Cât timp ar putea Marea Britanie să reziste într-un conflict dacă războiul ar izbucni mâine?

La 2 decembrie, președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Nu plănuim să intrăm în război cu Europa. Dar dacă Europa vrea, iar conflictul începe, noi suntem pregătiți.” Afirmația a fost un nou memento al faptului că un conflict între Rusia și țările NATO — inclusiv Marea Britanie — nu este atât de imposibil pe cât sperau mulți, scrie BBC.

Cum ar putea arăta un război în era tehnologică

Primele semne nu ar trebui neapărat să fie explozii sau trupe desfășurate. Ar putea fi ceva mult mai banal: telefoane fără semnal, imposibilitatea de a face plăți, întreruperi ale livrărilor de alimente sau probleme în rețeaua electrică. Societățile moderne depind de rețelele de cabluri submarini și conducte care transportă date, bani și energie.

Nave rusești specializate, precum Yantar, sunt considerate capabile să cartografieze aceste infrastructuri în vederea sabotajului, motiv pentru care Royal Navy a investit în drone subacvatice cu senzori integrați. Într-un conflict, astfel de operațiuni, combinând atacuri în spațiu menite să „orbescă” sateliții occidentali, ar afecta capacitatea militară a Regatului Unit și ar perturba grav viața civilă.

La un eveniment recent organizat la Londra de Institutul Regal pentru Servicii Unite (RUSI), experți politici și militari au discutat dacă forțele armate britanice ar putea susține un conflict îndelungat. Concluziile au fost prudente.

Hamish Mundell, de la RUSI, afirmă că există „puține dovezi că Marea Britanie are un plan pentru a purta un război de mai mult de câteva săptămâni”. Capacitățile medicale, rezerva de personal și posibilitatea de regenerare a unităților sunt limitate. „A presupune că nu se vor înregistra pierderi masive este un scenariu optimist”, spune el.

O armată rusă numeroasă, dar slabă

Deși armata rusă este considerată prost echipată și condusă, Rusia compensează prin volum. Estimările britanice indică peste 1,1 milioane de militari ruși morți, răniți sau dispăruți de la începutul invaziei. Chiar și așa, Moscova înlocuiește lunar aproximativ 30.000 de pierderi prin mobilizarea unui bazin de recrutare mult mai mare.

Industria de apărare a Rusiei funcționează pe picior de război: produce lunar în jur de 150 de tancuri, 550 de vehicule de infanterie, peste 100 de drone Lancet și zeci de piese de artilerie. Occidentul se află departe de aceste capacități.

„Războiul din Ucraina a arătat fără echivoc că masa — atât personalul, cât și echipamentele — este esențială”, spune Keir Giles de la Chatham House. „Rezervele mari sunt vitale.”

Lecțiile serviciului militar și dificultățile britanice

Franța și Germania au relansat programe de serviciu militar voluntar. În Regatul Unit, ideea unei „armate de cetățeni”, propusă în 2024 de fostul șef al armatei, generalul Sir Patrick Sanders, a fost respinsă. Ed Arnold de la RUSI afirmă că Marea Britanie nu mai are memoria instituțională a serviciului militar, dispărut din anii 1960, iar discuțiile pe acest subiect au eșuat repetat.

Fostul ministru al apărării, Sir Ben Wallace, spune că forțele armate nu pot supraviețui „numai cu declarații politice și promisiuni vagi”. Ministerul Apărării afirmă însă că investițiile cresc, citând noi contracte și programe de modernizare, inclusiv echipamente laser pentru Royal Navy.

Întrebarea de fond rămâne dacă subfinanțarea prelungită a creat vulnerabilități critice, în special în apărarea antiaeriană și în capacitatea de regenerare rapidă a unităților.

Capacitatea efectivă de luptă

Armata britanică are aproximativ 74.000 de militari, dar numărul celor care pot fi desfășurați efectiv este în jur de 54.000 — mai puțini decât pierderile suferite de Rusia într-un interval de câteva luni în Ucraina.

În cazul unui conflict, armata Regatului Unit ar putea fi „degradată” — adică incapabilă să continue lupta — în câteva săptămâni, afirmă Justin Crump de la Sibylline.

Zone de risc și capacitatea NATO de a răspunde

Tensiunile nu se limitează la Ucraina. Analiștii NATO avertizează asupra unor posibile puncte de escaladare, precum:

-„Coridorul Suwałki”, între Polonia și Lituania

-Statele baltice, unde există minorități rusofone

-Arhipelagul Svalbard, administrat de Norvegia

Marea Britanie are o prezență militară în Estonia din 2017, care ar fi extinsă rapid în caz de război.

De asemenea, Regatul Unit a fost ținta unor atacuri atribuite Rusiei — de la otrăvirea lui Alexander Litvinenko, la cazul Skripal și moartea lui Dawn Sturgess, pe care anchetele oficiale le-au legat de responsabilitatea directă sau indirectă a Kremlinului. Rusia a negat constant acuzațiile.

Ar putea lupta Marea Britanie singură?

Analizele militare sugerează că un conflict direct doar între Marea Britanie și Rusia este improbabil. „Am lupta cu aliații noștri”, spune Justin Crump. Îngrijorările persistă însă în privința angajamentului american, având în vedere incertitudinile politice de la Washington.

Un avertisment pentru societate

Convins că pregătirea pentru conflict este limitată, Keir Giles avertizează că publicul trebuie să înțeleagă precaritatea situației.

„Drepturile, libertățile și prosperitatea pe care cetățenii le consideră garantate sunt amenințate”, spune el. „Iar libertatea are un preț.”

El subliniază că provocarea este globală, nu rezultatul unui singur guvern, ci consecința acțiunilor Moscovei.