Analiză Cum s-au infiltrat rușii în Pokrovsk și au preluat controlul din interior: „Nu mai știm cine e civil și cine e inamic”

Timp de luni de zile, soldați ruși s-au infiltrat în orașul ucrainean Pokrovsk fără ca nimeni să-și dea seama. Trăiau printre civili, fără uniforme, fără să iasă în evidență — o prezență tăcută care a explodat abia în octombrie, când armata rusă a trecut la ofensivă deschisă.

Potrivit relatărilor transmise de militarii ucraineni către Deutsche Welle, trupele Moscovei „au atacat din interior”, în momentul în care forțele regulate ruse au ajuns la porțile orașului. Din acel moment, Pokrovsk a devenit o capcană: toate rutele logistice ale armatei ucrainene au fost tăiate, iar orașul – izolat.

„Infiltrarea este cea mai mare problemă. E aproape imposibil să deosebești un civil de un inamic”, spune un militar ucrainean intervievat de DW. În același timp, dronele rusești domină cerul, făcând imposibilă mișcarea liberă a trupelor ucrainene.

Atacurile cu bombe ghidate – cunoscute sub numele de KAB – distrug orice adăpost, iar dronele FPV taie liniile de aprovizionare către unitățile din apropierea localității Mîrnohrad. „Ucraina pur și simplu nu are suficiente mijloace pentru a contracara valul de drone rusești”, au adăugat jurnaliștii.

Rușii controlează cerul și numărul: „Logistica noastră e ruptă”

Analiza Deutsche Welle arată că forțele ruse dețin acum o dublă superioritate în Pokrovsk: una aeriană și una numerică. Lanțul logistic ucrainean din zonă, lung de doar 20 de kilometri, a devenit inutil. Soldații nu mai pot primi muniție, evacua răniți sau roti unitățile din prima linie.

În vară, militarii parcurgeau pe jos 12 kilometri până la pozițiile din Rodînske. În septembrie, aceeași distanță a ajuns la 30 de kilometri. Operatorii de drone trebuie să rămână la post chiar și 40 de zile, iar mulți refuză să mai ocupe poziții la periferia Mirnogradului, de teamă să nu fie înconjurați.

Pentru a opri bombardamentele aeriene, ar fi nevoie de sisteme de apărare antiaeriană mai aproape de linia frontului – o misiune aproape imposibilă din cauza recunoașterii intense efectuate de ruși. Avioanele care lansează bombele ar putea fi doborâte doar de avioane de vânătoare, dar acestea lipsesc.

Pokrovsk – fortăreața fără egal din estul Ucrainei

Potrivit militarilor intervievați de DW, pierderea Pokrovskului ar însemna pierderea întregii linii defensive din jurul Mirnogradului. „Fără Pokrovsk, nu putem ține Mirnogradul”, spune un ofițer ucrainean.

Orașul este considerat o fortăreață naturală, cu clădiri înalte, relief avantajos și structuri din beton care pot rezista bombardamentelor. „Dacă rușii cuceresc Pokrovskul, vor ocupa blocurile rămase în picioare și vor aduce acolo mii de soldați. De acolo, drumul spre Kramatorsk, Sloviansk și Drujkivka le va fi deschis”, avertizează sursa DW.

Pokrovsk, aproape complet sub control rusesc

Potrivit hărților publicate de analiștii DeepState, la 5 noiembrie, rușii controlează complet zonele de sud ale orașului, iar Mirnograd se află la doar 12 kilometri de linia frontului.

Publicația germană Bild a confirmat, citând un militar ucrainean anonim, că armata rusă deține aproximativ 80% din Pokrovsk. Unitățile ucrainene din Mirnograd riscă să fie încercuite – o situație pe care jurnaliștii o numesc „cea mai gravă de la începutul anului”.

Rusia testează o nouă tactică de luptă în estul Ucrainei: de la „asalturile în valuri” la „infiltrare”

Rusia a început să aplice pe scară mai largă o tactică militară pe care analiștii o numesc „infiltrare” — o metodă care are scopul de a depăși impasul creat de atacurile frontale masive, cunoscute sub numele de „asalturi de carne” sau „asalturi în valuri umane”.

Potrivit analistului militar ucrainean Kostiantin Mașoveț, noua abordare, deși mai eficientă decât metodele anterioare, are vulnerabilități semnificative și ar putea fi contracarată în viitorul apropiat.

Etapa de pregătire

Procesul începe cu o fază complexă de pregătire, împărțită în două direcții principale: organizarea propriilor trupe și influențarea sistemului defensiv ucrainean.

