Certurile părinţilor afectează copiii pe viaţă. Cum să devii un părinte calm

Când adulţii se ceartă în faţa copiilor, le pot cauza acestora probleme pe termen lung. Stresul cauzat de discuţiile aprinse ale părinţilor afectează creierul în dezvoltare al celor mici, iar cercetările recente au arătat că inclusiv stresul de mică intensitate poate afecta funcţionarea creierului la maturitate.

Copiii care asistă la certurile părinţilor procesează emoţiile din tonul adulţilor chiar şi atunci când dorm, potrivit unui studiu citat de publicaţia „The Telegraph“. Nivelul de stres al bebeluşilor din casele în care certurile sunt la ordinea zilei creşte atunci când sunt din nou expuşi la discuţii în contradictoriu, au arătat experimentele.

„Am încercat să descoperim dacă o sursă comună de stres din viaţa copilului, cum ar fi cearta dintre părinţi, poate influenţa funcţionarea creierului bebeluşilor“, spune Alice Graham, coordonatorul studiului. Cercetătorii au folosit o investigaţie numită imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) pentru a măsura modificările activităţii cerebrale. 20 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 luni, au fost testaţi când dormeau. În timp ce erau adormiţi, copiilor li s-au spus fraze aleatorii de către un bărbat pe diverse tonuri: furios, puţin furios, fericit şi neutru.

Afectează echilibrul emoţional al copiilor 

„Chiar şi în timpul somnului, bebeluşii au arătat diverse reacţii în activitatea cerebrală, reacţii care depindeau de tonul folosit“, a adăugat Graham. Copiii care proveneau din case în care aveau loc conflicte au înregistrat reacţii cerebrale mai intense la tonul furios în zone ale creierului asociate cu stresul şi cu echilibrul emoţional. 

Experimentele anterioare efectuate pe animale au demonstrat că aceste zone ale creierului joacă un rol foarte important în reglarea impactului pe care stresul îl are în primele stadii ale dezvoltării. Oamenii de ştiinţă sugerează că acest lucru ar putea fi valabil şi pentru bebeluşi. Aceştia nu sunt indiferenţi la conflictele dintre părinţi, iar expunerea la aceste certuri poate influenţa modul în care creierul lor procesează emoţiile şi anxietatea. În primii ani de viaţă, stresul are un impact asupra centrilor nervoşi care ar trebui să controleze emoţiile mai târziu în viaţă şi face astfel copiii mai vulnerabili. 

Cum poţi reuşi să nu mai ţipi la copii

„Rinocerul Portocaliu“ este o mamă a patru băieţi cu vârste sub 5 ani care, după o experienţă neplăcută în care a fost surprinsă de poştaş urlând la copii, le-a promis că va încerca să se oprească din ţipat timp de 365 de zile. „Rinocerii sunt animale calme, care nu atacă decât dacă sunt provocate, iar portocaliul este o culoare calmă“, explică mama celor patru băieţi pentru „Huffington Post“ originea pseudonimului său.

Femeia spune că a învăţat zece lucruri foarte importante de când nu mai ţipă la copii. Primul lucru pe care ni-l împărtăşeşte este că, în timpul acestui an, nu a renunţat numai la ţipat. A renunţat şi la sentimentul de neîmplinire care o însoţea în fiecare noapte când punea capul pe pernă. „Seara, când copiii erau în pat, nu m-am mai plâns soţului meu despre cum am ţipat toată ziua la copii. Plus că nu mi-am mai auzit copiii ţipând şi ei la mine că sunt cea mai rea mamă din lume“.

„Copiii sunt cea mai importantă audienţă“ – acesta este al doilea lucru pe care l-a realizat „Rinocerul Portocaliu“ de când nu mai ţipă. „Mi-am dat seama că nu ţipam niciodată în prezenţa altora pentru că îmi doream ca oamenii să creadă că sunt o mamă foarte răbdătoare. Dar eu mereu am avut audienţă: cei patru băieţi ai mei mă urmăresc mereu şi ei sunt cei mai importanţi“.

