Limbajele iubirii, explicate de un psiholog
0Se întâmplă foarte rar ca partenerii unui cuplu să aibă acelaşi limbaj primar al iubirii. În general, avem tendinţa de a ne exprima în propriul limbaj şi nu înţelegem de ce partenerul nostru are dubii în ceea ce priveşte sentimentele noastre sau de ce nu simte că primeşte suficient.
Noi ne exprimăm iubirea, dar celălalt nu interpretează comportamentul nostru ca fiind o dovadă de iubire, pentru că e posibil să folosim un limbaj care-i e străin. Iar asta este o problemă cu care se confruntă majoritatea cuplurilor.
Cele cinci limbaje ale iubirii sunt:
1. Declaraţiile
„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte”, Solomon
- Exprimarea iubirii prin cuvinte de laudă, declaraţii simple, directe sau complimente motivează şi mai mult partenerul să fie receptiv la nevoile tale. Complimentează-l cât mai des: „Ce bine-ţi vine costumul!”, „Arăţi uimitor în rochia asta!”, „Este delicios ce ai gătit!”, „Mulţumesc că ai grijă să plăteşti facturile sau pentru că duci gunoiul sau pentru că ai spălat vasele” etc.
- Încurajările. Sunt momente în care avem nevoie să auzim: „Sunt mândru/ ă de tine, eşti foarte bun/ ă în ceea ce faci şi am încredere că vei reuşi cu proiectul tău”. Poate partenerul tău are aptitudini sau talente pe care din diverse motive nu le-a valorificat. Află care sunt şi încurajează-l să le pună în practică. Demonstrează-i suţinerea ta.
- Vorbele rostite pe un ton frumos. Iubirea înseamnă doar să fim buni unul cu celălalt. Tonul vocii poate schimba semnificaţia mesajului. Chiar şi atunci când partenerul tău are o zi dificilă, este irascibil, sarcastic sau poate spune ceva ce te răneşte, aminteşte-ţi că în faţa ta este omul pe care-l iubeşti şi alege să fii bun, blând. Lasă-l să se descarce, apoi pe un ton blând spune-i ce simţi în legătură cu comportamentul lui. O critică poate fi spusă şi pe un ton blând.
- Vorbele rostite cu politeţe. Felul în care ne exprimăm nevoile, dorinţele este foarte important. Dacă suntem autoritari, dacă poruncim, dacă cerem imperativ este imposibil să creăm o apropiere în cuplu. Te transformi din partener în tiran, nu-i dai posibilitatea partenerului să spună „nu”. Presupui că el are obligaţia să respecte porunca ta. „Te rog”, „m-aş bucura”, „am nevoie de la tine să” sunt variante mult mai potrivite pentru exprimarea unei dorinţe.
2. Timpul petrecut în doi
Timp petrecut împreună înseamnă să-ţi îndrepţi toată atenţia asupra celuilalt. A sta în aceaşi casă, chiar în aceaşi cameră, făcând lucruri diferite, nu înseamnă timp petrecut împreună, ci a trăi unul în preajma celuilalt. Aspectul central, în ceea ce priveşte timpul petrecut în doi, este ca partenerii să stea efectiv împreună, să vorbească, să se asculte activ, să-şi acorde toată atenţia.
Timp petrecut împreună şi activităţile comune, lucrurile pe care să le faceţi împreună şi care să fie o plăcere pentru amândoi. Activităţile comune pot fi din orice arie de interes a unuia dintre parteneri sau chiar a amândurora. Nu contează ce faceţi, ci motivul pentru care faceţi acel lucru şi să poţi spune la final că: „Ţine la mine, a acceptat să facă ceva ce-mi place, ba chiar a avut o atitudine pozitivă cu privire la asta”.
Activităţile împreună sunt un izvor de amintiri, de experinţe emoţionale cu care cei doi îşi pot hrăni „rezervorul afectiv”, amintiri pe care le pot împărtăşi în anii ce vor urma.