În primul rând, comandamentele rusești stabilesc zonele de infiltrare, selectează unitățile de asalt și formează grupuri mici de infanterie, instruite în metode de deplasare ascunsă și coordonare la nivel tactic.

În paralel, sunt desfășurate operațiuni de recunoaștere pentru a identifica structura și punctele vulnerabile ale apărării ucrainene. Surse militare afirmă că Rusia se bazează tot mai mult pe recunoaștere electronică și satelitară, reușind uneori să obțină imagini detaliate ale pozițiilor ucrainene în doar câteva zile.

Scopul principal al acestor activități este identificarea „golurilor” din sistemul defensiv al Ucrainei — zone insuficient acoperite de trupe sau tehnică — care pot fi exploatate în etapele următoare.

Lovituri preliminare și operațiuni speciale

Înainte de lansarea atacurilor de infiltrare propriu-zise, Rusia aplică un set de „măsuri active” pentru a slăbi apărarea ucraineană. Acestea includ bombardamente de artilerie, lovituri aeriene și cu rachete, precum și acțiuni ale unităților de forțe speciale, care încearcă să extindă breșele descoperite.

Potrivit lui Mașoveț, unități de sabotaj rusești au fost observate acționând astfel pe direcțiile Kupiansk și Pokrovsk, atacând puncte considerate vulnerabile — poziții slab aprovizionate, zone cu vizibilitate redusă sau sectoare unde trupele ucrainene nu au fost recent rotaționate.

În unele cazuri, în mediul urban, soldații ruși ar fi recurs la deghizări în civili sau la mimarea apartenenței la forțele ucrainene pentru a pătrunde în adâncimea apărării.

Confruntarea cu tehnologia dronelor

Totuși, succesul acestor acțiuni este limitat de prezența masivă a dronelor ucrainene, care monitorizează permanent frontul. Grupurile rusești sunt adesea detectate înainte de a ajunge la țintă, fiind neutralizate de focul artileriei sau de drone kamikaze.

Ca reacție, Rusia a început să vizeze direct operatorii de drone ucraineni, considerându-i ținte prioritare. Au fost create unități specializate în „vânătoarea de drone”, dotate cu aparate proprii de recunoaștere și atac.

Etapa de infiltrare

După identificarea breșelor, grupuri mici de infanterie ruse — de obicei de 6 până la 15 militari — sunt introduse în dispozitivul ucrainean. Aceste unități acționează sincronizat, având comunicații directe cu comandamentele superioare sau urmând scenarii prestabilite.

Obiectivul principal al acestor grupuri nu este capturarea imediată de teritoriu, ci dezorganizarea sistemului de comandă și logistică al forțelor ucrainene. Ele atacă din flanc sau din spate, montează ambuscade și lovesc convoaie de aprovizionare, încercând să rupă liniile de comunicare și să izoleze pozițiile de apărare.

Analizele efectuate pe direcțiile Kupiansk și Pokrovsk arată că Rusia a folosit tactica de infiltrare pentru a încerca să atingă rute logistice majore, cum ar fi drumul Kupiansk–Ciuhuiv, și pentru a pătrunde în zonele industriale de la vest de Pokrovsk.

În unele sectoare, aceste operațiuni au reușit să destabilizeze temporar apărarea ucraineană, însă în altele, precum în zona Ceasiv Iar, tacticile nu au dat rezultate: dronele și artileria ucraineană au distrus unitățile ruse înainte ca acestea să atingă adâncimea dorită.

Limitări și vulnerabilități

Potrivit lui Mașoveț, eficiența metodei de infiltrare depinde în mare măsură de densitatea trupelor ucrainene și de nivelul supravegherii aeriene. Tactica oferă rezultate doar acolo unde Ucraina are lipsă de personal și unde terenul — de obicei urban — oferă adăpost pentru micile unități rusești.

În spațiile deschise, precum câmpiile din estul Ucrainei, infiltrațiile devin mult mai riscante și mai ușor de detectat.

Noua abordare tactică a Rusiei marchează o schimbare față de strategia anterioară bazată pe atacuri frontale costisitoare. Totuși, spun experții, „modelul infiltrării” nu este o soluție durabilă.

Odată cu dezvoltarea sistemelor de recunoaștere și a utilizării pe scară largă a dronelor, avantajul tactic al Moscovei ar putea dispărea, transformând aceste încercări de infiltrare într-un nou episod al eșecurilor suferite anterior în „asalturile în valuri”.