Al treilea lucru învăţat de ea este că cei mici sunt, în primul rând, oameni şi abia apoi copii. „Şi ei au zile bune şi zile proaste, zile în care sunt bine dispuşi şi zile în care sunt morocănoşi. Ei încă învaţă, sunt în creştere şi încă încearcă să-şi dea seama ce înseamnă când te trezeşti cu faţa la cearşaf.“ 

Acţiunile copiilor nu pot fi mereu controlate, dar poate fi controlată reacţia părinţilor. Când nu vor dori să-şi strângă jucăriile, părintele poate ieşi din cameră, se poate controla şi poate încerca o nouă abordare.

Ţipatul nu funcţionează. Certurile doar fac lucrurile mai complicate şi mai greu de reparat, plus că celor mici le este mult mai greu să înţeleagă lucruri spuse cu rapiditate. Ţipatul de instrucţiuni nu face decât să-i bulverseze, să uite ce au de făcut şi să se răzbune nefăcând nimic din „Pune-ţi şosetele, încalţă-te, nu-ţi uita ghiozdanul, nu îl lovi pe fratele tău, de ce nu poţi face singur nimic, chiar trebuie să fac eu totul pentru voi?!“ Acestea sunt o grămadă de ordine spuse pe nerăsuflate şi intimidante care, cu siguranţă, îi vor face să plângă sau chiar să se manifeste violent.

Ţipatul te poate face să pierzi momente importante, care îţi vor schimba percepţia asupra vieţii. Acesta este al şaselea punct de pe listă. „Într-o seară l-am auzit pe unul dintre copii plimbându-se prin casă. Am fost foarte deranjată că am fost întreruptă din timpul meu, dar, în loc să ţip la el, l-am luat frumos şi l-am pus înapoi în pat. Atunci m-a întrebat: «Mami, tu o să mă mai iubeşti dacă ajung eu primul în Rai? Dacă ajungi tu prima acolo, eu tot o să te iubesc». Dacă aş fi ţipat «Treci înapoi în pat! », cu siguranţă că nu aş mai fi auzit asta“, mărturiseşte mama. 

Cele mai importante cuvinte care trebuie reţinute sunt „cel puţin“. „Tocmai a scăpat o sticlă cu lapte pe jos... cel puţin era din plastic şi nu din sticlă, sau cel puţin încerca să mă ajute s-o duc la frigider“. Oricărei situaţii, oricât de mult te-ar face să ţipi, i se pot adăuga aceste două cuvinte pentru a o „îmbuna“.

Al optulea lucru învăţat de „Rinocerul Portocaliu“ este că, de cele mai multe ori, problema sunt părinţii, nu copiii. De cele mai multe ori, vrei să ţipi la copii pentru că în urmă cu câteva minute te-ai certat cu partenerul sau poate că ai avut o zi grea la serviciu şi nu mai ai răbdare cu ei acasă. 

Nu trebuie să uiţi de tine: grija pentru persoana ta te face să nu îi mai învinuieşti pe alţii pentru nefericirea că nimănui nu-i pasă de tine. Modul în care te simţi îţi influenţează nervii şi maniera în care alegi să te descarci. Nu numai că nu-ţi va mai veni să ţipi, dar te vei simţi mai fericit, mai relaxat şi mai iubitor. 

FOTO Shutterstock

Al zecelea lucru învăţat este, poate, cel mai important. Liniştea este extraordinară pentru toată lumea, nu numai pentru copii. „Acum pot să spun că sunt un părinte mai bun. Sunt mai calmă şi copiii au renunţat la unele dintre obiceiurile proaste (pe care ţipatul nu le rezolva oricum). Nu e totul lapte şi miere, dar crizele de personalitate ţin mai puţin sau chiar nu mai există şi eu fac faţă problemelor mai bine decât în trecut, plus că am ajuns de la cea mai rea mamă din lume, la una dintre cele mai bune, în ochii copiilor mei“, încheie „Rinocerul Portocaliu“.