Budapesta, câmpul de luptă. Alegerile din Ungaria vor scoate la iveală conflictul de putere dintre SUA, UE și Rusia

Alegerile parlamentare din Ungaria au fost fixate pentru 12 aprilie 2026, iar partidul naționalist Fidesz a intrat deja în campanie. La congresul formațiunii de la Budapesta, Viktor Orbán a confirmat că, după aproape două decenii la putere, este pregătit să continue ca prim-ministru.

Dar miza nu este doar una internă. Scrutinul din Ungaria a devenit un test ideologic major, în care Washingtonul, Moscova și Bruxellesul au fiecare interese directe și contradictorii. Oficial, competiția este între Fidesz și partidul insurgent Tisza, condus de Péter Magyar. Neoficial, peste această confruntare se suprapune o luptă mult mai amplă pentru direcția Europei, potrivit TVP World.

Administrația Trump își dorește victoria lui Orbán ca dovadă că un model de guvernare iliberal poate învinge hegemonia liberală în UE. Rusia are nevoie de el în interiorul Uniunii pentru a încetini sancțiunile și a fisura solidaritatea occidentală. Bruxellesul l-ar vrea plecat, dar nu își poate permite să o spună deschis fără a-i alimenta discursul despre „interferența străină”.

Ungaria își votează viitorul în timp ce trei mari puteri o tratează ca pe un instrument de presiune.

Arhitectura fricii

Campania lui Orbán este construită defensiv și concentrată pe o singură axă: el este cel care împiedică moartea fiilor Ungariei în războiul din Ucraina. Mesajul „Război sau Pace” este prezentat ca o alegere absolută. Pe panourile din Budapesta apare chipul lui Volodimir Zelenski, nu al liderului opoziției, însoțit de sloganul „Alegerea sigură”.

Uniunea Europeană este descrisă nu ca o comunitate din care Ungaria face parte, ci ca un imperiu străin, intruziv, dispus să sacrifice vieți ungare pentru propriile ambiții geopolitice. Ucraina nu este prezentată ca victimă a agresiunii ruse, ci ca un stat haotic și corupt, a cărui instabilitate amenință regiunea.

Fidesz mizează pe frică deoarece contractul său economic cu electoratul s-a rupt. Timp de un deceniu, Orbán a oferit stabilitate politică în schimbul creșterii nivelului de trai. Inflația post-Covid – de aproape 50% cumulativ din 2020 – a pus capăt acestui echilibru. Deficitul bugetar este critic, salariile reale stagnează, iar Fitch a retrogradat perspectiva fiscală a țării la „negativă”.

Statul nu mai poate cumpăra sprijin electoral ca în 2022. Promisiunea unei a 13-a și chiar a 14-a pensii a venit cu recunoașterea că ar putea fi ultima astfel de măsură, eșec pus de Orbán pe seama UE, care ar „forța” Ungaria să plătească pentru Ucraina.

Pentru a masca vulnerabilitatea, opoziția este prezentată drept risc de securitate. Péter Magyar este descris drept „proiectul Bruxellesului”, o marionetă a intereselor străine. În același timp, Orbán se prezintă drept garant al siguranței, evocând mutarea unor familii evreiești la Budapesta și enumerând Washingtonul, Beijingul, Moscova și Istanbulul ca aliați împotriva „inamicului intern” din Bruxelles.

Defectorul periculos

Péter Magyar și partidul său Tisza reprezintă cea mai serioasă provocare pentru Orbán din 2010 încoace. Sondajele recente indică 43% pentru Tisza și 35% pentru Fidesz. Pericolul pentru regim vine din faptul că Magyar este un defector: cunoaște sistemul din interior și îl atacă folosind propriul său limbaj.

Strategia sa este una de moderație calculată. A refuzat să cadă în capcana „candidatului războiului”. Adjunctul său, Zoltán Tarr, a declarat explicit că un guvern Tisza nu va trimite arme în Ucraina, invocând siguranța minorității maghiare din regiunea Transcarpatia.

Magyar promite menținerea Ungariei în NATO și UE, dar cu relații „pragmatice” cu Rusia, neutralizând principalul atac al Fidesz. Evită războaiele culturale și refuză implicarea în teme polarizante, precum marșurile LGBTQ, pentru a nu îndepărta electoratul conservator dezamăgit de corupție, dar sceptic față de liberalismul militant.

În schimb, atacă frontal competența regimului. Susține că adevărata amenințare la adresa suveranității nu este Bruxellesul, ci corupția, iar doar un stat curat poate debloca miliardele de euro înghețate de UE.

Miza internațională

Alegerile din Ungaria depășesc cu mult granițele țării. Budapesta a devenit un punct nodal într-o confruntare strategică între SUA, Rusia și Uniunea Europeană.

Pentru administrația Trump, Orbán este un partener util. Ungaria se potrivește modelului de stat naționalist, cu care Washingtonul preferă relații directe, nu mediate de Bruxelles. Controlul executiv asupra instituțiilor, presei și societății civile este admirat de conservatorii americani ca dovadă că democrația liberală poate fi remodelată fără a elimina alegerile.

Documente asociate Strategiei Naționale de Securitate a SUA, publicate anul trecut, indică Ungaria, alături de Polonia, Italia și Austria, drept potențiali piloni ai unei rețele ideologice capabile să ocolească Bruxellesul.

Pentru Rusia, interesul este clar: orice fisură în unitatea UE și NATO servește obiectivelor Kremlinului. Ungaria ajută la promovarea oboselii de război, prezentând guvernele europene drept belicoase și conflictul drept inutil. Amenințările repetate ale lui Orbán cu veto-uri pe sancțiuni și ajutor financiar au încetinit deciziile și au expus diviziuni între aliații Ucrainei.

UE, în schimb, este limitată. Sprijinul deschis pentru Magyar ar întări narativul lui Orbán despre ingerințe externe. Singura pârghie reală rămâne cea financiară: aproximativ 21–22 de miliarde de euro sunt blocate din fonduri europene, inclusiv din mecanismul de redresare și fondurile de coeziune, din cauza problemelor de stat de drept. Instrumentele sunt puternice, dar tehnocrate și lipsite de impact emoțional.

De ce prinde discursul

Retorica lui Orbán rezonează cu o memorie istorică profundă. Ungaria modernă a fost marcată de pierderi teritoriale și dominații externe, iar ideea de a sta departe de „războaiele altora” are rădăcini adânci.

În această cheie, Ucraina nu este percepută ca o victimă, ci ca un factor de instabilitate care riscă să atragă Ungaria într-un nou conflict. Péter Magyar înțelege acest reflex și evită moralizarea războiului, vorbind despre siguranță și reținere.

Campania va deveni tot mai dură. Atacuri de imagine, presiuni juridice și acuzații de influență străină sunt de așteptat. Chiar și o victorie clară l-ar lăsa pe Magyar cu un aparat de stat construit să reziste schimbării, populat de loialiști ai lui Orbán.

Pentru Europa, miza rămâne uriașă. Un nou mandat Orbán ar consolida rolul Ungariei ca actor disruptiv în UE. O victorie a opoziției ar deschide o perioadă de incertitudine privind cât din sistemul actual poate fi demontat.

Cert este un lucru: alegerile din Ungaria nu mai sunt doar despre Ungaria. În aprilie, votanții vor decide dacă țara rămâne o pârghie într-un conflict ideologic global sau încearcă să-și redefinească locul în Europa.