Acordul UE–Mercosur, între promisiuni economice și veto-uri politice. România ar putea avea un rol echilibrat

Negocierile privind acordul comercial UE–Mercosur continuă, însă mai multe state membre, între care Franța, Austria și Belgia, păstrează rezerve. Bruxelles ar putea relua discuțiile tehnice în 2026, în timp ce România ar putea beneficia de liberalizarea treptată a comerțului.

Statele care mențin rezerve față de acord

Acordul de parteneriat UE–Mercosur, considerat una dintre cele mai ample deschideri comerciale europene din ultimele decenii, rămâne în centrul dezbaterii în mai multe capitale europene. Deși Comisia Europeană susține că tratatul ar putea aduce beneficii economice semnificative, unele guverne privesc cu prudență implementarea sa.

În Franța, contextul politic intern și presiunile din partea fermierilor cer o atenție specială, însă oficialii europeni apreciază că semnalele transmise de președintele Emmanuel Macron sunt pozitive. „Franța rămâne un interlocutor activ și constructiv, iar discuțiile continuă într-un climat de cooperare”, au spus surse din cadrul Comisiei.  

În Austria, poziția de veto rămâne neschimbată, autoritățile invocând incompatibilități între tratat și obiectivele europene privind clima și defrișările.

În Belgia, poziția este împărțită între nordul flamand, mai deschis față de exporturi, și sudul francofon, mai precaut față de efectele asupra agriculturii.

Poziția României

România nu a exprimat o poziție oficială de opoziție față de acord. Evaluările europene arată că țara noastră ar putea beneficia de liberalizarea progresivă a tarifelor, în special în sectoarele industriale, de servicii și agroalimentare.

Industria auto, componentele electrice, produsele chimice, dar și vinurile, lactatele și produsele procesate de calitate ar putea avea acces mai ușor la piața sud-americană. Agricultura românească ar rămâne protejată de instrumentele de salvgardare și de clauzele privind sectoarele sensibile, precum carnea, zahărul sau etanolul.

La nivel național, organizațiile de fermieri analizează în continuare posibilele efecte și pregătesc observații tehnice pentru autoritățile din domeniu.

Oportunități și dimensiunea economică a acordului

Blocul Mercosur are o populație de peste 273 de milioane de locuitori și un PIB combinat de aproape 2,9 trilioane de euro, fiind a cincea cea mai mare economie din afara Uniunii. În 2023, exporturile de bunuri ale Uniunii către Mercosur au fost de 56 de miliarde de euro, iar importurile de 54 de miliarde. Schimburile de servicii au totalizat 41 de miliarde de euro, iar stocurile de investiții europene în regiune se ridică la 385 de miliarde de euro.

Mercosur este al zecelea partener comercial al Uniunii Europene, iar UE reprezintă al doilea partener comercial al Mercosur.

Acordul este conceput pentru a oferi beneficii economice și predictibilitate în comerțul bilateral, cu scopul de a consolida poziția Uniunii într-un context global în care competiția cu China devine tot mai intensă, inclusiv pentru investiții, exporturi și materii prime.

Lecția irlandeză și perspectiva pentru fermierii europeni

Un exemplu invocat frecvent în discuțiile tehnice este cel al fermierilor irlandezi, care s-au opus inițial acordului de liber schimb UE–Canada (CETA), dar care ulterior au beneficiat de creșterea exporturilor agricole. Comisia consideră că același tip de adaptare graduală ar putea fi replicat și în cazul Mercosur, prin sprijin financiar și tehnic.

Acordul este descris ca fiind bine calibrat pentru sectorul agroalimentar european, cu un potențial de creștere a exporturilor către țările Mercosur cu 27% (3,5 miliarde euro) într-un scenariu moderat și 38% (4,8 miliarde euro) într-un scenariu ambițios, până în 2032. Aceste estimări se bazează pe studiul privind impactul cumulativ al acordurilor comerciale publicat de Comisie în 2024.

Tarifele Mercosur, care ajung până la 55% pentru produsele agroalimentare europene, vor fi eliminate treptat, deschizând o piață în care exporturile agricole europene reprezintă în prezent doar 5% din totalul schimburilor comerciale.

Pentru protejarea sectoarelor sensibile, acordul prevede cote tarifare limitate, care reprezintă mai puțin de 2% din producția Uniunii (1,5% pentru carne de vită și 1,3% pentru carne de pasăre). În caz de perturbări de piață, Uniunea are posibilitatea de a aplica măsuri de salvgardare și de a activa un fond agricol de siguranță, majorat la 900 de milioane de euro anual, la care se adaugă un pachet suplimentar de 1 miliard de euro pentru situații excepționale.

Totodată, acordul asigură protecția pentru 344 de indicații geografice europene și 220 din statele Mercosur, consolidând statutul produselor tradiționale pe ambele piețe.

Servicii pentru IMM-uri

Acordul include deschiderea pieței serviciilor în domenii precum transport, comunicații, digital, servicii financiare și de mediu, cu scopul de a facilita investițiile și participarea companiilor europene la achizițiile publice din America de Sud. Aproximativ 97% dintre exportatorii europeni sunt întreprinderi mici și mijlocii, iar acordul ar putea reduce costurile și procedurile administrative pentru aceste companii.

Pe dimensiunea ecologică, acordul cuprinde angajamente juridice privind Acordul de la Paris și obligația de a opri defrișările până în 2030, fiind pentru prima dată când aceste obiective sunt incluse ca elemente obligatorii într-un tratat comercial.

Calendarul procedural și pașii următori

Pe plan instituțional, procesul prevede transmiterea propunerii Comisiei către Consiliul UE și Parlamentul European în septembrie 2025, semnarea posibilă până la finalul anului și votul Parlamentului European în 2026. Dacă va fi aprobat, acordul ar putea intra în vigoare spre sfârșitul anului 2026.

Până atunci, Comisia va continua dialogul bilateral cu statele membre și va publica materiale explicative dedicate sectoarelor agricole și industriale, pentru a clarifica beneficiile și riscurile percepute

O decizie în așteptare

Deși opoziția unor state amână momentul ratificării, acordul UE–Mercosur este privit ca o construcție economică de importanță strategică. Pentru Uniunea Europeană, el ar putea reprezenta cel mai amplu parteneriat comercial din ultimii 25 de ani, iar pentru România, o șansă de diversificare a piețelor și de consolidare a competitivității industriale și agricole.