Care sunt motivele şi media de vârstă la care divorţează cei mai mulţi români
0Femeile reproşează partenerilor infidelitatea conjugală, alcoolism, violenţa şi „alte motive”. Bărbaţii ascund de cele mai multe ori aceleaşi acuzaţii dar fără să fie exprimate direct, din discreţie.
În primul an de după Revoluţie în Românai se înregistra un divorţ la fiecare 6 căsătorii oficiate. Anul trecut am avut un divorţ la 4 căsătorii, potrivit datelor publicate în aceste zile de Institutul Naţional de Statistică.
Datele INS arată că anul trecut, faţă de ultimii 5-6 ani, a crescut destul de mult ponderea divorţurilor la grupa de vârstă (a soţului) de 40-44 de ani, 45-49 ani, 50-54 de ani şi a urcat în ritm mai lent divorţurile din grupele de vârstă mai avansate (54-59 ani şi 60+).
Printre motivele invocate la divorţ găsim păcate atât ale Ei cât şi ale Lui, depinde de cine depune plângerea. Ea îi reproşează Lui infidelitatea conjugală, alcoolismul, violenţa şi ”alte motive”. Acestea din urmă ascund de cele mai multe ori aceleaşi acuzaţii dar fără să fie exprimate direct, din discreţie.
Ce îi reproşează El, Ei:
Ce îi reproşează Ea, Lui:
Grupa de vârstă a bărbaţilor care au preferat să divorţeze în 2019 este 40-44 de ani, urmată de 35-39 de ani şi cea de 30-34 de ani.
Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol
Aici e momentul să mai spunem un lucru: înainte vreme, divorţul era acordat (sau nu) de Biserică. ”Pravilele sunt abandonate dupa intocmirea legislatiei moderne de la 1864 si iesirea casatoriei din sfera Bisericii. De fapt, acest lucru se intampla deja de pe la sfarşitul secolului al 18-lea, cand spetele incep sa se divida - nunta ramane pe seama Bisericii, adica desfacerea cununiei, in timp ce patrimoniul, zestrea, darurile, averea comuna - revin unui tribunal civil”, a spus Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, pentru hotnews.ro
„Desi, divortul este un subiect cat se poate de serios, el n-a fost cercetat de istoricii si sociologii romani. Este inca privit drept un subiect frivol. Dar, cine stie, poate se va ridica un proiect mare interdisciplinar care sa ne ofere date concrete si nu doar speculatii”, conchide cercetătorul român.
Şi încă ceva: înainte de Codul Civil, dacă o femeie trăia în ”concubinaj” (parteneriatul civil de azi), ea nu avea niciun drept atunci când bărbatul cu care stătea se hotăra să o dea afară. Devenea o ”paria” a societăţii.
„Nu exista date statistice pentru secolul XVIII privind divortialitatea, in fapt abia in ultimele decenii ale sec. al XIX-lea apar consemnari ale celor divortati, un procent destul de scazut din cadrul populatiei. Aceste surse statistice sunt in limba maghiara pana la 1918 si exista carti la Biblioteca Centrala universitara din Cluj cu aceste date anuale”, ne-a spus acesta. Potrivit d-lui Bolovan, nu exista studii facute privind divortialitatea in ultima suta de ani si nici analize pe categorii de varsta. Regimul comunist a fost tolerant cu divortialitatea pana in 1966 insa atunci s-a schimbat optica, odata cu decreetul anti-avort fiind restrans si dreptul de divort, ceea ce a facut ca in 1967 numarul divorturilor sa se prabuseasca pana la aproape cateva sute in toate tara. Din anii 70 s-am mai inchis ochii si au fost mai permisive divorturile”, a explicat pentru sursa citată Ioan Bolovan, istoric, profesor universitar şi prorector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca între 2012-2020, director al Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române şi, din noiembrie 2018, membru corespondent al Academiei Române.