„Al treilea front”. China reînvie capacitățile militare ale lui Mao

0
0
Publicat:

În zonele muntoase din provincia chineză Sichuan, la doar câteva ore de unele dintre cele mai dinamice orașe ale țării, ruinele unui proiect militar odinioară secret stau astăzi în liniște. Fabrici abandonate, cândva pline de muncitori, sunt acum acoperite de vegetație, iar satele din apropiere par golite de tineri, cu afișe care promovează aparate auditive sau servicii funerare.

Mao pregătise o a treia linie de aparare în interiorul țării, în provincia Sichuan/FOTO:X

Aceste locuri au fost cândva parte dintr-un amplu program de apărare lansat în 1964 de liderul comunist Mao Zedong. Proiectul, cunoscut sub numele de „Al Treilea Front”, a mobilizat milioane de oameni și resurse uriașe pentru a construi o infrastructură industrială militară în zone greu accesibile, departe de coasta estică vulnerabilă la un posibil atac din partea United States sau a fostei Soviet Union.

Strategia lui Mao era să creeze o a treia linie de apărare, amplasată în regiunile interioare, în special în Sichuan, dar și în provincii precum Gansu și Ningxia. Fabricile au fost construite în zone montane, protejate natural, departe de rutele potențialilor invadatori.

După moartea lui Mao, în 1976, și odată cu îmbunătățirea relațiilor cu Occidentul, proiectul a fost abandonat treptat. În 1985, liderul chinez Deng Xiaoping declara că riscul unui război major este redus, iar China și-a mutat atenția către dezvoltarea economică.

Strategia pare să revină în prim-plan

Astăzi însă, în contextul deteriorării relațiilor dintre Beijing și Washington, strategia pare să revină în prim-plan. Autoritățile chineze acordă din nou importanță regiunilor interioare, văzute ca o rezervă strategică în cazul unui conflict sau al unei izolări economice.

În 2024, conducerea Partidului Comunist a adoptat o rezoluție privind dezvoltarea „hinterlandului strategic”, sugerând consolidarea capacităților industriale și militare în zonele îndepărtate. Sub conducerea lui Xi Jinping, conceptul de autosuficiență a devenit central în politica națională.

Date recente indică o extindere a arsenalului nuclear chinez, unele estimări sugerând că acesta ar putea depăși 600 de focoase și ar putea continua să crească în următorul deceniu. O parte din această dezvoltare are loc chiar în regiunile care au găzduit cândva infrastructura „Al Treilea Front”.

Deși China cheltuiește în continuare mai puțin pentru apărare decât Statele Unite, diferența s-a redus semnificativ în ultimii ani. În paralel, Beijingul își consolidează capacitatea de a răspunde unui eventual atac, inclusiv prin dezvoltarea așa-numitei capacități de „a doua lovitură” nucleară.

Experții subliniază că poziția Chinei este mult mai puternică decât în anii ’60, când era o țară săracă și relativ izolată. Astăzi, în regiunea Pacificului de Vest, China este considerată un rival strategic comparabil cu Statele Unite.

Totuși, contextul actual diferă semnificativ de cel al Războiului Rece. Economiile celor două puteri sunt profund interconectate, deși tensiunile comerciale recente au determinat ambele părți să caute reducerea dependenței reciproce, inclusiv în domenii sensibile precum materiile prime strategice.

În Sichuan, urmele trecutului sunt vizibile

Între timp, în Sichuan, urmele trecutului sunt vizibile. Fostele complexe industriale, unde lucrau mii de oameni, au fost transformate în terenuri agricole sau au fost abandonate complet. Localnicii spun că zonele, cândva prospere, s-au depopulat pe măsură ce tinerii au plecat către marile orașe.

În anii ’70 și ’80, multe dintre aceste fabrici au fost închise sau convertite pentru uz civil, pe fondul schimbării priorităților economice. Amplasarea lor în zone izolate le făcea ineficiente din punct de vedere economic.

Astăzi, însă, ideile din spatele „Al Treilea Front” revin în actualitate, într-un context geopolitic tot mai tensionat. Pentru unii analiști, aceasta reflectă o întoarcere la o logică de tip Război Rece.

Rămâne însă o diferență esențială: miza actuală este evitarea unui conflict deschis. În acest sens, lecțiile trecutului par să fie reinterpretate nu doar pentru pregătire, ci și pentru descurajare.