„Au privit mereu căsătoria ca pe o întâlnire romantică fără sfârşit“: Italvino şi Diva au murit ţinându-se de mână, după un mariaj de 65 de ani

Italvino şi Diva Possa, doi soţi soţi din oraşul brazilian Passo Fundo, au părăsit lumea aceasta mână în mână, după 65 de ani în care nu au stat departe unul de celălalt nici măcar o zi. Italvino, în vârstă de 89 de ani, a închis primul ochii, pentru ca 40 de minute mai târziu să-l urmeze Diva, soţia în vârstă de 80 de ani.

Italvino a fost diagnosticat cu leucemie în luna august a anului trecut, iar la scurt timp, în luna aprilie a acestui an, Diva a aflat că are cancer de vezică şi a început chimioterapia. Numai că săptămâna trecută, starea de sănătate a Divei s-a agravat şi a trebuit să fie internată de urgenţă. Bătrâna a simţit că sfârşitul îi este aproape aşa că şi-a chemat cei zece copii la spital, alături de cei 14 nepoţi.

„Bunicul a venit şi el la spital şi au dorit să fie lăsaţi singuri ca să discute în linişte, apoi ne-au dat impresia că sunt extrem de calmi“, a povestit Rafael Max, unul dintre neopoţi, pentru publicaţia express.co.uk. Aproape peste noapte, Italvino a căzut la pat şi a ajuns la acelaşi spital ca soţia sa. Medicii au decis să-i mute în aceeaşi rezervă, iar paturile au fost puse alături ca cei doi bătrâni să se poată ţine de mâini.

FOTO express.co.uk

Când bunicul a murit, mătuşa mea i-a şoptit bunicii la ureche că Italvino s-a dus“, a povestit Max. După 40 de minute se stingea liniştită şi Diva. 

A fost ca şi cum bunicul ar fi deschis o uşă ca să poată pleca amândoi, astfel încât să poată fi împreună pentru totdeauna, şi-a amintit nepotul. 

Acesta a mai spus că bunicii săi au fost cei mai romantici oameni pe care i-a văzut vreodată, chiar şi la bătrâneţe.
Italvino a gătit micul dejun pentru soţia sa în fiecare dimineaţă, timp de 65 de ani, cât au fost căsătoriţi. Tot el avea grijă de o mică grădină în care plantase legumele care îi erau pe plac soţiei.

„Bunicul îmi spunea mereu că au fost căsătoriţi cu un an în plus, pentru că el număra mereu timpul petrecut împreună din prima zi în care s-au cunoscut, la dans. Au privit mereu căsătoria ca pe o întâlnire romantică fără sfârşit“, şi-a amintit Max. 
Nepotul este convins că moartea bunicilor lui nu putea să aibă loc într-un mod mai liniştit: „Durerea ar fi fost prea mare pentru acela dintre ei care ar fi rămas în viaţă.“