Mărturia unui pușcăriaș rus recrutat în unitatea de asalt „Z”: „Săpați! Veți fi carne de tun”

Un soldat rus capturat de forțele ucrainene a acordat un interviu jurnaliștilor NYT la câteva ore după ce s-a predat. Soldatul cu indicativul Merk a povestit cum a fost recrutat din închisoare de către Ministerul rus al Apărării și a făcut pentru scurtă vreme parte din unitatea de asalt Z, creată pe modelul recruților pușcăriași ai grupării paramilitare Wagner, în prezent exilată în Belarus.

Lui Merk, în vârstă de 45 de ani, i s-a promis o „nouă viață” și și-a imaginat că va lucra în construcții În Ucraina, dar s-a trezit că semnează un contract pentru a fi trimis la război. A primit pregătire militară minimă și noțiuni de bază de prim ajutor – iar odată ajuns pe front a primit ordinul: „Sapă!” Tot atunci i s-a spus tranșant că rolul lui e să fie „carne de tun”.

Jurnaliștii sunt conștienți de condițiile delicate în care se află un prizonier de război care, înainte de a răspunde la întrebări, probabil pune în balanță reacția celor în mâinile cărora se află sau perspectiva unor corecții fizice sau alte pedepse.

NYT a verificat identitatea prizonierului de război și a ales să-l numească după indicativul său pentru a-l proteja de eventuale repercusiuni ce pot apărea din cauza declaraților sale după un eventual schimb de prizonieri.

Merk, fost muncitor într-o fabrică, avea de efectuat 2 ani și jumătate de închisoare dintr-o condamnare pentru omor involuntar după ce fusese eliberat condiționat și nu respectase termenii.

Ministerul rus al Apărării, recrutare din închisori

Era închis de două luni în momentul în care reprezentanți al Ministerului rus al Apărării îmbrăcați în costume verzi au venit la penitenciar în căutare de recruți. Mai bine de jumătate din pușcăriașii de acolo plecaseră cu două luni înainte să lupte pentru mercenarii Wagner.

„Vreți o nouă viață? Vreți un cazier curat? Veniți cu noi, e destul de muncă pentru toată lumea. Ați putea construi case acolo”, a fost oferta lor pe care Merk a înțeles-o ca pe o propunere de se angaja ca muncitor. Tot ce înțelegea el despre război era ce auzise la televizor, din închisoare. Așa că nu și-a dat seama pe moment că va fi trimis într-un loc unde se dau lupte.

„Nu au pomenit nimic despre asta – că vor fi împușcături, război. Ni s-a spus așa: «Va fi nevoie să reconstruim Ucraina. Asta a fost tot. Ne-au suit într-o mașină și ne-au dus la aeroport, într-o dubă de poliție. Avionul ne aștepta pe pistă. Au fost circa opt mașini cu pușcăriași. Ne-au îmbarcat sub escortă și am decolat. Am fost conduși într-un hangar. Am semnat contractul – când ne-am apucat să citim înțeleseserăm despre ce e vorba” .

Unitatea de asalt „Z”

Fără știrea lui, deținutul se alăturase companiei de asalt Z, o nouă unitate militară rusă formată din deținuți și creată pe modelul programului de recrutare al grupării paramilitare Wagner, folosit pe scară largă în estul Ucrainei.

Bănuiește că circa 300 de prizonieri fuseseră recrutați odată cu el. Nu a primit niciun document de identificare. Dar la momentul semnării contractului pe șase luni, cu opțiunea prelungirii, a văzut o copie după pașaportul său de care avea nevoie pentru cardul bancar pe care urma să-i fie încărcat salariul.

„Am fost un prost. Toată lumea a venit aici, și de ce nu și eu? Sunt bărbat, până la urmă. Am crezut că îmi voi ispăși pedeapsa. Dar nu știam unde m-aș fi putut duce după aceea. Sora mea nu-mi dădea voie în casă. M-am gândit că dacă vin aici, măcar voi construi ceva. Măcar să fac niște bani, să-mi cumpăr o cameră. Mi-aș face o familie, mi-aș găsi una, măcar aș fi cu o familie. Ei bine, eu îmi doream o viață. Am crezut că voi avea cazier curat. O să-mi găsesc o femeie cu un copil, măcar o să trăiesc”, a dezvăluit bărbatul.

Merk a fost trimis undeva în estul Ucrainei la sfârșitul lunii mai și a fost repartizat într-o tabără de antrenament. Acolo, a învățat să folosească o pușcă și a primit o pregătire medicală de bază. Comandanții săi erau și ei foști pușcăriași și pesemne că își câștigaseră rangul pur și simplu prin longevitate, presupune el.

„Ne-am antrenat să săpăm tranșee. Am învățat cum să dezasamblăm și să reasamblăm o pușcă automată. Cum să evacuăm cu o targă. Cum să întoarcem pe cineva pentru a nu fi rănit. Ne-au arătat ce trebuie să facem când cineva este împușcat în gât și cum să facem o injecție care anesteziază."

Când lui Merk i s-a înmânat o pușcă, a știut că va merge în prima linie, spre deosebire de alți deținuți care fuseseră trimiși să lucreze la cantină.

Carne de tun

„Atunci am înțeles totul. Mă îndrept spre moarte. Arătau cu degetul: «Tu, tu și tu mergeți să săpați». Ne-au strâns laolaltă, câte 25, 30 de persoane. Ne-au spus că vom merge la poligonul de tragere, ca să învățăm să tragem. Dar în loc de asta am fost aduși direct aici. Aveam câte două rații fiecare - și nu aveam apă. Unii soldați erau flămânzi. Erau obligați să sape și să sape și nimic altceva. Zi și noapte. Ni s-a dat un ordin. Eram noi; abia venisem. Ne-au spus: «Veți fi carne de tun”.

Merk a săpat câteva zile, dar nu avea nicio idee despre locul în care se afla atunci când a fost capturat. Soldații ucraineni au spus că s-a predat lângă Bahmut. Orașul, capturat de ruși în luna mai, se află în mare parte pe terenuri joase.

„Ne-au adus pe timpul nopții. Nu am văzut tufișuri acolo, doar cer senin. Aproape într-un câmp. Erau și copaci, șanțuri și verdeață. Am găsit un loc, ne-am întins urmând să trecem noaptea și să săpăm dimineață. Când s-a luminat, am văzut că acolo nu erau decât cadavrele celor de dinainte. Cadavre, numai cadavre. Era după ce toată lumea fusese ucisă acolo. Tranșeele fuseseră aruncate în aer. A trebuit să săpăm tranșee noi. Căutam un loc unde să începem să săpăm".

Merk a povestit că, atunci când a început atacul ucrainean, erau nouă soldați care săpau alături de el. Patru dintre ei au fost capturați. Nu știe ce s-a întâmplat cu ceilalți.

„Credeam că vom fi trimiși la muncă, dar ne-au trimis la moarte”, a dezvăluit fostul recrut.