Cum s-a văzut Londra pe perioada desfăşurării Jocurilor Olimpice, în presa din întreaga lume

În mai puţin de o zi, Jocurile Olimpice vor ajunge la final. Pentru Londra, Jocurile Olimpice nu înseamnă doar medaliile de aur câştigate de echipa Marii Britanii, ci şi o oportunitate de a se făli în presa internaţională cu ce are mai de preţ. A fost ocazia potrivită pentru britanici de a fi centrul atenţiei, însă au fost ei pregătiţi să organizeze un eveniment de o asemenea amploare?

Răspunsul la această întrebare îl găsim în comentariile presei din întreaga lume.

„Cele mai bune restaurante din lume se află la Londra!”, titrează publicaţia „Paris Match”. Jurnaliştii de la publicaţia „Independent” au sesizat, însă, în titlul articolului francez o „insultă ascunsă“. În plus, restaurantele la care se face referire sunt deschise doar pe durata Jocurilor Olimpice şi, în orice caz, sunt o variantă a versiunii restaurantelor Noma din Copenhaga.

Gigantul McDonald’s nu ar fi putut niciodată să salveze reputaţia culinară a Marii Britanii, dar Parcul Olimpic a umbrit alte stereotipuri mai vechi. Ziarul francez „Liberation” comentează atmosfera evenimentului sportiv din „naţiunea adesea mohorâtă“: „Londra s-a transformat într-un mare bâlci. Nu poţi urca în niciun mijloc de transport fără să te ciocnceşti de oameni îmbrăcaţi în culorile drapelului.”

Deşi „New York Times” a publicat un articol înainte de începerea Olimpiadei despre cum londonezilor le place să se plângă de apropierea competiţiei, totuşi optimismul britanicilor, dobândit datorită euforiei evenimentului, este salutat de publicaţiile americane. „USA Today” a titrat că Londra „este cel mai fericit loc de pe pământ”, adăugând că „acest oraş de obicei mohorât, un loc al norilor grei de ploaie şi al comportamentului rece, s-a transformat într-o enclavă a zâmbetului datorită turiştilor, sistemelor de tranzit eficiente şi a mulţimii bucuroase.”

Tonul pozitiv a fost păstrat şi în „Washington Post”, unde editorialistul rubricii de sport a scris: „Îmi schimb cetăţenia. Vreau să fiu de partea câştigătoare şi aceasta este Marea Britanie.”

 „New York Times” a avertizat asupra problemelor ce ar putea apărea la metrou: „Când ai mai mult de 1,80 metri, trebuie să fii foarte atent la uşi”. Aceasta este, însă, doar una dintre puţinele critici la adresa metroului pe care publicaţia „LA Times” îl numeşte o „reţea de tranzit îmbătrânită a Londrei”.

În schimb, Doug Saunders de la publicaţia canadiană „Globe and Mail” este un mare fan al transportului în comun al Londrei. „Transportul public, după o naţionalizare dezastroasă în perioada postbelică, urmată de o privatizare catastrofică în anii '90, merge, în sfârşit, bine”.

Cu toată euforia Jocurilor Olimpice, jurnalistul Wayne Scanlan de la publicaţia „Vancouver Sun” şi-a exprimat îngrijorarea că britanicii nu se bucură suficient de mult. Un alt reporter canadian l-a întrebat pe un agent de securitate dacă se distrează. „Aşa mi s-a spus, domnule“, a fost răspunsul lui.

În presa chineză, majoritatea articolelor sunt acaparate de un singur om: de primarul Londrei, Boris Johnson, asemănat cu Mr. Bean, „care arată precum gentlemenul britanic tipic, dar cu toate tipurile de stupiditate, de absurditate, farmec şi neghiobie”.

Ca viitoarea gazdă a Jocurilor Olimpice din 2016, Rio are alte griji. „Organizarea aproape perfectă a făcut o mare impresie, lăsând dintr-o dată asupra oraşului Rio să plutească o mai mare responsabilitate”, au precizat jurnaliştii de la Extra.

Comentatorul german Thomas Kielinger crede că presa din Regatul Unit a dat dovadă de o moderaţie impresionantă. „Un caz precum cel al canotoarei germane bănuite de simpaticii neonaziste să treacă aproape nemenţionat în presa britanică, demontrează o ţară nepăsătoare faţă de vechile subiecte favorite”, a scrie el în „Die Welt”.

Conaţionalii lui  Kielinger, de la publicaţia „Der Spiegel”, au publicat pe 17 iulie un editorial în care îşi exprimau convingerea că Londra 2012 va fi „o mare mizerie şi o cursă de obstacole pentru toată lumea”. Apoi, într-un articol postat pe 1 august, şi-au recunoscut greşeala. „Niciunul dintre cele mai mari scenarii de coşmar dezbătute săptămâni de-a rândul nu s-a adeverit. Rezultatul este o stare de vacanţă deosebită”.