Alegerile din Ungaria ar putea pune capăt erei Orbán, dar nu și sistemului construit de el

Un sondaj realizat la sfârșitul lunii octombrie indică o schimbare istorică pe scena politică ungară: partidul Tisza, condus de Péter Magyar, îl devansează pe Fidesz cu 48% la 37%. Totuși, chiar dacă Viktor Orbán ar pierde alegerile parlamentare din 2025, sistemul pe care l-a clădit în ultimii 15 ani pare proiectat să-l supraviețuiască.

Vizita premierului ungar la Washington, la începutul lunii noiembrie, i-a oferit exact sprijinul de care avea nevoie. Orbán a obținut întâlniri fotografiate cu Donald Trump și o exceptare de un an de la sancțiunile americane privind importurile de energie rusească — o decizie pe care Budapesta o prezintă acum drept o „victorie a rațiunii”.

Un aliat salvat de Trump

Sancțiunile vizau companiile energetice rusești Rosneft și Lukoil, cu aplicare din 21 noiembrie, și amenințau cu penalități secundare statele care continuau să cumpere țiței din Rusia. Fără această scutire, rafinăriile ungare, alimentate în proporție covârșitoare prin conductele sovietice „Prietenia” și TurkStream, ar fi fost serios afectate.

Orbán a susținut în discuțiile cu Washingtonul că stoparea acestor livrări ar paraliza economia Ungariei, dependentă în proporție de 86% de petrolul și 74% de gazul rusesc. Trump i-a dat dreptate, declarând că măsura este „de bun-simț” pentru un stat fără ieșire la mare.

Concesia a venit, însă, cu un preț. În schimbul exceptării, Budapesta s-a angajat să cumpere aproximativ 600 de milioane de dolari în gaze lichefiate americane și 1,5 miliarde de dolari în combustibil nuclear pentru centrala de la Paks, pe lângă promisiuni privind cooperarea tehnologică.

Economia, în declin

În plan intern, economia ungară traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimul deceniu. După 15 ani de guvernare Fidesz, inflația rămâne printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, iar creșterea economică este aproape de zero. Fondul Monetar Internațional estimează pentru 2025 o creștere de doar 0,6% și o inflație de 4,5%, după un vârf de peste 25% în 2023.

România a depășit deja Ungaria în PIB pe cap de locuitor ajustat la puterea de cumpărare — o schimbare de ierarhie greu de imaginat în urmă cu doar câțiva ani.

Proiectele guvernamentale privind industria bateriilor pentru vehicule electrice, menite să relanseze economia, au stagnat. Producția fabricilor chineze CATL și BYD a scăzut cu 20% față de anul trecut, iar investițiile străine s-au redus semnificativ. Uniunea Europeană menține înghețate fonduri de redresare de 19 miliarde de euro, din cauza nerespectării statului de drept.

Sistemul Orbán, construit să reziste

Deși Fidesz ar putea pierde puterea, arhitectura politică și instituțională construită de Viktor Orbán rămâne ferm ancorată în legislație. Constituția adoptată în 2011 – denumită „Legea Fundamentală” – a înlocuit constituția democratică din 1989 și a înscris în text politici esențiale ale regimului: impozitul unic, sprijinul pentru familii, interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex și refuzul cotelor de migranți.

Reformarea acestor articole ar necesita o majoritate de două treimi în Parlament – un obiectiv greu de atins pentru orice opoziție.

Justiția a fost subordonată politic prin crearea Oficiului Național al Justiției, condus ani la rând de apropiați ai Fidesz, iar procurorul-șef, fost ministru al partidului, se află în funcție din 2010. Presa independentă a fost, în mare parte, absorbită de fundația guvernamentală KESMA, care controlează peste 400 de publicații, iar Consiliul Media este format din loialiști cu mandate de nouă ani.

Universitățile și instituțiile culturale au fost transferate către fundații „de interes public”, conduse de persoane numite pe viață, multe dintre ele legate de partidul de guvernământ. Legea electorală din 2011 a redus numărul de parlamentari de la 386 la 199 și a introdus un sistem de „compensare a învingătorului”, care favorizează formațiunea cu cele mai multe voturi.

O opoziție cu limite

Péter Magyar, fost membru al Fidesz, s-a distanțat de partid denunțând corupția și îmbogățirea clicii din jurul premierului. Mesajul său electoral nu aduce o ruptură ideologică, ci o promisiune de „normalitate” și eficiență administrativă. El promite salarii mai mari, o justiție mai curată și reconstrucția serviciilor publice, dar conservatorismul său rămâne apropiat de cel al lui Orbán.

Într-un interviu acordat Financial Times la 9 noiembrie, Magyar a declarat că nu va „rupe brusc legăturile cu Rusia”, deși o consideră agresorul în conflictul din Ucraina. El se opune trimiterii de arme către Kiev și susține că extinderea Uniunii Europene ar trebui decisă prin referendum național.

Magyar afirmă că dorește restabilirea încrederii cu Bruxellesul, dar recunoaște limitele impuse de reformele constituționale ale lui Orbán – un argument care îi oferă, deja, o justificare pentru eventuale neîmpliniri.

Orbánism fără Orbán?

Indiferent de rezultatul scrutinului, structura de putere creată de Viktor Orbán pare destinată să reziste. Chiar și o eventuală schimbare de lider ar putea însemna doar o adaptare a sistemului, nu o ruptură.

După un deceniu și jumătate de „democrație iliberală”, Ungaria ar putea intra într-o nouă etapă politică — dar cu aceleași reguli ale jocului.