Analiză Cine va câștiga războiul din Iran? Expert: „Impunerea unei bariere de timp pentru atingerea tuturor obiectivelor este nejustificată”
0Tot mai mulți analiști militari, politologi și experți în securitate, inclusiv americani, susțin că Donald Trump s-a hazardat atunci când a decis să pornească operațiunea militară împotriva Iranului. Expertul român Hari Bucur Marcu este de altă părere.
Războiul din Orientul Mijlociu pare să meargă puțin diferit față de așteptările americanilor, iar replica Iranului este mult mai puternică decât se anticipa. În tot acest timp, aliații Statelor Unite ale Americii din zona Orientului Mijlociu au încasat lovituri feroce, iar rachetele și dronele Teheranului a lovit cu precădere ținte americane de pe teritoriul acestora. Așa se face că numeroase voci, inclusiv de peste Atlantic, susțin că americanii nu au fost capabili să-și protejeze aliații.
Legătura dintre aritmetică și război
Printre cei care susțin aceste lucruri se află și Robert Pape, fost consilier al lui Barack Obama, dar și Lawrence Wilkerson, fost șef de cabinet la Departamentul de Stat. În mediul online, polemicile sunt la ele acasă, iar deopotrivă experți și chibiți disecă situația din Orientul Mijlociu.
Expertul în politici de securitate Hari Bucur Marcu nu împărtășește punctul de vedere al contestatarilor lui Trump și este de părere că succesul operațiunii militare este doar o chestiune de timp.
„Este suficient să fii bun la aritmetică, ca să înțelegi că lovirea a 15.000 de ținte în Iran nu se poate întâmpla într-o zi, atunci când un portavion poate susține 160 de ieșiri avion în 24 de ore (cu un maxim de puțin peste 200 ieșiri), iar aeronavele care vin la atac de la sol nu pot avea mai mult de 3-4 ieșiri avion pe zi, totalizând vreo alte 150 ieșiri, ceea ce permite Statelor Unite să planifice lovirea a 3-400 de ținte pe zi”, spune Hari Bucur Marcu.
Bombardamente de 3 ori mai intense ca în fosta Iugoslavie
Cadența loviturilor americane este impresionantă. Lucru remarcat de expert, operația aeriană din Iran este ca intensitate de peste trei ori mai mare decât cea din războiul din fosta Iugoslavie. Cu diferența că atunci au participat nu mai puțin de 16 state. Acum, Hari Bucur Marcu precizează că se referă exclusiv la loviturile date de americani Iranului, fără a pune la socoteală și cele aplicate de Israel.
„Cum ar veni aritmetic, ar fi necesare 50 de zile pentru lovirea tuturor țintelor planificate, cu 300 de ținte pe zi, ori 40 de zile, cu 400 de ținte planificate în medie, pe zi. Ceea ce este oricum o operație aeriană cu intensitate de peste 3 ori mai mare decât cea a războiului NATO din fosta Iugoslavia, 1999, când au participat toate cele 16 națiuni NATO de la acea vreme. Și vorbim doar despre Statele Unite, fără să adunăm aritmetic și efortul de lovire a țintelor de către IDF - Forța de Apărare a Israelului. Pentru acuratețe, trebuie să menționez că unele ținte necesită mai mult de o singură lovitură, dar și că pentru o singură țintă pot fi necesare mai multe aeronave, dintre care doar unul este purtător de lovitură la țintă. Așa cum, în afara loviturilor executate din aer, de pe aeronave, țintele la sol (sau pe mare) mai pot fi atinse și de alte mijloace de lovire, dintre care cele mai cunoscute sunt rachetele și dronele”, mai spune el.
De ce există pierderi
La o asemenea operațiune, de o asemenea amploare, pierderile erau inevitabile, atrage atenția Hari Bucur Marcu. Asta nu înseamnă, așa cum spun unii experți, că SUA ar fi slabe sau că Iranul ar fi mai puternic.
„În plus, ar mai trebui să menționez și că o asemenea operație aeriană întrunită (participă aeronave aparținând tuturor categoriilor de forțe care au aviație, plus elementele specifice armelor din mediile cibernetic și cosmic) și coordonată între cele două națiuni aliate (Statele Unite și Israel), nu ar putea fi executată cu pierderi minime și cu rezultate peste așteptări, dacă nu ar fi fost planificată în detaliu, pe zile și săptămâni, cu respectarea doctrinei de abordare a țintelor, în ordinea de prioritate aprobată, cu probabilitatea de lovire maximă și cu costuri minime”, explică Hari Bucur Marcu.
Ca atare, la o operațiune de asemenea amploare este greu de fixat un termen până la care aceasta va da rezultatele avute în vedere de planificatori. Hari Bucur Marcu aduce din nou ca argument în sprijinul său aritmetica.
„Din aceste observații bazate pe aritmetică și pe bunul simț comun, rezultă cu claritate că impunerea unei bariere de timp pentru atingerea tuturor obiectivelor pentru care a fost declanșată operația Epic Fury este complet nejustificată, nici din perspectiva politică, nici din cea strategică, ca să nu mai zicem nimic despre perspectiva artei și științei militare. Pentru cine înțelege și acceptă asta, ar trebui să fie un prilej de jenă de fiecare dată când aude vreun comentator care vorbește, la doar o lună de campanie caracterizată de o asemenea intensitate inimaginabilă cu doar câteva luni în urmă, comentator care afirmă cu tupeul analfabetului sau al propagandistului înrăit că campania «lâncezește» (dragging), că Iranul ar fi încă în control (deoarece mai are muniție, rachete și drone de lansat), că America nu s-ar descurca singură pe teatrul operativ”, încheie Hari Bucur Marcu.