Atacul asupra Nord Stream: ipotezele sabotajului. Cele două certitudini
0Teza „sabotajului” este puternic privilegiată pentru a explica scurgerile spectaculoase de gaze din gazoductele Nord Stream 1 şi 2 în Marea Baltică, o operaţiune desigur complexă dar nicidecum imposibilă pentru o armă cu capacitatea necesară, notează miercuri AFP într-o analiză.
Ipoteza unor deficienţe tehnice simultane pare acum exclusă, dar metoda folosită în acţiunea de sabotaj şi presupusul autor rămân necunoscute, astfel că multe teorii pot fi avansate, conform Agerpres.
O zonă supravegheată
Cele trei scurgeri identificate luni sunt localizate în largul insulei daneze Bornholm, între Suedia şi Polonia; o zonă supravegheată intens de zeci de ani.
„În trecut, URSS îşi amplasa pe fundul mării submarine spion cu capacităţi speciale de inginerie”, aminteşte pe Twitter analistul naval HI Sutton.
Între timp, statele baltice aflate odinioară în componenţa URSS au trecut de partea NATO. Dar scurgerile s-au produs în apele internaţionale unde fiecare poate circula.
„Marina rusă dispune astăzi de cea mai mare flotă de submarine spion din lume. Ele sunt bazate în Arctica. Acestea ar fi capabile să avarieze o conductă în Marea Baltică”, asigură HI Sutton, deşi consideră totuşi această ipoteză ca fiind „improbabilă”.
Un sabotaj complex
O astfel de operaţiune impune o intervenţie la o adâncime de 70 de metri. „Este ceva greu. Deteriorarea a două gazoducte pe fundul mării este un eveniment important, aşadar un actor statal este probabil” implicat, remarcă Lion Hirth, profesor la Hertie School din Berlin, el excluzând posibilitatea unui act terorist obişnuit.
Însă o armată competentă ştie cum să-l facă; zona este „perfect adaptată submarinelor de buzunar”, explică un responsabil militar francez, menţionând folosirea fie a unor scafandri de luptă trimişi să plaseze încărcături explozive, fie a unei mine mobile sau a unei drone submarine.
„Drona pleacă dintr-un submarin care poate rămâne la mai multe mile nautice de punctul ţintit. El lansează drona-mină, care navighează cu (o viteză de) circa zece noduri, aproape de fundul mării”, explică responsabilul francez. „Deci ţinta este fixă şi nu este foarte complicat” să fie lovită.
În schimb, ipoteza folosirii unei torpile, armă utilă mai degrabă pentru o ţintă aflată în mişcare, este în opinia sa mai puţin plauzibilă.
Puterea exploziei „echivalează cu cea a sute de kilograme de TNT”, mai remarcă expertul francez. Institutul norvegian de seismologie NORSAR a estimat energia celei de-a doua deflagraţii cu cea produsă de circa 700 de kilograme de TNT.
Operaţiune nerevendicată
Cancelariile occidentale arată cu degetul spre Moscova, care neagă orice implicare, dar evocă la rândul ei un sabotaj.
„Marea Baltică este una închisă şi cu adâncimi mici, unde aproape fiecare mişcare este observată şi monitorizată de statele riverane şi de navele lor”, subliniază Julian Pawlak, de la Universitatea Helmut Schmidt din Hamburg. Cu toate acestea, unele nave şi submarine „pot desfăşura pe ascuns scafandri de luptă” şi vehicule submarine ghidate de la distanţă.
Aşadar, nimic nu este imposibil pentru o armată care stăpâneşte arta operaţiunilor clandestine. „Aceasta se numeşte o operaţiune navală specială. Nu este ceva simplu, dar există. Este ceva bine coordonat şi bine pregătit”, confirmă sursa militară franceză.
Cine a făcut-o?
Va trece probabil mult timp până când adevărul va ieşi la suprafaţă în mod credibil. Dar deocamdată mai mulţi actori profită de pe urma ambiguităţii.
Există ţări „care au interesul ca gazoductul (Nord Stream 1 şi 2) să nu mai poată funcţiona niciodată”, remarcă aceeaşi sursă militară franceză.
Adversarii noii conducte Nord Stream 2 sunt de fapt numeroşi de mulţi ani, cu SUA în frunte.
Pe 7 februarie, cu două săptâmâni înaintea declanşării invaziei ruse, preşedintele american Joe Biden a declarat că „dacă Rusia invadează (Ucraina), atunci nu va mai exista Nord Stream 2”. Întrebat atunci despre metoda la care SUA ar putea recurge în cazul acestei infrastructuri aflate sub controlul aliatului său german, preşedintele american a răspuns: „Vă promit, suntem capabili să o facem”. Înregistrarea video cu această declaraţie a fost intens distribuită pe reţelele de socializare în ultimele 24 de ore.
La o zi după avarierea gazoductelor Nord Stream, Polonia, Norvegia şi Danemarca au inaugurat un gazoduct strategic, Baltic Pipe, care le va permite polonezilor să-şi diminueze dependenţa faţă de gazul natural rusesc, importând gaz din Norvegia. „Epoca dominaţiei ruse în domeniul gazului ia sfârşit, epocă marcată de şantaj, ameninţări şi extorsiuni”, a declarat premierul polonez Mateusz Morawiecki la inaugurarea conductei.
Două certitudini
Aşadar, în acest stadiu există două certitudini, care sugerează fiecare un alt actor implicat.
Prima este că evenimentul are legătură cu războiul din Ucraina.
„Comandamentul maritim al NATO şi navele aliate iau în calcul şi se pregătesc pentru (efectuarea unor) activităţi hibride, inclusiv sabotaje asupra infrastructurilor critice, pe lângă obiectivul principal al apărării colective”, spune Julian Pawlak, sugerând teza unui sabotaj condus de SUA.
Dintr-o altă perspectivă, a doua certitudine arată că atacul asupra gazoductelor din Marea Baltică aduce un factor de instabilitate în plus pentru economia europeană. „Este o violentă readucere în atenţie a vulnerabilităţii infrastructurii noastre energetice”, constată Lion Hirth, care privilegiază teza unui sabotaj executat de Rusia.
„Dacă acest lucru este adevărat, atunci este foarte îngrijorător. Înseamnă cel puţin că Rusia (...) trimite mesajul cel mai clar posibil că ea nu va mai livra gaz (Europei) în viitorul apropiat”, conchide interlocutorul citat.
Dar oricine ar fi ei, cei care au atacat Nord Stream dau de asemenea de înţeles că ar putea lovi şi alte infrastructuri energetice care deservesc o Europă însetată de gaz şi petrol, mai scrie AFP.