Paradoxul războiului din Ucraina. Partea plină a paharului pentru România
0Războiul din Ucraina aduce pagube greu de estimat, afectând nu doar o țară, ci un întreg continent. Dincolo de toate acestea, pentru România și pentru statele vecine Ucrainei poate aduce și unele avantaje economice, a explicat pentru „Adevărul” expertul în geoeconomie Antonia Colibășanu.
E bine cunoscut faptul că războiul din Ucraina are un impact, în general, negativ asupra României și a statelor europene, însă, surprinzător, există și o parte plină a paharului, dar despre care se vorbește infinit mai puțin. Ce avantaje pot decurge de aici pentru o țară ca România explică Antonia Colibășanu, cunoscută peste Oceanul Atlantic ca analist în domeniul geoeconomiei. Este Chief Operating Officer (directorul operațional) al Geopolitical Futures, fiind responsabilă cu supravegherea tuturor departamentelor și a operațiunilor desfășurate de companie, dar poate cel mai important este că lucrează analiști celebri în întreaga lume ca George Friedman și Robert Kaplan. De asemenea, Antonia Colibășanu este lector de relații internaționale la Școala Națională de Studii Politice.
Avantaje pentru România
Evident, efectele negative sunt cele mai importante într-un astfel de context, iar pe această temă s-a vorbit și s-a scris enorm. Și pentru că sfârșitul războiului nu pare apropiat, pagubele sunt încă imposibil de cuantificat și afectează toată Europa. Pentru că situația generată de război e mult mai complexă decât pare la prima vedere, există și un paradox, mai puțin cunoscut și chiar și mai puțin amintit.
„Pe lângă efectele negative – inflație, creșterea costurilor de producție, de manipulare și transport, cred că au existat și elemente pozitive. Poate cel mai important pentru țările riverane Mării Negre este că în momentul de față se gândesc la construcția de infrastructură integrată, sustenabilă, pentru susținerea fluxurilor comerciale din Estul Europei”, a explicat Antonia Colibășanu.
Proiecte de infrastructură trecute în plan secund sau uneori chiar date uitării redevin de actualitate. Ori, se știe că proiectele de infrastructură generează câștiguri în orice comunitate, pentru că banii se întorc în mare măsură spre economiile locale. „Discutăm de eficientizarea transporturilor navale și feroviare, alături de proiectele de infrastructură rutieră”, completează experta.
În plus, țări precum România pot beneficia de investiții din partea unor companii care se retrag de pe piața rusă sau care preferă să-și mute afacerile din Ucraina în zone mai sigure. Un exemplu în acest sens este cel al Nokian, companie care a decis să se retragă din Rusia ca urmare a invadării Ucrainei. Nokian a început deja să construiască o fabrică la Oradea și va investi 650 de milioane de euro. „În același timp, ne gândim la susținerea delocalizărilor de afaceri produse ca efect al războiului – multe companii din Rusia și Ucraina s-au relocalizat în state riverane din bazinul Mării Negre, inclusiv în țara noastră, ceea ce înseamnă creșterea cererii de forță de muncă, de infrastructură de afaceri etc”, adaugă Antonia Colibășanu.
România devine stat de frontieră NATO și UE, iar partenerii noștri sunt direct interesați de stabilitatea țării. Iar stabilitatea nu poate fi obținută fără un echilibru economic și fără investiții. „De asemenea, extrem de important este că, odată cu transformarea României în stat de frontieră NATO și UE, economia noastră se va adapta la nevoile strategice de apărare transatlantică”, anunță experta.
Investiții consistente
Chiar și prezența trupelor aliate în România, fie că e vorba de americani, francezi, olandezi sau belgieni, implică dezvoltarea unor proiecte. Iar asta înseamnă tot investiții. „Mai multă, mai consistenta prezență a trupelor aliate înseamnă dezvoltarea de proiecte de susținere pentru aceștia – cu infrastructură de afaceri care înseamnă acordarea de servicii variate (de la servicii medicale până la servicii financiar-bancare), precum și dezvoltarea sau creșterea producției de susținere (din nou - discutăm de producție alimentară, dar și de producție industrială variată). Cu alte cuvinte, România, prin adaptarea la situația de față, se integrează rapid, în funcție de nevoile specifice, în lanțul de producție și aprovizionare militară și civilă specifică statelor de frontieră. Ca și celelalte state din bazinul Mării Negre, de altfel, dar având în vedere proximitatea geografică a războiului, pentru noi adaptarea este și trebuie să fie accelerată”, conchide Antonia Colibășanu.