„Mașina de viol” a Rusiei. Mărturii cutremurătoare ale supraviețuitoarelor ucrainene siluite cu Kalașnikovul, electrocutate și batjocorite în piața publică

Femei, bărbați și copii din Ucraina își găsesc curajul de a vorbi despre ororile trăite în urma agresiunii rusești. De la violuri în masă până la torturi cu electroșocuri, victimele descriu o strategie sistematică de distrugere psihologică.

Zeci de femei, bărbați și chiar copii au avut curajul povestească despre violurile în serie, tortura și umilința din partea soldaților ruși. Deși doar 376 de victime au înaintat declarații oficiale, experții cred că numărul real este de zece ori mai mare, potrivit Daily Mail.

Halyna, o văduvă de 62 de ani, era singură acasă când soldații ruși i-au bătut la ușă spunând că „caută naziști”. Au forțat-o, sub amenințarea armei, să alerge goală prin zăpadă, iar apoi au agresat-o sexual într-un mod de neimaginat, folosind o armă de tip Kalașnikov.

Într-un alt caz, Olha Cherniak, în vârstă de 49 de ani, a fost obligată să asculte cum fiul ei adolescent era torturat într-o celulă vecină, în timp ce soldații ruși o amenințau că îl vor viola. A fost ținută aproape un an într-o celulă de 3x3 metri, împreună cu alte șase femei, torturată cu electroșocuri până la pierderea cunoștinței, forțată să stea în picioare ore întregi și împiedicată să folosească toaleta.

Tetiana, 61 de ani, a văzut cum soțul ei a fost împușcat în fața ei, apoi a fost trântită la pământ și violată. A reușit să evadeze, dar a fost prinsă și violată din nou. În ciuda traumei, Tetiana refuză să renunțe: „După un timp mi-am zis: Sunt ucraineancă, porcilor! Credeți că m-ați violat, că m-ați umilit până când nu am mai vrut să trăiesc? Nici vorbă – nu vă dau satisfacția asta!”

O altă supraviețuitoare, Liudmyla Mefodiivna, în vârstă de 77 de ani, profesoară pensionară din Myroliubivka, a fost lovită cu patul armei în față, soldații spărgându-i dinții. După ce a fost violată, unul dintre soldați i-a aruncat un glonț și i-a spus: „Un singur sunet și te omor cu asta”.

Numărul violențelor sexuale comise de armata rusă este mult mai mare

Acestea sunt doar câteva dintre cele 376 de mărturii adunate până acum de Procuratura Generală a Ucrainei privind violențele sexuale comise de armata rusă, inclusiv împotriva copiilor. Experții afirmă însă că cifra reală ar putea depăși 4.000 de cazuri, multe victime neavând curajul sau posibilitatea de a vorbi.

Unul dintre aceste cazuri este și cel al lui Oleksandr Gudilin, 34 de ani, fost prizonier de război, care a povestit cum un camarad a fost forțat să comită un act sexual asupra sa. El însuși a fost dezbrăcat cu forța și electrocutat de nenumărate ori. „La început părea totul relativ civilizat, dar când am fost bătut zdravăn în rinichi, mi-am dat seama că nimeni nu respectă Convenția de la Geneva. Te pun să stai sub duș și te electrocutează. Atunci am simțit cu adevărat cât de bine conduce apa electricitatea”, a declarat Oleksandr.

Mulți supraviețuitori se tem să își spună povestea de rușine sau din teama reacției din partea comunității. Alții, deși au scăpat cu viață, se întreabă la ce ar folosi să denunțe ororile trăite.

Organizația SEMA Ucraina - o rețea de supraviețuitori

Rețeaua SEMA Ucraina, care reunește supraviețuitoare ale acestor atrocități, consideră că este esențial ca aceste fapte să fie documentate. Ele vorbesc despre o „mașină de viol a Rusiei”, un sistem conceput pentru a zdrobi voința poporului ucrainean de a lupta.

„Este o metodă sistematică, un comportament copiat și repetat. Este o metodă de a distruge motivația unei persoane de a lupta”, explică Alisa Kovalenko, cineastă și una dintre primele membre ale SEMA. „Când ești atât de traumatizat, mai ai puterea să te răzvrătești? E o distrugere nu doar a individului, ci și a legăturilor sale cu familia, cu comunitatea. E un atac asupra demnității”, a adăugat aceasta.

Alisa vorbește din propria experiență. În 2014, în timpul unei călătorii în Donetsk, a fost răpită de forțele ruse. A fost acuzată că este lunetistă, bătută și dusă într-o bază a separatiștilor pro-ruși, unde un ofițer rus a forțat-o să se dezbrace, apoi a violat-o. „Te simți ca un animal paralizat, ca un obiect. Ești gol pe dinăuntru. Nu-mi mai simțeam trupul. După ce s-a oprit, a spus: «Nu s-a întâmplat nimic»” mărturisește ea.

Eliberarea ei a fost posibilă datorită intervenției partenerului ei, Stephane, jurnalist și tatăl fiului lor, Theo. „Când am plecat, acel ofițer rus, pe care îl porecliseră Grom, mi-a spus că trebuie să-i mulțumesc că nu m-a omorât.”

Abia în 2020, Alisa a reușit să-și spună oficial povestea, datorită Irynei Dovhan, fondatoarea SEMA. Iryna însăși este o supraviețuitoare. În 2014, a fost violată și torturată de forțele pro-ruse, apoi umilită public - legată de un stâlp, cu un steag ucrainean pe umeri și o pancartă pe gât pe care scria că ucide copii. Fotografia ei bătută a devenit virală, iar ea a reușit să părăsească Donetsk.

Documentarul „Traces”

De atunci, Iryna documentează crimele Rusiei și încearcă să ajute victimele să-și recapete demnitatea. „Dacă rămâneam distrusă, înseamnă că dușmanii și-au atins scopul. Dar dacă reușesc să-mi continui viața, este ca o palmă peste față pentru ei”, spune ea în documentarul „Traces”.

Documentarul, semnat de Alisa Kovalenko și Marysia Nikitiuk, va fi lansat în toamna lui 2025. El spune poveștile acestor femei și bărbați care, în ciuda traumei, au decis să vorbească.

„Noi doar continuăm să facem ceea ce facem, fără să știm dacă se va face vreodată dreptate”, spune Alisa. „Poate nu se va întâmpla nici peste 20 de ani. Dar măcar trebuie să documentăm. Este minimul pe care îl putem face.”

SEMA a trimis deja o scrisoare către Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, cerând ca Rusia să fie inclusă pe „Lista Rușinii” a Națiunilor Unite, care cuprinde statele ce folosesc sistematic violența sexuală ca armă de război.