Ai calculi renali?Aşa scapi de ei!

Dacă ai sau dacă ai avut pietre la rinichi, este bine să ştii că unele alimente te pot ajuta să le  elimini sau, din contră, pot favoriza formarea lor.  Astfel, dieta trebuie adaptată în aşa fel încât să acţioneze ca un adjuvant în terapia de eliminare a calculilor.

Alimentaţia este unul dintre factorii principali care influenţează apariţia calculilor renali. Aceştia apar în urma consumului unor alimente ale căror resturi nu pot fi eliminate din organism şi se transformă în cristale. Majoritatea acestora sunt compuse din calciu şi din oxalaţi, fosfaţi, acid uric sau cistină.

Apa  şi sucurile de citrice, la liber

Indiferent de tipul de calculi renali cu care te confrunţi, este important să consumi cât mai multe lichide. Iar apa este cea mai potrivită în acest caz. Ar trebui să bei câte un pahar de lichid la fiecare oră şi măcar 300 ml de apă dacă te trezeşti în timpul nopţii.

Unele studii arată că sucurile naturale din citrice, cum ar fi lămâile sau portocalele, ajută la prevenirea calculilor, deoarece conţin citraţi, substanţe care stopează solidificarea cristalelor.

Totuşi, aceste sucuri ajută doar în cazul pietrelor ce conţin oxalaţi de calciu sau al celor pe bază de acid uric. Poţi consuma în cantităţi moderate şi cafea, ceai, bere sau vin. Însă, evită sucul de grepfrut şi cola.

Alimentele bogate în  calciu, cu măsură

Deşi calciul contribuie la formarea pietrelor renale, acest lucru nu înseamnă că trebuie să excluzi din dietă alimentele bogate în acest mineral. Totuşi, nu este indicat nici să exagerezi cu consumul lor.

În mod normal, organismul absoarbe atâta calciu cât are nevoie, însă există şi situaţii în care asimilează mai mult decât este necesar, iar rinichii trebuie să elimine surplusul. De aceea, nu trebuie să depăşeşti cantitatea recomandată de 1.000 mg  de calciu zilnic, în condiţiile în
care un pahar cu lapte conţine 300 mg de calciu.

Trebuie să ţii cont şi de faptul că acest mineral se găseşte şi în alte alimente precum tofu, migdale, spanac, varză, broccoli, somon sau smochine.

Dulciurile şi sarea , de evitat

Dacă sunt consumate în exces, sarea, zaharurile, dar şi proteinele de origine animală accelerează formarea calculilor renali din calciu sau a celor din oxalaţi de calciu. De aceea, este bine să elimini din dietă alimentele bogate în zaharuri, să nu consumi mai mult de 2.400 mg de sare pe zi şi să nu depăşeşti cantitatea recomandată de proteine provenite din carne.

De exemplu, la o masă nu trebuie să consumi mai mult de 100 g de carne de pui sau de peşte la grătar. Trebuie să ţii cont şi de faptul că, în anumite situaţii, nu poţi controla cantitatea de sare ingerată, iar acest lucru se întâmplă dacă mănânci alimente de tip fast-food, conserve sau alimente procesate congelate.

Sarea poate fi adăugată în unele produse şi sub alte denumiri, precum monosodiu glutamat, bicarbonat de sodiu, praf de copt, fosfat de sodiu, alginat de sodiu sau nitrat de sodiu. Iată de ce este esenţial să citeşti eticheta alimentelor înainte de a le cumpăra.

Obezitatea agravează problemele renale

Numeroase studii au arătat că persoanele supraponderale au un risc semnificativ mai crescut de a face calculi renali comparativ cu cele cu o greutate normală. Astfel, s-a demonstrat că eliminarea surplusului de kilograme, prin adoptarea unei alimentaţii echilibrate şi prin sport, joacă un rol important în prevenirea formării pietrelor la rinichi.

Specialistul nostru
Livia Nena
biolog nutriţionist

În litiaza renală, dieta este esenţială. Astfel, indiferent de tipul de calcul, trebuie să se bea între 1,5 şi 3 litri de lichide zilnic. În litiaza urică, regimul alimentar este cel lacto-fructo-vegetarian. Proteinele animale, precum şi lipidele trebuie evitate.

În litiaza calcică (oxalat de calciu şi fosfat de calciu), regimul alimentar trebuie să excludă sursele alimentare de acid oxalic, cum ar fi spanacul, căpşunile, dulciurile concentrate, alunele, sfecla, cartofii, mazărea, fasolea boabe şi pastele făinoase.

Diagnostic

Pentru a determina tipul de calculi la care eşti predispus sunt necesare teste de laborator.