Ce șanse sunt ca Lukașenko să-i pună pe ruși și ucraineni la masa negocierilor: „Are uneori propriile manifestări de independență”

Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a surprins pe toată lumea când a cerut negocieri de pace între Ucraina și Rusia. Profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu și politologul Cristian Pîrvulescu au explicat, pentru „Adevărul”, ce s-ar afla în spatele declarației lui Lukașenko.

Aleksandr Lukașenko este unul dintre cei mai apropiați aliați ai Rusiei lui Putin, însă liderul din Belarus a surprins de-a lungul timpului cu mai multe declarații interesante.

Cu o vastă experienţă diplomatică, specialist în relaţii internaţionale şi fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe şi consul al României la Toronto, Valentin Naumescu este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Acesta a remarcat ultimele reacții avute de Lukașenko și este de părere că liderul belarus încearcă să-și pregătească terenul pentru cazul în care zilele lui Putin în fruntea Rusiei ar fi numărate.

„Multă lume a observat reacțiile din ultima perioadă ale președintei din Belarus, ale lui Lukașenko, e clar că ele trădează o anumită nesicuranță în ceea ce privește scenariile de evoluția războiului din Ucraina și poate chiar scenariile politice interne din Belarus. Nu aș merge însă foarte departe cu speculațiile, am văzut că se vorbește și de o posibilă demisie a lui Lukașenko, de o retragere a lui, nu am în acest moment indicii suficiente. Cred că e vorba de neîncredere în creșterea lui Lukațenko față de perspectivele războiului și dorința lui de a-și securiza un viitor incert”, spune profersorul clujean.

Lukașenko nu are nicio putere

În opinia sa, inițiativele lui Lukașenko ar trebui privite mai degrabă cu rezerve. Acesta nu are nicio autoritate nici asupra lui Putin, dar nici asupra ucrainenilor, așa că vorbele sale sunt lipsite de substanță.

„Trebuie să le privim cu reticență aceste declarații, pentru că în niciun caz nu dinspre Belarus va veni semnalul major privind încheierea acestui război. Lukașenko știe că îl pândesc riscuri și politice și personale mari în Belarus, așa că el pozează acum, cu o disperare evidentă, într-un posibil rol de negociator, de pacifist, de intermediar, ceea ce, bineînțeles, nu îi va fi recunoscut nici de Ucraina, nici de Occident. Trăiește probabil cu iluzia acelor acorduri de la Minsk. Ne amintim, în 2014-2015, când francezii și germanii, să spunem Uniunea Europeană, au avut naivitatea să creadă în negocieri cu Vladimir Putin și au semnat de două ori acordul Minsk I și Minsk II în septembrie 2014, respectiv în februarie 2015, în Belarus”, încheie Naumescu.

„Nu putem discuta despre pace”

La rândul lui, profesorul de Științe Politice la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative din București, Cristian Pîrvulescu este la fel de convins că nu a sosit momentul negocierilor.

„Nu putem discuta despre pace. Vă dați seama că primul lucru pe care îl va încerca Putin este să câștige militar în zona respectivă fără să abandoneze Deci va trebui să facă o reorganizare de forță militară”, spune Pîrvulescu.

El nu-i dă nicio șansă lui Lukașenko să convingă cele două părți să se așeze la masa tratativelor. Mai mult, Cristian Pîrvulescu spune că relațiile dintre Lukașenko și Putin sunt reci, iar alianța lor este șubredă. Iar în acest sens, el amintește memoriile fostului președinte georgian Mihail Saakaşvili, care a povestit că Putin și Lukașenko nu se suportau reciproc.

Lukașenko și Putin nu s-ar agrea reciproc

„Să nu uităm că Lukașenko a devenit dependent de Putin din cauza evoluției conflictului politic din Belarus. Pentru că Putin nu putea permite ca Belarusul să scape din zona de informație rusă. Fostul președinte al Georgiei, Mihail Saakaşvili, povestește la un moment dat că în 2008 în primăvară a fost o întâlnire la Minsk între liderii fostei CSI, iar Lukașenko făcea glume care nu au fost deloc gustate de Putin. «Vladimir Vladimirovici, n-ar fi mai bine să dați mâncarea asta să o guste cineva înainte? Cine știe, există riscuri foarte mari ca bucătarii să fie corupti.» Și râdea de Putin, tot făcea glume de genul ăsta pe seama lui. Cel puțin asta povestește Saakaşvili, cred că ar trebui să-l credem”, adaugă profesorul bucureștean.

Cu toate acestea, Putin are nevoie de Lukașenko, pentru că nu-și poate permite ca Belarusul să devină o nouă Ucraina, în timp ce Lukașenko are nevoie de Putin pentru a se menține la putere.

„Să nu uităm că și Lukașenko, așa dictator criminal cum este, este totuși șeful unei rețele. Iar el din această poziție a făcut mai multe lucruri care l-au intrigat pe Putin. De la negociarea între Prigojin și Putin și până la ceea ce face acum. Iată că din când în când Lukașenko are propriile lui manifestări de independență. Ele sunt și un fel de semnale pe care le trimite către Occident. Probabil că speră ca în spiritul unui «Realpolitik» să-i fie iertate crimele pe care le-a făcut și să se devină un partener acceptabil. În varianta în care Rusia pierde, încearcă să-și găsească totuși o soluție de salvare, dar nu cred că Occidentul îl bagă în seamă”, încheie Cristian Pîrvulescu.