Demenţa poate apărea şi la persoane sub 50 de ani. Schimbări în stilul de viaţă care încetinesc boala

Schimbările în stilul de viaţă pot ajuta la combaterea demenţei care poate afecta persoanele între 40 şi 50 de ani. Prin ce se deosebeşte această afecţiune de maladia Alzheimer.

Demenţa frontotemporală loveşte devreme, la vârsta de 50 de ani, uneori şi mai devreme, la 45 de ani, scrie CNN. Spre deosebire de maladia Alzheimer, acest tip de demenţă nu afectează memoria, ci atacă acele părţi ale creierului responsabile cu gândirea şi emoţiile, conexiune care este exterm de importantă.

Primul simptom este pierderea interesului faţă de propria persoană şi faţă de starea de bine a celorlalţi. O persoană afectată de acest tip de demenţă poate să-şi ignore partenerul de viaţă sau sentimentele copiilor, să arate frustrări necaracteristice, să spună sau să facă lucruri nepotrivite – ca de exemplu să înceapă să râdă în timpul unei înmormântări. Mai mult decât atât, ea poate să nu-şi dea seama nici măcar de faptul că are comportamentul modificat.

Persoanele afectate suferă nu doar de lipsa controlului, ci şi de dificultăţi în a numi obiectele, de a pronunţa cuvintele, de a se concentra, planifica şi lua decizii, pe măsură ce boala avansează. Ele nu mai înţeleg despre ce se vorbeşte şi pot cu uşurinţă să se supraalimenteze sau să uite să se spele, pot deveni cumpărătoare compulsive, pot sustrage mărfuri din magazine sau controbăi prin gunoaie.

„Este o boală devastatoare“

„Este o boală devastatoare care afectează persoanele în prima parte a vieţii“, afirmă neurologul Kaitlin Casaletto, profesor asistent la Centrul pentru studiul memoriei şi îmbătrânirii de la Universitatea San Francisco, California. „Este dificil mai ales pentru membrii familiei care remarcă aceste schimbări pe care persoana în cauză nu le remarcă“.

Boala nu se vindecă, iar ştiinţa poate face puţin în această privinţă. Primul studiu publicat recent referitor la acest tip de demenţă sugerează că anumite schimbări în stilul de viaţă ar putea ajuta la încetinirea progresului bolii. Cercetarea desfăşurată de Casaletto şi colegii ei a urmărit evoluţia la 105 persoane cu o formă moştenită a afecţiunii. S-a constatat că persoanele care aveau activitate fizică susţinută şi-şi foloseau mintea, reuşiseră să încetinească la jumătate declinul funcţional.

Între 50.000 şi 60.000 de americani sunt diagnosticaţi cu acest tip de demenţă, potrivit lui Casaletto, 30% din cazuri fiind vorba despre o formă moştenită, comparativ cu 1% în cazul maladiei Alzheimer.

Speranţa de viaţă după diagnosticare nu depăşeşte zece ani.

Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă îi îndeamnă pe pacienţi să nu-şi piardă optimismul. Ei spun că pacienţii pot lupta cu boala printr-un stil de viaţă activ din care să nu lipsească cititul, scrisul, mersul al concerte, socializarea, jocurile, hobby-urile şi, în general, tot ce poate provoca creierul.

„Rezultatele studiului nostru indică faptul că şi pacienţii cu predispoziţie genetică pot să-şi crească şansele de a duce o viaţă lungă şi productivă. Soarta lor poate să nu fie bătută-n cuie“, este de părere Casaletto.