ţărilor din prima linie a migraţiei, PE propune „un mecanism permanent şi automat“ de repartiţie, care să înlocuiască actualul „Regulament Dublin“, potrivit căruia obligaţia de a examina o cerere de azil revine exclusiv statului membru prin care solicitantul a intrat în UE.

Spre deosebire de controversatele cote introduse în septembrie 2015 şi aflate în vigoare până la sfârşitul lui septembrie 2017, noul sistem nu ar mai constitui o derogare cu titlul de excepţie de la 'Regulamentul Dublin', ci ar deveni regula pentru orice solicitant de azil care soseşte în orice stat UE.

Solicitanţii de azil ar putea fi transferaţi în orice moment din ţara în care au sosit către alte state care nu şi-au atins încă numărul „just“ de primiri calculat în funcţie de PIB şi de populaţie.

Statele membre care ar refuza partea ce le-ar reveni — aşa cum s-a întâmplat cu planul de relocalizare din 2015-2017 — ar putea fi private de anumite fonduri europene.

Propunerile Parlamentul European le depăşesc cu mult pe cele ale Comisiei, care nu prevedeau cote de repartiţie decât în cazuri de aflux excepţional de migraţie. 

Cât despre Consiliul European, acesta este încă departe de a fi adoptat o poziţie comună de negociere, statele membre fiind divizate în privinţa primirii de solicitanţi de azil.

Majoritatea ţărilor refuză un mecanism permanent şi automat, în timp ce altele, precum Ungaria şi Polonia, exclud categoric ideea de a primi solicitanţi de azil intraţi în UE prin alte state ale Uniunii, chiar şi în situaţii de criză majoră. 

Sistemul Dublin este legislaţia UE care stabileşte care stat este responsabil pentru a procesa cererea de protecţie internaţională. Dreptul de a cere azil este stabilit în Convenţia de la Geneva la care toate statele UE au aderat şi care a fost încorporată în Tratate.

Decizia Comisiei pentru libertăţi civile de a începe negocierile cu Consiliul a fost anunţată la deschiderea sesiunii, luni, în Strasbourg. Întrucât mai mult de 76 de membri au obiectat la această decizie până la termenul de marţi la miezul nopţii, votul pentru aprobarea ei a fost inclus pe agendă .