Video Paradisul pierdut al neanderthalienilor din Munții Madridului, dezvăluit după 90.000 de ani: „O descoperire unică în lume”

În inima Munților Sierra de Guadarrama, un lanț spectaculos din apropierea capitalei Spaniei, cunoscut și sub denumirea Munții Madridului, cercetătorii au scos la lumină un adevăr uimitor despre strămoșul europenilor: o așezare neanderthaliană care a rezistat timp de mii de ani, datorită unei combinații remarcabile de factori naturali.

Un nou studiu realizat de Universitatea Complutense din Madrid dezvăluie că această enclavă era una dintre cele mai bogate și stabile regiuni din întreaga Peninsulă Iberică — poate chiar din lume — în ceea ce privește resursele esențiale pentru supraviețuire..

Pinilla del Valle, satul pierdut al neanderthalienilor

Acum 90.000 de ani, în zona actualei Pinilla del Valle, situată în valea superioară a râului Lozoya, oamenii de Neanderthal au găsit un loc ideal pentru a trăi. În peștera Cueva del Camino, devenită astăzi un important sit arheologic, au fost descoperite dovezi ale vieții lor, confirmând prezența constantă a neanderthalienilor în această regiune.

Studiile arată că aproximativ 34 de indivizi trăiau aici într-o comunitate stabilă și organizată. Alegerea acestei zone nu a fost întâmplătoare — combinația dintre izolare, resursele abundente și accesul ușor la vânat le-a asigurat supraviețuirea. Deși izolată, regiunea era extrem de bogată în faună: căprioare, mistreți, castori, cai, dar și specii astăzi dispărute, precum rinocerul de stepă sau bourii. Această diversitate de animale a transformat zona într-un adevărat „supermarket preistoric”, oferindu-le tot ce aveau nevoie, fără a duce o viață de nomad.

Mai mult, dovezile arheologice sugerează că această zonă a fost locuită continuu de-a lungul mileniilor, indicând o relație durabilă și echilibrată între neanderthalieni și mediul înconjurător.

Un model de viață preistoric rar întâlnit

„Este un exemplu unic în lume”, afirmă Enrique Baquedano, directorul Muzeului de Arheologie și Paleontologie al Comunității Madrid (una dintre cele 17 regiuni autonome ale Spaniei, ce cuprinde capitala Madrid și zonele adiacente) și coordonatorul excavațiilor. Potrivit acestuia, valea din „Munții Madridului” nu a fost doar un adăpost, ci un adevărat centru de activitate umană, unde oamenii de Neanderthal împărțeau același ecosistem cu prădători precum leii de peșteră.

Deși comunitatea era relativ mică, cercetătorii cred că acești oameni interacționau cu alte grupuri din regiuni apropiate pentru a evita problemele genetice cauzate de consangvinizare. „Un grup cu atât de puțini adulți nu ar fi viabil genetic pe termen lung”, explică Juan Luis Arsuaga, directorul științific al săpăturilor arheologice.

Un colț al Madridului care era „la modă” acum 90.000 de ani

Această nouă cercetare întărește ipoteza că Valea Lozoya era un punct esențial în studiul vieții preistorice. Aici, natura oferea condiții excepționale pentru formarea unei comunități stabile — un fenomen rar întâlnit în rândul neanderthalienilor, care de obicei erau mai mobili.

Cu mult înainte ca Madridul modern să prindă viață, acest colț sălbatic era deja „cartierul de lux” al epocii — un loc în care viața putea fi trăită aproape sedentar, în echilibru cu natura.

Cueva del Camino: între vizuină de prădători și locuință neanderthaliană

Pinilla del Valle este o zonă extinsă care include mai multe situri arheologice importante, printre care Calvero de la Higuera și Peștera Cueva del Camino. Cercetările au început aici în 1979, când o cavitate fosiliferă a fost descoperită întâmplător în timpul lucrărilor de construcție a barajului Pinilla. Primele săpături arheologice au adus dovezi despre prezența neanderthalienilor în această zonă.

Inițial, Peștera Cueva del Camino a fost considerată o așezare umană, întrucât au fost descoperite resturi asociate cu activități umane. Ulterior însă, cercetările au arătat că peștera fusese o vizuină a hienelor pătrățoase (Crocuta crocuta), specii preistorice care aduceau aici resturi de mari mamifere — inclusiv de neanderthalieni — cel mai probabil ca pradă.

Totuși, noile săpături continuă să aducă dovezi convingătoare ale unei prezențe umane active: unelte, resturi de animale vânate și alte urme ale vieții cotidiene. Mai mult, au fost descoperite oase umane consumate de hiene, ceea ce contribuie la conturarea unei imagini mai complexe a vieții în zonă, în urmă cu 90.000 de ani.

Astfel, cercetările recente reconfirmă într-o manieră nuanțată ipoteza inițială: Cueva del Camino a fost un spațiu partajat de oameni și prădători, folosit în scopuri diferite, în epoci diferite.